Beethoven va mai da o dată – şi pentru ultima oară – măsura mare a talentului său într-o creaţie concertantă – în Concertul în mi bemol major pentru pian şi orchestră (op. 73). Era în anul 1809, anul în care Napoleon ocupa din nou Viena, în care s-a stins viaţa lui Haydn şi a început cea a lui Mendelssohn-Bartoldy. Raportat la creaţia lui Beethoven, acest an apare dominat de dorinţa compozitorului de a se retrage în intimitatea unor genuri camerale.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor îl consideră cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor. De ce aceasta? Pentru că Beethoven a luat toate regulile clasice ale lui Haydn şi Mozart şi le-a dezvoltat până când muzica sa a devenit mai cuprinzătoare din toate punctele de vedere. Acolo unde Haydn a făcut o glumă care putea fi spusă într-un salon, Beethoven face glume bărbăteşti, de hohotul cărora se cutremură lumea, şi care trebuie ţipate în toiul furtunii urlătoare. Acolo unde Haydn făcea mici surprize amuzante, Beethoven îţi face surprize cutremurătoare, care te lasă cu gura căscată, fără surâs. Acolo unde Mozart era vesel, Beethoven e nebun de bucurie. E ca şi cum ai privi muzica clasică printr-o lupă – e dintr-o dată mult mai mare. Însă lucrul principal pe care Beethoven l-a adăugat muzicii clasice a fost o mult mai mare cantitate de emoţie personală. Emoţiile sale sunt mai puternice, şi mai vizibile.

Leonard Bernstein în Cum să înţelegem muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este o creţie instrumentală programatică cu o construcţie liberă ce-şi are rădăcinile în "uvertura cu program", gen în care Beethoven excelase de curând... Liszt va fi un demn urmaş al lui Beethoven în ceea ce priveşte caracterul descriptiv al unor poeme (sau al unor secţiuni din poeme), muzica sa ocolind realizarea unor imagini plastice şi tinzând să redea intensitatea sentimentului trezit de prezenţa lor. Faţă de simfonismul lui Berlioz – creatorul simfoniei romantice cu program – simfonismul lui Liszt va fi mai apropiat de cel beethovenian prin primatul dat de el expresivităţii lirice şi cu deosebire celei dramatice.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea Mozart şi Haydn înălţase genul (simfoniei) pe o culme de pe care geniul lui Beethoven înaripase cu noi forţe, una după alta, simfoniile sale.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima simfonie a lui Beethoven este răscumpărarea muzicii din elementul ei particular spre domeniul artei universale. Este evanghelia umană a artei viitorului. Dincolo de ea nu mai este posibil niciun pas, pentru că după ea nu poate urma decât arta perfectă a viitorului: drama universală pentru care Beethoven a făurit cheia.

citat clasic din Richard Wagner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mari compozitori ai lumii s-au născut în zona de influenţă a berii, nu a vinului: Beethoven, Mozart, Haydn, Händel, Bach, Schubert, Wagner... Marii compozitori germani care L-au cântat pe Isus înseamnă pentru Creştinism la fel de mult ca autorii celor 4 Evanghelii: Bach, Händel, Haydn şi Beethoven.

Corneliu Vadim Tudor în Ziarul Tricolorul, nr. 2425 (26 martie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place foarte mult Haydn. Mi se pare un rezervor de optimism extraordinar, o baterie care te încarcă. Preferinţele acestea sunt însă şi în funcţie de starea de spirit şi de activitatea pe care o faci. Sigur, şi Mozart, şi Bach, şi Wagner. Beethoven rămâne însă Beethoven. Reprezintă omul cu toate dimensiunile lui, cu toate calităţile şi cu toate defectele lui. Pe lângă el, toţi ceilalţi sunt îngeri. Iar Bach este... cum să zic. Bach este infinitul.

Ioan Bradu Iamandescu în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfoniile lui Beethoven într-o interpretare prea personală

De câte ori privesc elanul
Cu care îşi începe zborul,
Îmi vine-a crede că "Titanul"
Nu-i Beethoven ci dirijorul.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine anul, trece anul

Vine anul, trece anul
Toată viaţa vânez banul
dacă reuşesc. Şi mâine
Mai cumpăr o pâine

Iedera din Valea Lungă
îmi trăgea pe cer o dungă

La capătul podului ciclopii
plecaseră la vânătoare de dropii

de la început până la sfârşit,
am albit, am chelit

Tobe la momentul fast
meniscul lui Metafrast

Urletele de hienă
ne sosesc printr-o antenă
necerută, nechemată
dar pentru care suntem puşi la plată!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imbold extraordinar pentru dezvoltarea lui Haydn a constituit-o întâlnirea cu Mozart în 1781, când acesta avea douăzeci şi cinci de ani. Încă din primul moment, cele două genii s-au admirat reciproc. Nu numai că Mozart i-a dedicat marele set de şase cvartete pentru coarde lui Haydn, dar a sărit în apărarea lui, cu vorba şi cu fapta. Astfel, atunci când Leopold Kozeluch, un pianist care activa la Viena, a zâmbit dispreţuitor la un pasaj dintr-un cvartet al lui Haydn, spunând: "Eu n-aş fi scris aşa", Mozart i-a retezat-o scurt: "Nici eu. Şi ştii de ce? Pentru că nici unuia dintre noi nu i-ar fi trecut prin minte o asemenea idee excelentă".

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detest din toată inima concertele pentru pian de Mozart, dar ceva mai puţin decât pe cele ale lui Beethoven.

citat din Claude Debussy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea unei creaţii literare sau muzicale nu este dată de numărul de voturi dat de mulţime sau de numărul de exemplare vândute. Totdeauna, romanele erotice ieftine ale Sandrei Brown şi cele poliţiste ale lui San-Antonio vor primi mai multe voturi decât Romeo şi Julieta, Hamlet sau oricare dintre piesele lui Shakespeare, mai multe decât Faust al Goethe, mai multe decât Divina comedie a lui Dante etc. Totdeauna o manea a lui Florin Salam va primi mai multe voturi şi va avea mai mulţi ascultători decât Concertul nr. 21 în Do major de Mozart, sau decât Triplul concert op. 56 în Do major de Beethoven, considerate de specialişti cele mai mari minuni ale muzicii. Lucrurile deosebite trebuie judecate de oameni deosebiţi.

citat din George Budoi (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut o perioadă când am crezut că sunt Beethoven sau ceva de genul ăsta. Aveam acest sentiment, că eram un geniu nedescoperit, aşa că am făcut rost de un pian şi cântam cu orele. Era o nevoie de a mă exprima. Am adesea fantezii cu mine într-o trupă de jazz sau în mijlocul unui cvartet de Beethoven.

citat din Al Pacino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homer şi Beethoven

E noapte, Homer scrie
poema Iliada,
frumoasă ca o zee,

în ochii-i trişti şi umezi
citeşti şi-o odisee.

Lui Beethoven, amarul
clepsidra îi inundă,
cu lacrima lui Homer,
se întâlneşte-n undă.

Ce-i viaţa fără văz,
oftând, Homer ne spune:

"O rază ce apus-a
când eu m-am întrupat,
o stea ce răsărit-a
în ochiu-mi înnoptat"...

- Ce-i viaţa, Beethoven,
când fără de-auz rămâi?

-Oceanul de tăcere
sub vâslă de galere,

cea linişte răstită,
venită de acolo,

cea linişte-ncordată
ca arcul lui Apollo.

Cămilă ce mă poartă
pe drumul din pustie,
eroica-ncercare
să dau de apă vie.

Auzul răstignit
pe sunetul furat,
timpanul ce percepe
doar şoapta din oftat.

E oda bucuriei
că pot şi-acum crea,

tristeţea să n-aud
când veţi aplauda.

poezie de N. Petrescu-Redi (31 martie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O baladă modernă a morţii cerşetorului de sub pod

noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele oraşului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp

în cârciuma din gang fumul de ţigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,
deasupra puţinilor clienţi rămaşi
vocile tari şi răguşite umpleau aerul călduţ,
plin de un miros greu de transpiraţie

la o masă şubredă, un cerşetor îşi calcula, uşor ameţit, gurile de vodcă rămase în pahar
şi asculta cu atenţie o poveste porcoasă spusă lângă el
care nu se mai sfârşea

cerşetorul termină ultima sorbitură
după care cerşi de la o masă vecină cinşpe mii pentru încă o vodcă ieftină
despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului
din fecale macerate de om

o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghiţitură prelungă
se închise la toţi nasturii paltonului său ros până la căptuşeală
îşi aprinse o ţigară
şi ieşi în aerul îngheţat al oraşului

vântul de decembrie bătea cu îndârjire peste străzile goale

înfrigurat, cerşetorul îşi scoase radioul său mic din buzunarul de la piept -
singurul lux pe care şi-l mai oferea în ultimii ani -
îşi potrivi bine căştile în urechi şi deschise pe postul său obişnuit de muzică clasică.
forţa notelor simfonice ale concertului pentru trompetă in Mi bemol major a lui Haydn îi inundă urechile arse de ger -
îl mai auzise o dată, demult, şi-i plăcuse teribil

înveselit, dădu mai tare volumul radioului şi continuă drumul spre culcuşul său de sub pod
între ţevile de apă caldă

se apropie de calea ferată şi sări atletic peste şinele îngheţate
fără să mai audă nimic
când, pe neaşteptate, întoarse privirea şi văzu luminile unui tren de noapte năpustindu-se spre el

primul lui instinct îi comandă să sară din mijlocul şinelor în dreapta sa
din faţa trenului în viteză

o bucurie imensă însă îl cuprinse bizar
pe când se uita la trenul ce se apropia cu viteză de el
la gândul că moartea îi e la doar 2 secunde depărtare -
astfel, se decise, într-o fracţiune de secundă, să renunţe la restul de viaţă
şi-n concertul lui Haydn,
şi să aştepte trenul acolo - singur şi liber -
în mijlocul şinelor

aproape imediat, un sunet sec, urmat de un zgomot de oase sfărâmate,
umplu pentru o clipă spaţiul întunecat de sub pod.
trenul izbi din plin cerşetorul ce stătea în picioare, nemişcat, în calea sa,
aruncându-l brutal în tufişurile cu ţepi îngheţaţi de pe margine

pacea se reaşeză încet peste noapte
odată cu stingerea ultimelor sunete ale trenului ce gonea indiferent mai departe

viaţa părăsea leneş trupul zdrobit al cerşetorului
pe ultimele acorduri ale trompetei din concertul în Mi bemol major al lui Haydn
sub coloanele podulului din beton masiv
în noaptea ce stăpânea abia acum, autoritar, oraşul pustiu şi îngheţat

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi doresc de Anul Nou

Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să am mai multă credinţă,
Să citesc Cuvântul sfânt,
Ce-ndeamnă la pocăinţă.

Ce-mi doresc? O, Doamne mare,
Să îmi dai înţelepciune,
Calea îngustă să urmez,
Să fac numai fapte bune.

Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să fiu lumină şi sare,
Arătând celor din jur,
Că am un Dumnezeu mare.

Ce-mi doresc? Doresc fierbinte,
Părtăşie-n Duhul Sfânt,
Cu Isus, Mântuitorul,
Ce mă ţine pe pământ.

Da, doresc ca întreg anul,
Numai Lui să Îi slujesc,
Să-I urmez cu bucurie,
Toată viaţa cât trăiesc.
Amin

poezie de Ica Drăgoi (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas singur pe puntea principală a navei albastre, Lucian nu mai întocmea subiecte pentru testele celor zece candidaţi de care se ocupa el. Nu intenţiona deloc să plece spre casă. Pentru el, opţiunea era clară: Rămânea la Institut! Îi era mai greu să hotărască dacă să rămână în nava lui, să doarmă în rezerva ce-i revenea lui, cea cu iniţialele E. L., sau să-l deranjeze pe director din nou, solicitându-i camera aceea mică...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ANUL 1972 - Începând din anul 1972, când Ştefan Odobleja a citit autobiografia matematicianului Norbert Wiener, acesta s-a consacrat demonstrării ideii că originea ciberneticii se află în psihologie şi că "Cibernetica s-a născut în România în anul 1938" prin lucrarea sa în 2 volume "Psychologie Consonantiste" din perioada 1938-1939. În acest sens, pentru a-şi marca parternitatea, el a publicat o lucrare specială, care a apărut în chiar anul morţii sale: "Psihologia consonantistă şi cibernetica", cu o substanţială prefaţă a lui Mihai Golu: Ştefan Odobleja, Psihologia consonantistă şi cibernetica, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1978.

Ştefan Odobleja în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc perfect de Beethoven, cu toate că de atunci e aproape jumătate de veac. Am fost introdus la Beethoven de către poetul italian Carpani, cu care mă dusesem să-l văd pe Salieri, şi ne-a primit de îndată şi foarte politicos. Desigur, vizita nu a durat prea mult timp, căci conversaţia cu Beethoven era dintre cele mai penibile. În ziua aceea, mai ales, auzea prost şi nu înţelegea, cu toate că strigam din răsputeri; printre altele, este posibil ca el, nefiind prea obişnuit cu italiana, aceasta să fi făcut încă şi mai grea conversaţia. Urcând scările care duceau la sărmana locuinţă a marelui om, mi-a fost destul de greu să-mi stăpânesc emoţia. Când uşa s-a deschis, m-am găsit într-un fel de cămăruţă tot atât de murdară pe cât de îngrozitoare era dezordinea. Portretele lui Beethoven, pe care le cunoaştem, redau destul de bine fizionomia de ansamblu. Dar ceea ce niciun ac de gravor nu ar putea să exprime este tristeţea de nedefinit răspândită în toate trăsăturile feţei - în timp ce sub sprâncenele stufoase îi străluceau, ca în fundul unor scorburi, ochii; aceştia, deşi mici, păreau că te străpung. Vocea era dulce şi puţin voalată.

Gioachino Rossini în conversaţie cu Richard Wagner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handel este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. Întotdeauna îmi voi scoate pălăria în faţa muzicii lui şi voi îngenunchea cu umilinţă la mormântul său.

citat celebru din Ludwig van Beethoven
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

Anul Nou, ce iată-l vine,
În viteză mare trece,
Că sunt pensiile "fine"...
Şi pe el îl lasă rece.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!