Doamne, plâng...
Doamne, plâng și sufăr, Doamne!
Nu e drept a judeca...
Doar ne ai ca niște pietre
Putrezind sub crucea ta.
Sângele-Ți în râuri calde
Se prelinge peste noi...
Ne privește suferința!
Oh, ne scoate din noroi!
Izbăvește de osândă
Trupul - humă de păcat
Fiindcă numai Tu ai dreptul
Doamne, de-a ne fi iertat.
Îngenunchi, mi-e rană plânsul...
Gândul, un vulcan... Amar
Îmi duc clipele... În sânul
Tău, de-acum Tu ia-mă iar!
M-am topit sub jarul crucii...
Mulți mă biciuie... Mă ard...
Eu la umbra crucii Tale,
Doamne, ca o umbră cad.
N-am să vin cu daruri scumpe,
Doar cu sufletul... Sunt eu!
Cer a mă-ntrupa de-acuma
În duh sfânt, cu Tatăl meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rugăciune
iartă-mă, Doamne,
mă cațăr spre cer
pe picioare de lemn
sunt suflet de humă
murdar de gânduri, frică, păcate
iartă-mă Doamne,
că plâng pe brațele crucii
pășesc către El și pașii se pierd
printre cruci frânte de suflet
azi pier în stropii de sânge
căzuți de pe crucea fiului Tău
zac la marginea lumii
în șuvoaie de lacrimi
la cap mi-au pus bolovani
să nu mă ridic și să sper
iartă-mă Doamne
că plâng și iar pier, la picioarele crucii
iartă, Doamne,
fiul tău, umil și stingher
rugăciune de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidire
Zidită-n liniștea credinței,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar și prețul
Durerii mele-i de prisos.
Sunt crucea peste care pașii
Atât de aspru judecați,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriți, nu încercați!
Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.
Din lanțuri voi slăbi prin moarte
Și gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,
Jurând pe falsele credințe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greșala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!
De-acum, biserică creștină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Și mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaște-n duh și har!
Sunt candelă... Cu mir sfințește
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ți brațul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugă la Iisus
O să trăim prin Tine-o-ntreagă lume,
Dar, Doamne, astăzi, nu, nu ne-aștepta!
Ne zbatem iar cu sufletu-n genune...
Iartă-ne Doamne, să putem zbura!
Să pot să îngenunchi, mă iartă, Doamne!
Genunchiul meu e-o piatră de hotar
Ce sub povara crucii, oh, cât doare!
Lumina vieții ne-o adu în dar!
Mi-e lacrima ocean de suferință...
Și cum pot plânge malul unei pleoape?!
la Tine plec genunchiul în căință,
Căci vreau să fiu de Tine mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Mă risipesc pe lespezi de altar
Și dor tăcut, precum un duh în moarte,
Căci ghimpi de foc în inimă-mi răsar...
Deșertăciuni în lumea asta-s toate...
Pe ceruite aripi scriu cu jind
Chemarea către Tatăl Dumnezeu...
Fiorii morții parcă mă cuprind
Și-n trup, îmi pare cum că nu sunt eu.
De mir, mi-e gândul flacără și vis
Și iată!-s crucea jertfelor de sine...
Mi-e sufletul altar... acesta-s eu!
Și doar Iisus, să mă privească, vine.
Și îngenunchi cu sete... Și mă rog
Căzând în ne-trupeasca devenire
Și gânduri, voci și fapte-n mine ard,
Dar Doamne, nu mă tem, căci sunt cu Tine!
Acum că sunt creștinul spovedit
Împărtășit cu hrană de lumină,
Sunt Doamne, mult, cu mult mai fericit
Și mă-nfrățesc cu pronia divină!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mă doare, Doamne...
Ce mă doare, Doamne, stau și mă frământ
Ce mă doare, Doamne, dacă plâng de moarte
Nu sunt frunză, Doamne, să mă culc pe vânt
Să mă culc pe vântul care-o să mă poarte...
Ce mă doare, Doamne, ce durere rea
S-a ascuns în suflet și nu vrea să iasă,
Uită-Te la mine, poate vei vedea
Care deznădejde m-a făcut mireasă...
Pune-ți mână, Doamne, nu mă părăsi
Pune-Ți mână, Doamne, totu-i cu putință
Fă-mă să răscumpăr fiecare zi
Ce m-a ars cu lacrimi și cu suferință...
Ce mă doare, Doamne, Domnul meu cel sfânt,
Ce dureri de taină s-au ascuns în mine...
Nu sunt frunză, Doamne, să plutesc pe vânt,
Mână Ta-i aceea care azi mă ține
Vindeca-mă, Doamne, gândul, plânsul meu
Nu lăsă pământul plânsul să mi-l poarte
Pune-Ți mâna, Doamne, Tu ești Dumnezeu
Tu ești Dumnezeul ce m-a scos din moarte!...
poezie de Adriana Cristea (7 septembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne, calc prin urmele tale și sufletul mi-e ușor ca o pasăre;
am văzut cum copacii râdeau în icoane
și în timp ce îmi faceam semnul crucii
din mână îmi căzu un înger...
Doamne, mă cheamă lumina ce naște poeme:
fă-mă un strop!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere în stele
Câtă durere este-n stele, Doamne?!
Oh, s-au topit și curg prin ochii Tăi!
Iar Tu ne cerți cu boală și cu foame,
Cu moarte și cu virușii-călăi,
Fiindcă am fost copii rebeli și răi
Și nu ne-am plâns greșeala la icoane.
Ori poate ceri dreptatea pentru care
Cei asupriți, în viață au luptat...
Acum îngenunchem și-ți dăm crezare
Și Doamne, știm că am făcut păcat.
Azi fiecare este vinovat
Și lacrimile noastre sunt amare.
Să ne unim în luptă, toți, ca unul!
Iubirea nu ne fie în zadar...
Ne iartă, Doamne! Plânge azi românul.
Ne iartă și ne ai în paza Ta!
Plâng toți cei dragi, pier unul câte unul...
Ne iartă Doamne! Nu te mânia!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către Dumnezeu
Doamne, nu vreau nimic să-ți cer;
Totul e, oricum, efemer!
Și doar Tu știi ce merităm,
Cu ce-ncercări ne confruntăm;
Te rog doar, să m-ajuți s-accept
Ce nu e bun, ce nu e drept!
Nu vreau, Doamne, nimic să-mi dai;
Dacă nu vrei, nu mă lua-n Rai!
Ajută-mă numai să lupt
Cu ce-i parșiv, cu ce-i corupt,
Toate câte mi-e dat să-nfrunt,
Aici, unde-i greu, pe Pământ.
Doamne, să nu crezi că cerșesc,
Cer numai dreptul să iubesc,
În rest, tot ce crezi că greșesc,
Sunt pregătit să ispășesc!
Nu cer, fiindcă mi-ai dat mereu
Mai mult decât am cerut eu!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare cu Dumnezeu
Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greșale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieții noapte!
Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleștei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!
Precum Iisus primindu-și crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârșit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!
S-au prăbușit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Și te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"
Suntem tămâie, candelă plăpândă,
Dar Tu ne ierți cu mila ta cea sfântă...
Tu ne asculți și ne iubești mereu.
Ești vinul... pâinea sufletului meu!
Din lacrima mea Doamne, fă ocean!
Înalță-mă spre Tine an de an
Și dă-mi duhovnicească alinare
În viața asta grea și trecătoare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne...
Doamne, prea multe am suferit.
Prea multe necazuri am primit.
Doamne, ajută-mă să înțeleg,
De ce mereu, doar răul îl aleg?
Doamne, de ce tot intru în ispită?
Doamne, mi-e dor de-o viață liniștită.
poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O, Doamne... (cântare)
Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog și Te laud și-Ți cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.
Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.
O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranța mea toata e-n Tine.
cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm, II (de suavitate)
Doamne, peste nori și stele
Peste vise oarbe și/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri și răbdare!
Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schițând rod, iubire și trufie
Speranța înnobilând ruga ce-nvie!
Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părți din mine și pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmașii ce se-ntorc
Știind că nu mai am eu azi noroc!
Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Și te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu și nord și sud și cer și pământ
Sub blazonul vieții: Sunt-cel-ce-sunt!
Doamne, mă învie în dor și suav
Să nu fiu lumii acesteia efemer, bolnav...
Rodește-mă în Sufletul viu, sincer și înalt
Ca Fiul Tău de-a pururi, CREȘTIN ADEVĂRAT!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața dintre veșnicii
Între veșnicii, e-o lume fără chin, fără hotare,
Nu e plângere și teamă, nu-i durere care doare.
Printre-ntunecate valuri ce-au sculptat pașii răniți,
Sunt doar cupe de lumină, când veți trece, să sorbiți...
Trepte-s, spre-a urca spre viață, moartea voastră de păcate,
Este-acolo fericire, este-acolo libertate!
În genunchi sorbiți din stele luminarea nemuririi
Și culegeți de sub umbre, doar petalele iubiri...
Nu, acolo nu-s morminte, nu sunt ploi și nici furtună,
Se strâng îngerii-n petale și-ți urează noapte bună.
N-ai cătat întru biserici și credința drum de vis,
Poarta libertății tale, de furtună s-a închis?!
Se prelinge ca o boală-n trupul putrezit de veac,
Moartea ta spirituală. Și la moarte nu ai leac...
Bogăția-n suflet ți-este, în zadar mormânt și cruce,
Cu nimic din ce-ai strâns, Doamne, cu nimic nu te vei duce...
Jos ne e nimicnicia, sus averea strânsă-n palme...
Vreau să fiu mai bun, mai simplu, de folos doar Ție, Doamne.
Când mi-e sufletul o rană, Tu ai leac spre vindecare...
Peste sufletele noastre, plouă mir, iubite Doamne!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biciuiește, Doamne, dracii!
Oh, biciuește-ti dracii, ori ia-i cu Tine, Doamne!
Căci de o vreme-ncoace mi-e-n suflet înnorare
Mi-e inima beteagă și nu am nici un rost,
Cu fiecare clipă eu nu mai sunt ce-am fost.
De-atâta supărare, cu nepăsări, vezi bine,
Te-aștept... Neortodoxe căi se deschid spre mine.
Se scutură de vise și taină lumea mea,
Eu îngenunchi zadarnic și cad în fața Ta.
Înlănțuie oștirea de diavoli! O supune!
Tu, cel Atotputernic peste pământ și lume!
Eu nu cunosc lumina, trăind doar în păcat,
În patima lumească de-un timp m-am îngropat.
Supune-i și-i ucide! Îngroapă-i în genuni,
Căci mi-au făcut viața rug de deșertăciuni,
Iar mie, Domne, iartă-mi greșeala de-a lucra
Când nu mai cred în Tine, doar împotriva Ta!
Și dacă-s fiu de diavol, arată-mi calea dreaptă
Și fă-mă peste timpuri cioplită vieții piatră!
Dă-mi voce spre a plânge să smulg eternitatea
Fiu veghe suferinței și tihna-n timp ce moartea,
Din lacrimi împletească năframa de lumină,
Să fiu în întuneric beteală. Și divină,
Să curgă peste mine, din nou, iertarea Ta!
Oh, iartă-mi, iartă-mi, Doamne și nu te mânia!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipire
Mă risipesc pe lespezi de altar
Și dor tăcut, precum un duh în moarte.
Azi ghimpi de foc în inimă-mi răsar...
Deșertăciuni în lumea asta-s toate...
Pe ceruite aripi scriu, murind,
Chemarea unui Tată-Dumnezeu,
Fiorii morții-n noapte mă cuprind
Și parcă nu mai sunt același eu.
De mir, mi-e gândul flacără și vis
Și iată!-s crucea jertfelor de sine.
Mi-e sufletul o floare de cais,
Când doar Iisus, să mă primească, vine.
Și îngenunchi, precum un vreasc și plâng,
Căzând în netrupească devenire...
În mine gânduri, voci și fapte strâng
Și cer răsplata ce mi se cuvine.
Oh, Doamne, nu mă tem! Te am pe Tine,
Martor tăcut întregii mele vieți.
Tu îmi vei da tot ce îmi aparține,
Pace în suflet, mii de tinereți...
De azi voi fi creștinul spovedit,
Împărtășit cu hrană de lumină
Și mugurii speranței s-au ivit,
Pe trupul meu lipsit de rădăcină.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă, Doamne cu mirese!
"Plouă, Doamne cu mirese!"
Pentru morții-ndoliați...
Piere în întunecare
Toată dragostea de frați...
Plouă lacrimă amară
Căci frați întru rădăcină
Au uitat de mult de mamă
Și de dragostea divină.
În cascade de aramă
Rana vieții îngenunche...
Plouă Doamne cu mirese,
Nu cu bani și pietre scumpe.
Plâng pe cruce, la mormântul
Mamei, suferind de dor,
Doi frați, duși de mult în lume...
Fără mamă nu-i ușor!
Doi frați întru rădăcină,
Două lacrimi pe pământ,
Jură pe mormântul mamei,
Jură către Domnul Sfânt,
Că vor fi uniți de-a pururi
Și nimic nu va clinti
Stânca dragostei de frate,
Pe pământ cât frați vor fi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă cu mirese, Doamne!
Plouă cu mirese, Doamne!
Ninge Doamne îngerii
În covoare de lumină,
Pentru mulții tăi copii!
Albul pur de crin, în miere
Risipindu-se apoi...
Plouă Doamne cu lumină
Și iubire peste noi!
Limpeziri de cer și ape,
Valuri moi de catifele,
Plouă Doamne cu lumină!
Și cu borangic de stele,
Vin și-mpodobește lumea
Și "oprește noaptea-n rai"
Cănd răsare-n noi iubirea,
"Să dăm versurilor grai!"
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sufletul
mi-e sufletul de-acum drumeț pribeag
privirea mi s-a încleiat pe-un ram
iar corbii cu sutanele macabre
îmi croncăne prohodul pe la geam
și Doamne ce duhoare se desprinde
din trupul care zace în sicriu
acum că sunt o mână de țărână
mi-e dor de învelișul Tău cel viu
aș vrea să țip buchete de proteste
un glas de valuri sparte mă îngână
(mi-e dor de vina ta
și judecata aspră a ta
în trup și în plete)
dar peste ele viermii stau pe-o rână
și Doamne ce duhoare se desprinde
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi lua iubirea
De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!
Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.
Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am să plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.
Și-Ți mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.
Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-mă, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.
Să sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața și fă ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.
rugăciune de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 6 comentarii până acum.Rugăciunea unei broaște țestoase
Doamne, ajută-mă să redevin mieluța din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai șterpelit cloșca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Și era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptății tale, m-am zbătut ca peștele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însușire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (și continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poți da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuțitul la gât...!
rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!