Ultima noapte
Din casa tatălui meu izvora cristalul vieții,
pe maluri de apă, în alunecare dreaptă,
am sădit copac, din care copiii mei culegeau roadele,
mâinile mele înverzite se răsfirau către stele,
vorbele mele erau condeie de fier, încrustate-n stâncă.
Cântecul meu urca treptele adâncului,
eram un vuiet al marilor evadări, către alte veacuri.
De pretutindeni izvora din pământ Zeul-Om,
înhămat la plug.
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Brațele mele
Nu puteți să știți
vin din alt univers
albastru
ca o maree vin
către voi.
Mai albastru
decât valul ce mă poartă
gonind herghelii de spume,
biciuind tăcerea
care vă-nconjoară,
dărâmând baricadele
după care v-ascundeți.
Brațele mele
fluvii albastre
le-ntind către voi...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cel care a realizat ceasul deșteptător ne-a învățat primul pas către robotizare.
aforism de Sorin Scurtu Izvoraș
Adăugat de Ana Donosa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mâini ude
E primăvara lui april
mâinile mele ude
au căzut în iarbă
să-mi caute ultima moarte
îmi amintesc pe atunci
din ochii tăi izvora o apă albă
care-mi spăla trupul convertit
la gustul pământului
este april
și-mi caut încă mâinile ude
mâini pe care nu le găsesc
găsesc numai miei albi
care pasc liniștiți
cu botul lor moale
din venele mele
până ce ajung
la respirația vieții...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cei 96% ortodocși, câți ați vota pentru a fi conduși direct de către Dumnezeu??!
aforism de Scurtu Sorin Izvoraș
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul trei
În ziua-n care cuvintele mele
erau țărână...
eram prietenul tulpinilor de grâu.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mânie
eram prietenul lanțurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau pietre
eram prietenul râurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau răzvrătire
eram prietenul cutremurelor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mere amare
eram prietenul omului optimist.
Dar în ziua-n care cuvintele mele
au devenit miere...
muștele mi-au acoperit
gura...!
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "In the Presence of Absence Paperback" de Mahmoud Darwish este disponibilă pentru comandă online la 73.99 lei.
Dio a văzut lumina zilei la țară. Într-adevăr, aici lumina nu venea parcă de la soare, ci izvora direct din lucruri, din case, din iarba verde prezentă pretutindeni, și care, odată cu zorile, împingea totul către cer.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, 2. Avertisment (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu poți ști când se termină drumul ales de tine... pe când drumul tău arătat ție de către Dumnezeu... dacă-l urmezi... este infinit!
Scurtu Sorin Izvoraș
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica apelor
Stă să ningă
pe toate depărtările mele,
mă chem din alt anotimp
spre a pleca iar și iar
acoperit de zăpadă,
biciuit de sforile albite
ale destinului,
până la îngenuncherea
totală.
Sărut cristalele
din sângele meu
tăcut ca adâncul,
adâncului.
Călătoresc în mine
spre a mă întoarce
în apa
din care m-am născut.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iubesc focul vieții, de aceea câteodată nu îi înțeleg amorțirea.
citat din Sorin Scurtu Izvoraș
Adăugat de Ana Donosa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au sădit un pom.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au construit o casă.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au îngrijit o floare.
Binecuvântate fie
mâinile omului
care au creat o stradă.
Străzile
se exprimă prin noi,
străzile
ne exprimă pe noi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Zbor către marea uitată
Fruntea globului
se apleacă gânditoare
peste veșnicia ghețarilor,
reverberând prin spații
rugăciuni uitate.
Albatroșii se întorc către mare.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Timpul
Trece pe lângă mine,
Pașii mă poartă
Pe cărări de munți înalți
Am săpat în piatră numele ei,
Am luat floarea dragostei,
Pierzându-mă în noaptea fără de întoarcere
Și m-am înălțat spre stele
În casa tatălui nostru,
Aici îngerii
Nu mor niciodată.
poezie de Sorin George Vidoe din Floare de colț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Două universuri
Stăteam acolo, în mijlocul străzii mari
și dirijam pe orice călător
pe strada dorită.
Stăteam acolo,
eram mulțumit
de zâmbetul lor recunoscător
dar au venit
mașini ciudate
pe străzi
și prin aer,
mașini ce scuipau foc
care nu luau în seamă
semnele mele...
Eram prea mic.
Și am fugit cu teama
ascunsă-n lacrimi uscate,
și m-am întors cu liniștea
a fost deplină.
O, zei ai nemărginitelor legende
dați-mi înapoi casa
și strada furată.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Imaculat
n-aș fi crezut că mă pot îndrăgosti
sublim, incert trecând prin lanul vieții mele
cu mâinile deschise către cer
și spice blonde împletite către stele
priveam destins cum pasărea trenează
în rotocoale lungi, toride-ncetinite
infailibil o briză se stârni
sublim, incert prin ale mele blonde plete
covârșitor călcam pământul alb
în redevente clare, absolute
și-aș fi crezut că sunt chiar eu
o aripă bătând în largi volute
eram curat și tânăr în priviri
păcatul încă nici nu se născuse
cămașa albă-mi flutura pe trup
și-vorbele-mi erau încă nespuse
și-aș fi putut să cred că sunt chiar eu
băiatul blond care se-ndrăgostește
dar pasărea trenează-acolo sus
și-n zborul ei imaculat... plutește
în diafana adiere vag solară
zulufii blonzi îmi rătăceau prin tâmple
și-aș fi-ncercat și eu să caut zborul
și-aș fi-ncercat ca pasărea să mi-se-ntâmple
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Sisif pe casa scarilor" de Valeriu Marius Ciungan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Destinul meu
Tu ești scânteia mea de viață,
Născut în lacrimi la ceas sfânt,
Voința tatălui ceresc,
Enigmă a vieții pe pământ.
Ești muza stelei călătoare,
Pe agitatul drum al vieții,
Ești dărnicia întruchipată,
În suflet viu, plin de culoare.
Tu ești oceanul vieții mele.
Ești răsărit către apus,
Ești uraganul nemilos,
Pentru pedeapsa celor rele.
Ești orizontul meu de viață,
Iar eu pământ însuflețit,
Ești zala unui lanț de vieți
Și un întreg pân la sfârșit.
poezie de Valeria Mahok (8 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
CUVÂNTUL desăvârșește! După care, DESĂVÂRȘIREA.... cuvântează!
antimetabolă aforistică de Scurtu Sorin Izvoraș
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele mele...
Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.
Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.
Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu mă ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
numai Dumnezeu știe,
să decodifice bine,
visele lumii și ale mele,
,, Nimic nou sub stele"
poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
și au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenție o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
și seamănă
cu frunza de viță-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii și munți:
linia vieții, a inimii, a capului și a norocului;
munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii...
Brațul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore crește-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...
ale vieții, ale sorții și ale inimii,
și dincolo de rădăcini,
cresc vițe-de-vie ale vieții
contopite cu pământul strămoșesc.
În palma dreaptă,
țin strâns frâiele destinului,
cu dragoste le țin,
până când mă voi dizolva
în viul vieții eterne...
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Copacul
Copac bătut de ploaie și de vânt,
cu frunzele întoarse către stele,
puterea ta venită din pământ
o simt și-acum în gândurile mele.
Prieten drag, de cînd eram copil,
mi-ai legănat și gânduri și uitare,
ajuns cândva departe, în exil,
mi-ai fost balsam și dulce alinare.
De strajă-ai stat în amintirea mea
să port în sânge patria străbună,
nimic în calea dorului să-mi stea
de voi gândi în limba mea română.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul trebuie spus exact în momentul în care a venit.
citat din Sorin Scurtu Izvoraș
Adăugat de Ana Donosa
Comentează! | Votează! | Copiază!