Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestaţii, el nu apare decât în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte" (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală şi din Rusia îl vor practica pentru a cânta pământul natal şi originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franţa). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înclin să cred că Liszt a fost mai important pentru dezvoltarea muzicii. Nu vreau să afirm prin aceasta că Liszt a fost un compozitor mai mare decât Wagner, căci în creaţia lui Wagner găsim o mai mare perfecţie, o mai bogată gamă expresivă, o mai mare unitate stilistică. Şi totuşi operele lui Liszt au fecundat într-o măsură mult mai mare creaţia generaţiei următoare, decât muzica lui Wagner. Să nu ne inducă în eroare marea masă a iubitorilor lui Wagner, care a rezolvat într-un fel atât de perfect sarcina sa istorică, în întregime şi în totalitatea ei, încât nu poate fi imitat decât în mod servil, continuarea lui fiind imposibilă. Orice imitaţie este o chestiune sterilă, moartă. În schimb, Liszt a iniţiat atâtea noi posibilităţi, fără ca el însuşi să le fi epuizat până la capăt, încât de la el am primit stimulente mai puternice decât din partea lui Wagner.

citat clasic din Bela Bartok
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este o creţie instrumentală programatică cu o construcţie liberă ce-şi are rădăcinile în "uvertura cu program", gen în care Beethoven excelase de curând... Liszt va fi un demn urmaş al lui Beethoven în ceea ce priveşte caracterul descriptiv al unor poeme (sau al unor secţiuni din poeme), muzica sa ocolind realizarea unor imagini plastice şi tinzând să redea intensitatea sentimentului trezit de prezenţa lor. Faţă de simfonismul lui Berlioz – creatorul simfoniei romantice cu program – simfonismul lui Liszt va fi mai apropiat de cel beethovenian prin primatul dat de el expresivităţii lirice şi cu deosebire celei dramatice.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat să scriu muzică de dragul muzicii şi nu din alte considerente... Cel mai mic cântec, cel mai neînsemnat vals trebuie să poarte scânteia care să electrizeze publicul şi să-l cucerească... Ştiu că numai o jumătate de pagină de Liszt va cântări mai mult decât toate operetele mele. Compozitorii mari vor avea întotdeauna admiratorii lor, dar paralel cu ei trebuie să existe şi compozitori pentru un public căruia să-i placă o operetă veselă, uşoară, spirituală şi elegantă.

Emmerich Kalman în Ghid de operetă (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

adevăr (vezi şi veridicitate)

Adevărul este un mare flirt.

definiţie de Franz Liszt
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general dintr-o singură parte, poemul simfonic este lipsit de ajutorul cuvintelor. Caută, aşadar, echivalentul sonor al ideii literare narative şi descriptive, punând toate resursele orchestrei în slujba comentariului, evocării, ilustrării, meditaţiei sau a descrierii. Dacă "compozitorii de poeme simfonice se bazează în majoritatea timpului pe forme catalogate" (Jean-Pierre Bartoli), caracteristica muzicală esenţială a genului rămâne marea sa libertate structurală, instrumentală şi armonică. Ca în teatrul liric, muzicienii depăşesc adeseori regulile muzicii "pure", conferind orchestrei culorile cele mai evocatoare şi neezitând să folosească acorduri sau ritmuri insolite care, dată fiind funcţia lor ilustrativă, nu au nevoie să fie legitimate de coerenţa discursului muzical.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Huxley poate fi considerat drept cel mai important reprezentant al romanului eseistic din secolul XX.

Marian Popa în Aldous Huxley sau etica echilibrului (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui pianist Boskoff, după ce-a cântat magistral Funeraliile de Liszt

Când peste coarde mâna-ţi plouă
Bemolii grei şi-atâţi diezi,
Lui Liszt îi dai o viaţă nouă;
Dar pianul îl înmormântezi!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci este noapte şi nu-l putem prinde doar pentru că strada ni se înalţă în faţă sub luna plină; în plus, poate cei doi se hărţuiesc în joacă, poate amândoi îl urmăresc pe un al treilea, poate primul este urmărit pe nedrept, poate cel de-al doilea vrea să-l ucidă şi atunci am fi complici la crimă, poate cei doi nu ştiu nimic unul de altul şi fiecare aleargă doar de capul lui, grăbindu-se să se culce, poate sânt somnambuli, poate cel dintâi este înarmat.
Şi la urma urmelor, n-avem voie să fim obosiţi după ce am băut atât de mult vin?
Sântem bucuroşi că nu-l mai vedem nici pe cel de-al doilea.

Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica mea este respiraţia sufletului meu.

citat clasic din Franz Liszt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am dorit să-mi redau intenţiile asupra nuanţelor accelerării sau reţinerii mişcărilor etc. pe cât de sensibil cu putinţă prin folosirea amănunţită a semnelor şi expresiilor curente; totuşi, ar fi iluzoriu să credem că se poate fixa pe hârtie ceea ce face frumuseţea unei execuţii.

Franz Liszt în Simfonia Dante, Prefață
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte poporul, evită mulţimea.

citat clasic din Franz Liszt
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există artă fără fantezie.

citat din Franz Liszt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-aş urma drumul drept pentru că este drept, l-aş urma pentru că am aflat din experienţă că, la urma urmelor, este îndeobşte cel mai fericit şi cel mai folositor.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam 11 ani când veneratul meu profesor Czerny m-a dus la Beethoven. Îmi vorbise mai demult despre el şi-l rugasem să aranjeze în aşa fel încât să-i pot cânta. Numai că Beethoven avea o atare aversiune faţă de copiii minune, încât se apăra cu hotărâre de această vizită. În cele din urmă s-a lăsat convins de neobositul Czerny şi a sfârşit prin a spune iritat: Pentru numele lui Dumnezeu, aduceţi-mi odată ciudăţenia aceea!

citat din Franz Liszt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Împărartul vorbeşte, toţi ceilalţi trebuie să tacă.

citat din Franz Liszt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul al XIX-lea este, după cum ştim, în cea mai mare parte o invenţie a lui Balzac.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima simfonie a lui Beethoven este răscumpărarea muzicii din elementul ei particular spre domeniul artei universale. Este evanghelia umană a artei viitorului. Dincolo de ea nu mai este posibil niciun pas, pentru că după ea nu poate urma decât arta perfectă a viitorului: drama universală pentru care Beethoven a făurit cheia.

citat clasic din Richard Wagner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parveniţii se grăbesc să plătească pentru a-şi vedea satisfăcute toanele deşarte şi îşi măsoară importanţa după banii pe care îi risipesc. În zadar se căznesc să asculte şi să privească, căci ei nu pot înţelege nici poezia înaltă, nici arta înaltă.

Franz Liszt în Chopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haydn formează împreună cu colegii săi mai tineri Mozart şi Beethoven (dar să nu uităm că i-a supravieţuit cu 18 ani lui Mozart) ceea ce în istoria muzicii este cunoscut sub numele de "trinitatea calsică vieneză". El nu are nimic din acel bătrân timid a cărui imagine ne-a fost transmisă de secolul al XIX-lea. Contrar lui Mozart, a fost mult mai puţin preocupat de convenţii. Încă din timpul vieţii, i-a fost reproşat violent faptul că şi-a degradat arta prin umor şi trăsături plebee. A fost tipul creatorului original. Din 1760 până la sfârşitul secolului, istoria muzicii devine din ce în ce mai mult a sa şi el va termina prin a o orienta într-o direcţie care s-a menţinut, în bună măsură, timp de 150 de ani.

în Dictionar de mari muzicieni. Larousse (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

muzică

Muzica este limba universală a omenirii, prin care sentimentele omeneşti pot fi comunicate, în acelaşi mod, în toate inimile.

definiţie clasică de Franz Liszt
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!