Smog

Combustibil sacru, speranţa, arde mocnit,
ca focurile de la marginea oraşelor, seara,
peisaj cu lună îndoliată, o posibilă pânză
pentru galeriile luminoase din centru.

Fumul, un fel de rugă în picioare
a destinului, scrie pe cer în şerpuirea lui leneşă,
nume de oameni vii, noii născuţi –
speranţa renaşte mereu din inocenţă.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde mocnit

cărţile zburau ca nişte păsări
luate de un vânt al nimănui
funingine cădeau cuvintele din cer
căutând să se-aşeze numai
pe flori de ochiul-boului
s-acopere privirea pământului
cu ochelarii orbilor
în jurul focului imens
ei alergau ca prinşi de nebunie
şi nu vedeau că sus nu mai e cer
jos nu mai e pământ
doar o negură
în care arde mocnit
ultima carte

poezie de Viorel Ploeşteanu din Elegiile întoarcerii (8 septembrie 2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Deşiră-ţi suveică urzeala durerii
Şi ţese încet idei şi sclipiri,
Mai bate cu spata din pleava puterii
Şi fă să răsară la geam amintiri.

Mă poartă-n grădina visărilor mele
Mai bagă-mă iar cu mama-n război,
Când iţele noastre ţeseau albăstrele
Pe pânză albită cu ape din ploi.

Aprinde-mi în suflet făclia iubirii
Şi du-mă-n Corabia pădurii cu tei
Deschide-i fereastră spre ceruri privirii
S-admire şi glezne şi sâni de femei.

Redă-mi tinereţea, redă-mi prospeţimea
Obrajilor rumeni de viscol şi ploi,
Redă-mi cutezanţa, redă-mi agerimea
Şi lasă-mă iar să scriu de nevoi.

Striveşte prin rugă sămânţa-ncolţirii
Ideilor negre de doliu şi plâns
Şi fă să răsară speranţa iubirii
De-acolo de unde speranţa s-a dus.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am urcat în acest amvon cu speranţa că poate cineva se va întoarce, din proprie dorinţă, la Cristos. Speranţa mea e în altă parte. Sper ca Stăpânul meu să îi revendice pe unii dintre ei şi să spună, Eşti al meu şi vei fi al meu. Te revendic pentru mine. Speranţa mea vine din autonomia graţiei, şi nu din libertatea voinţei.

citat din Charles Haddon Spurgeon
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri de toamnă

Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalţă către cer agale.

Vara a plecat şi-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare şi parfum,
Din focurile roşii se-avântă înalte
Turnuri cenuşii de fum.

Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa e ca Pasărea Phoenix: renaşte din cenuşă.

aforism de David Boia (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toţi copiii rămaşi.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, şi-n noapte, şi-n zi,
Pentru cei reîntorşi în poveştile vii,
Pentru cei înălţaţi, pentru cei traşi pe roţi,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porţi.

Voi scrie, la fel, azi, şi mâine, şi-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Şi de-i lung şi amar, şi de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

gânduri mutilate se-nvârt rotund
cioplindu-ne starea de lumină,
deznădejdea opreşte timpul în loc,
de pe marginea lui bucuriile cad,
speranţa e plecată în larg,
visurile sunt amorţite.

o zbatere violentă a săgetat spaţiul,
nevăzutul atacă şi altarul,
se numără morţii,
zilele ne sunt furate,
aerul frământă veşti triste
un peisaj cu umbre ne acoperă treptat,
schimbând mersul vieţii.
planeta devine o schiţă făcută de un robot,
pe care încă merg oameni.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi fumul...

Vezi fumul cum se stâlpuie în zări
şi umbra lui pe vale năluceşte?
ci viaţa, mi-ai vorbit prin înserări,
Nu-i fumul ce sub lună abureşte,
E umbra lui fugară din cărări.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Iisuse, eşti speranţa mea

Lacrima din ochii tăi, Iisuse,
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfânt
În apă limpede s-a prefăcut.

Rănile tale şi pe mine m-au durut.
Ştiu că-ai fost vândut cu un sărut
De un ucenic pe care l-ai iubit mult,
Căci aşa a fost scris de la început.

Iisuse, într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu eşti cel de pe urmă şi cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu, Iisuse, eşti speranţa mea.

poezie de Vladimir Potlog (6 noiembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibilă explicaţie

Îi urmăresc de-o săptămână,
Nu cred că-i pură întâmplare,
Îl are cu ceva la mână
Că prea îl are la picioare.

epigramă de Florin Rotaru din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Premiul 2 (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate să crească speranţa de viaţă, dar slabe şanse pentru speranţa din viaţă.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne e greu şi să fim oameni, oameni cu trup şi sânge adevărat, al nostru; ne ruşinăm de asta, considerăm că e o mare ruşine şi tare ne mai place să fim nişte oameni universali nemaivăzuţi. Suntem născuţi morţi şi, de altfel, de mult nu mai suntem născuţi din părinţi vii, iar asta ne place din ce în ce mai mult. Am prins gustul. În curând ne va trece prin cap să ne naştem cumva din nişte idei.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa de viaţă la vârsta a treia

Soarta lui paradoxală
El o suduie pe faţă,
Că şi pensia-i egală
Cu speranţa lui de viaţă.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este mai dulce pentru oameni? Speranţa.

citat din Bias din Priene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spectru optimist

jubilez că flacăra iubirii nu s-a stins
reverberează în întreg paradisul
pătrunde în suflet ca în necuprins
şi arde regretul decimează abisul.

sunt un spirit vesel şi foarte optimist
am plantat speranţa ca pe un molid
între lumini şi umbre mi se arată Crist
îi stau lîngă inimă cu crezul solid.

stau în faţa cerului cu rugăciuni pe buze
razele mă mângâie din cap până-n picioare
sunt înconjurată de stele şi muze
la izvorul sacru umplu trei ulcioare.

nu rănesc lumina cu gânduri obtuze
mă prind în hora vieţii cu mândre fecioare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea destinului

Cred că nu e o surpriză
Că speranţa azi e-nvinsă,
Viaţa-i grea, suntem în criză,
Şi-aşteptăm cu mâna-ntinsă!

epigramă de Mihai Enachi din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul nu arde şi speranţa din noi! Dovada: lumina!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

când speranţa moare
ce a mai rămas?
inima ce doare...
nu are nici glas!!

nu e drum pe care
poţi ca să mai mergi!
cauţi alinare..
doar in vechi poveşti!

când speranţa moare
cerul e cu nori..
ninge chiar de-i soare
unul... e din doi!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul sfânt

Se schimbă lumea mea de vis
Cetăţi se-nchină către lume
Domnitori ai vechilor regate
Schimbă lumina de altă dată
Este o lume de fanfară
Este o viaţa de speranţa
Nici un cuvânt nu poate spune
Că suntem născuţi fără nume
Suntem fii lui Dumnezeu
Întru credinţa ne-am născut
Într-o ţara sfântă, luminată
Vom fi lumina din spirală
Voi preamări tărâmul sfânt.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să învăţăm că suntem născuţi din iubire, să iubim şi să murim cu speranţa că vom dăinui în inima celor prin care paşii vieţii ne-au purtat.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!