Alfabet necunoscut

Dimineaţa sapă la rădăcina lucrurilor
dând roua la o parte – nu mai mult
decât ţine viaţa primei secunde,
sapă în palma bătătorită a luminii,

Astfel se naşte ziua,
scoţând capul ei somnoros,
cu broboane de vis pe frunte,
întrebătoare:

Ce vrea să afle săpând,
încordându-se?

De sub stratul subţire de timp,
de aer,
dat la o parte, pâlpâind,
câteva semne indescifrabile...

Ce alfabet necunoscut
vorbeşte în numele adevărului?

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sapă, sapă, sapă, sapă
N-aştepta să te doboare
Setea grea şi să n-ai apă...
Căci acel ce nu se-adapă
Din Apa Vieţii, moare!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapă, frate, sapă, sapă

Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.

Prinde tu-n adânc izvoare -
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.

Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
şi de basmele din fire.

Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele şi-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.

Osteneşte-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O privelişte de noapte
negrăită te aşteaptă.

Zodii sunt şi jos subt ţară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnul

Şi-am dat la o parte norul acela cu dosul palmei.
Şi-am dat la o parte aerul acela cu buricul degetului.
Şi-am dat la o parte mâna de iarbă cu o mângâiere.
Şi-am dat la o parte pământul
cu pumnul strâns!
Şi ce să vezi?
Ce să vezi?
Eram la o parte dat de o parte din mine
de nor de aer
de iarbă şi pământ
cu dosul palmei degetul se mângâia strâns
într-un alt pumn ce venea de departe...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţile aerului

Aer cu porţi prin care se intră în aer,
în aerul lăuntrului, încă nerespirat,
al tuturor lucrurilor – alergând
din întrebare în întrebare,
Doamne, în ce infern am intrat?

Nimeni nu cântă, nu plânge – peşteri, dealuri
şi şesuri – silabele sunt lilieci agăţaţi de cerul gurii,
urechile ţiue a pustiu,
ceaţă – înainte,
o, aş înţelege acest întuneric cumpănind totul,
mult mai adânc mort, decât viu.

A muri, privilegiu şi-a te naşte afară
încă o dată să strigi ce-ai văzut...

Deschise dinlăuntru, porţile aerului
sunt pupilele noastre uitate în lucruri
înainte de-a ne fi născut.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milenii într-un loc fără uşi

te comporţi de parcă am împărţit aceeaşi sămânţă,
în următoarele secunde apare în privirea ta
impulsivă -
luna, nocturnă chopiniană.

acolo unde este prea puţină lumină ca iarba să crească
îmi stă pe limbă să-ntreb:
mai vrei să-mi scot hainele?

te iubesc de parcă am dezgropat pomul
cunoştinţei
binelui şi răului
pipăi coaja, cu speranţa că nu mă voi pierde
în relieful unui desen dedicat:
Adam şi Eva, februarie 4036 îen.

ai cel mai frumos zâmbet, deşi nici glezna nu este de lepădat,
replica "pentru tine, femeie" îmi consumă rezerva
de aer
niciodată nu ai adus pe cineva în pragul nebuniei,
suspină piatra făcând aerul să roşească la atingerea degetelor
subţiri ce taie pâinea cu grijă
din dragoste pentru oameni.

speram că nu eşti în cealaltă parte a lumii
când îmi spuneai:
mă uit pe fereastră şi ninge...
cum să reformulez:
''os din oasele mele''...?

bucăţi de suflet pun carnea la loc,
matematic,
iubesc viaţa mai mult decât
atât de adânc
rădăcina pomului fără rod
sapă îndărătnic în mine.

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Învaţă-mă uitarea -
dorinţă de şoaptă printre secunde
înveleşte-mă şi priveşte-mă dând visele la o parte
de amintire
Visele nu-s altceva decât oglinzi care nu se sparg
ci doar curg în trecut
când ne trezim în noi
Alerg spre aer în visul întredeschis în care ştiu că visez
şi spintec cu buzele respiraţia ta

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stratul de ozon

Stratul de ozon este o concentrare subţire de molecule de oxigen, fiecare formată din o combinaţie de trei atomi de oxigen, care străbate stratosfera şi filtrează o parte din radiaţia ultravioletă a Soarelui, care altfel ar atinge suprafaţa Pământului.

definiţie de Kenneth Owen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcrieri

Capul lui Thomas Morus rostogolindu-se,
roata fără oprire a adevărului
pe dunga de jertfă
a cuvintelor.

*

Tărâm asediat de singurătatea fumului,
reculegerea vântului, urmele subţiri
ale păsărilor -
amintirea scrierii cuneiforme.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vorbeşte mult de teatru, dar cine n-a făcut parte din el, nu-şi poate închipui cu adevărat ce e scena. E de necrezut: oamenii aceştia nu se cunosc deloc pe ei înşişi, îşi fac meseria fără să reflecteze asupra ei, însă au pretenţii nemăsurate. Nu numai că fiecare vrea să fie cel dintâi, dar vrea să fie şi unicul; fiecare i-ar înlătura bucuros pe toţi ceilalţi şi nu-şi dă seama că nu ajunge la ceva decât împreună cu ceilalţi; fiecare se crede grozav de original, dar când îl scoţi din rutină, e incapabil să se descurce; în acelaşi timp e într-o agitaţie perpetuă în căutarea noutăţii. Şi cu câtă îndârjire se sapă unul pe altul! Numai din cel mai meschin amor propriu şi din mărunte interese personale se leagă între ei. Despre un sprijin reciproc nici nu poate fi vorba; o veşnică neîncredere este întreţinută prin răutăţi săvârşite pe ascuns şi prin bârfeli; pentru ei, cine nu e desfrânat e prost. Fiecare are pretenţia să i se dea o atenţie fără margini şi e sensibil la cea mai neînsemnată critică. Fiecare ştie toate mai bine decât oricare altul. Dar atunci, te întrebi, de ce le fac pe toate pe dos? Mereu lipsiţi de mijloace şi mereu fără încredere, parcă de nimic nu se tem mai mult decât de ce e raţional şi de bun-gust şi la nimic nu ţin mai mult, decât la dreptul suveran al bunului plac.

Goethe în Idealul plenitudinii umane
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii stinghere

A-nceput, de-o vreme,
Iarba să răsară
Peste-nsingurarea clipelor boeme
Din adâncu-n care se mai nasc poeme.

Şi se-nalţă-n lume
Mlădiindă, oarbă
Care s-ar întinde cerul să-l sugrume
Cu întunecatul răsărit de iarbă.

Îşi înfige spice
Într-un zbor de fluturi
Care sângerează-n ropotul de bice
Stropi de buze arse-n roiuri de săruturi.

Rădăcina ierbii
Sapă, sapă, sapă,
Ca în sânii toamnei, prin pădure, cerbii,
Când împlântă coarne-n ochiul ce-i adapă.

Şuieră prin clipe
Armonii stinghere
Ce încearcă noaptea zorii să-nfiripe
Şi-n adânc să-nchidă iarba ce nu piere.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţii îi urmează dimineaţa

descopăr zilei aceeaşi stare
pentru că prea tânjeşte să afle ce simt
îi voi îngădui numai cât să nu se simtă în surghiun
peste ceva timp
ea însăşi se va strecura tiptil tiptil în noapte
şi atunci nu va mai fi chip să ascundă
că face parte din ea
dispărând vor veni zile mai istovitoare decât
aceasta ce e numai curioasă
voi sta de multe ori cu inima strânsă
deşi ştiu că pe pământ
nopţii îi urmează dimineaţa

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât să rămân
în starea mea de piatră,
cât să mai stau
când ape tulburi sapă,
sapă...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

Am mintea-n rătăcirea de nestăpânit
În culoarele din stratul de inconştient.
N-am forţa concentrării pân' la infinit...
Naturii ce m-a înşelat, îi sunt petent.

Ţinutul nopţii naşte înspre zori de zi
Şi ziua nopţii-i mâinele-n spre ieri;
În vis e-amestec din ce-a fost, cu ce va fi,
Iar ziua-mi zboară-n gând spre nicăieri.

Sunt prins de iele şi de zânele abstracte
Şi Făt-Frumoşi se convertesc dragoni;
Nici nu cunosc ce-ascunde fiecare-n parte...
Mă lupt în virtual, fac parte din demoni.

E şirul nesfârşit de profunzimi murdare
P-ascuns învălmăşite-n ura dintre euri;
Totu-i răstălmăcit, de pururi, cu neclare...
Trăim pe bucăţele, nu-i o viaţă, sunt eseuri.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine să ai parte de o fărâmă de fericire trainică, care începe acum şi ţine toată viaţa, decât s-aştepţi să-ţi vină un car de fericire, cândva în viitor, dar acum să n-ai parte nici măcar de un dram.

Thomas Hardy în Doi ochi albaştri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

balot de paie -
palma bătătorită
ţine secera

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de departe e
ce mi-ai promis?

mi-e foame, mamă!

tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul şi de-a latul
să vezi câţi sunt ca noi şi rabdă

mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc

e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând

să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simţi în gură
şi nu uita să cânţi

Copile!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gurmandul (proverb versificat)

Un gurmand îşi sapă groapa
Nu cu o cazma şi sapa,
Ci şi-o sapă, spun cuminţii,
Cu-a lui gură chiar, cu dinţii.

epigramă de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Fântânarul sapă, sapă
Până când găseşte apă,
Iar beţivul bea şi bea
Şi nicicând nu dă de ea.

paradox epigramatic de Ionel Iacob-Bencei din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce te sapă

Nu toţi cei care sapă
în jurul tău
vor neapărat să-ţi dăruiască
o fântână cu apă
proaspătă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţine de miracol

tu poţi vedea timpul, a şoptit, şi s-a plecat în faţa mea.
eu pot vedea timpul şi naşterea mea a dat măreţie eternităţii
eu sunt parte din voi şi voi sunteţi parte din mine
prin mine voi puteţi vedea timpul

să ieşi din trup, să ieşi din timpul tău şi totuşi să nu pleci
să fii deasupra, urmărind, cu noi să te petreci
să spui iubire, să o faci să fie adevărată, să laşi în urmă înflorind iubire
şi să ne părăseşti lăsând regrete-n urmă

numele, spune-ne măcar numele
numele meu nu interesează pe nimeni atâta timp cât...
dar vorbele au fost smulse de un vânt aspru şi duse dincolo de lume
de atunci iubirea dezinteresată umblă ca să-şi caute-al său nume

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!