Regents park
Au zburat porumbeii cu boabe în cioc
Picuri mari de pe degete sparte
Printre norii înalți răsar ghiocei
Crengilor muguri li se urcă în spate
Pe lacuri de mână tremurate de vânt
zgribulite stau bărcile sure
cu țipăt cocorii se înscriu la cuvânt
neștiind cât mai pot să îndure.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lalașinț
Pomi condamnați la tăcere
Stau aliniați așteptându-și sentința.
Peste ei țipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
țipăt de bătaie, durere și pustiu.
Rațe, gâște se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colțuri se aud bârfe,
șoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză și nu mai știu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domnește pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
și țâșnește spre stele printre culori de alb și albastru, pe cer
Și ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Și ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeția înălțimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
Fire creată de Dumnezeu!
Fire rea, fire bună.
Tăcerea coboară în sufletul meu,
Tăcere nebună!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scripeții morții
Înfloriseră în babilon grădinile
Suspendate cu trudă pe scripeți
Se delectau diminețile prinvind
Tinând norii departe
Poruncind să nu plângă
Ca să nu putrezească funile.
Scârțâiau scripeții sub povară...
Printre bulgării păgâni ai semilunii fertile
Rădăcini din pomul vieții
Se certau printre cititorii în stele
Dacă să creadă mai mult în viața veșnică
Sau că se convertească la putrezire.
Am salvat funile...
Grădinile au rămas suspendate
Între rugina scripeților și florile de piatră
Pe care din când în când strănutând
Cerul le-a umplut de rouă
Am salvat funile poruncind norilor să tacă
Oprind roua strănutului
Sorbind canalele din apă.
Cât de sus te-am înălțat babiloane ...
Cum să strănute soarele sub tine?
s-au ofilit sub umbra ta grădinile
cu funile uscate-n cioc îmi zbot cocorii
năuciți cum au putut aștepta
fără să țipe albilor că-i prea târziu
...și-au început să plângă norii.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii
Norii gândurilor noastre înnegresc a vieții rază,
Și cereasca ei căldură care se revarsă-n zâmbet ne îngheață în privire.
Umbra-i început de noapte, libertatea-i îngrădire.
Vorba curge greu și parcă `n-urma ei doar ran`apare,
Viața pare fără noimă.
Și-ncet, făr` a da de știre, bezna se revarsă-n alții
Semănând nefericire.
Dac-am fi singuri pe lume, condamnați am fi de-a pururi.
Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,
Gându` nost l-am bate-n cuie,
Gândul ne-ar fi lumea toată.
Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare
Norii se prefac în picuri, sau dispar in depărtare,
Norii curg ca niște raze stropi de binecuvântare.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
schite-n miscare
Aburi pe geam și o mână ce scrie,
Cuie de fier bătute-n sicrie,
Nisip nesfârșit care crește în valuri,
Ceață pe câmp care urcă pe dealuri.
Un sunet de corn care moare-n surdină,
Boabe de grâu ce se nasc în făină,
O stradă cu plopi străină îmi pare
Frunze sub pomi se prefac în culoare,
Pași măsurați sub cadență egală,
O piață imensă și mare-mbulzeală,
Un tânăr mărunt cu-o căciulă de paie,
Un nor ce lovește cu picuri de ploaie.
O noapte adâncă și-o cameră mare,
O umbră pe zid tremurând de-ntristare,
Un fitil ce se-neacă în propria viață,
O esență de umbră ce atârnă de-o ață.
Mișcare continuă și aici și departe,
Chiar de-nchizi tu o carte, se deschide`altă carte.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metafore
Ploua,
cotoarele coperților erau întoarse-n sus
Iar norii toți erau coperți
Din răsfirate foi
se prelingea în picuri
răzlețe litere
ceru-și turna cuvintele în mine.
Și ca să pot pătrunde rostul lor
în ale mele gropi
s-au adunat băltoci
în care oglindea
ce-avea de zis.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-au zburat din suflete cocorii
Ne-au zburat din suflete cocorii
spre aceleași țărmuri neștiute
și de unde nu se mai întorc
Toamna vieții pare nesfârșită
Ne-au zburat din suflete cocorii
de parcă am plăti un bir
mereu un altu-n fiecare an
cu o nouă generație de cocori
mai tineri și mai triști
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
întretimp
Folosesc chibrite
ca să mă agăț de speranțe abrupte
s-aprind flăcări negre
mari macină-n ele morile
scântei negre
pe bețele de chibrit
curg
pe stânca de sus și în far
ce luminează negru noaptea.
Din când în când
Toată arde, toată...
Oportuniștii zori
răsar
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă
S-au dezbrăcat iar salcâmii.
Printre ramuri cântă vântul,
Nu se mai ascund lăstunii.
Fără haină-i și pământul.
Vrăbiile zgribulite
Pe la streașină se-adună.
Casele-s acoperite
Cu pânză albă de brumă.
Corbii croncănind a iarnă
Se îndreaptă spre pădure,
Unde-atunci când o să cearnă,
Viscolul o să îndure.
În zbor, desenând pe cer
O geometrie vie,
Cocorii, fără echer
Au descris o simetrie.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Camera himerelor
eșarfe decolorate de soare
din norii veniți de nu se știe unde
revarsate pe umerii copacilor învelesc umed
brațe lemnoase ce cuprind frunzișuri uscate
degete de aer presară în iarba culcată
picuri picuri ochi clipitori deasupra
unui obraz al pământului surâzător a
toamnă admirabilă și sublimă până la capătul ei
dacă mă vei întreba de ce
nu voi ști să răspund în schimb
voi orândui raze scăpate din vară
în colivia cu aripi din camera himerelor
când roată în jurul ei dau tristețile relaxante cât pot fi ele
nu mă otrăvesc cu gânduri negre
o umbră îmi strigă e frig
îmi pun pe spate un șal alb lucrat de mână
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camera himerelor
eșarfe decolorate de soare /
din norii veniți de nu se știe unde/
revarsate pe umerii copacilor
învelesc umed
brațe lemnoase
ce cuprind frunzișuri uscate
degete de aer presară în iarba culcată
picuri picuri ochi
ce clipesc palizi deasupra
unui obraz al pământului
surâzător a
toamnă
admirabilă și sublimă
până la capătul ei
dacă mă vei întreba de ce
nu voi ști să răspund în schimb
voi orândui
raze scăpate din vară
în colivia cu aripi din camera himerelor
când
roată în jurul ei dau tristețile/ relaxante/ cât pot fi ele/
nu mă otrăvesc cu gânduri negre
o umbră îmi strigă e frig
îmi pun pe spate un șal alb lucrat de mână
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Pletele tale de salcie
îmi mângâie apa
lacul din ochi
zâmbetul tău
soare de mai
îmi împletesc din razele lui
culcușul
să stau in el
și să stai.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste fără sfârșit (va continua...)
Printre porii albaștrii ai mochetei
rup gâtul firimiturilor
cu piciorul
vine sfârșitul lumii...
tunete și potopuri
va exista oare cineva
să-mi întindă o mână de ajutor
din lemnul de pod
putrezit
sub mocheta
pe care călca Noe
cu arca...
Animalele 2 câte 2
urcau ușa
ca să nu fie ploaie
ca viața...
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poartă coroana
"Neliniștit e capul care poartă coroana" -
Așa au zis cei care-au stat prin preajmă,
Lângă'mpărați
Lângă regine.
Fără odihnă sufletul tresaltă
Pe frunte picuri mari se văd să vină
Ca undele în lacul de pe baltă.
Ce să aibă în sine bucata de aur?
În cercuri pe creștet
Tot cercuri o lume.
O poartă acolo cu rele și bune
Coroana-i o poartă de neliniști în spume
Acelui ce-o poartă
Înlăuntru o poartă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sat de poveste
Se-nmoaie înghețul și iarna se duce
Iar viața palpită din nou,
Un vânt dezmorțit a pornit în uluce
Să fluiere ritm de tangou.
Se-agită în stoluri și ciorile hâde,
Pădurea le cheamă la ea
Și soarele palid le vede și râde
Cât stinge o ultimă stea.
Prin frunzele moarte ce-ngrașă țărâna
Răsar tremurând ghiocei,
Se urcă greoaie, pe munte, bătrâna
De iarnă-n cojoacele ei.
Din streșini mai curge în chipuri de ploaie
Un rest de omăt plictisit
În nucul cel falnic, vreo trei ghionoaie
Bat toaca a slujbă de schit.
Pe drum, o trăsură-agitând zurgălâii
În ritmul de cai în galop
Adună prin garduri de uliți dulăii
Și babe cu ochiul miop.
Departe, în zare, salută cocorii
Tărâmul iubirii de-un an,
Aripile lor se-mpreună cu norii,
Se-aude cum rage-un plăvan.
Se-ncumetă iarna să urce spre creste
De munte cu vârful la cer;
Frumoasă e viața-ntr-un sat de poveste
Și-i plină și azi de mister!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul sinucigaș
Mi-au pus flacăra în lanțuri
rugul l-au legat de foc
de-au fugit norii prin șanțuri
nasul lor să aibă loc
Rugul l-au legat de foc
însăși viața-i face vânt
și ca să aibă noroc
la stele nu stau la rând
Însăși viața-mi face vânt
norii stau pitiți prin șanțuri
eu mai ard într-un cuvânt
facăra n-o am în lanțuri
Iar ca să vă facă loc
viața se aruncă-n foc
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Potrivirea
Atins de secure
Trunchiul verde nu mai fu în stare să
Țină seva
Rouă pe mere
Cutremur
Cojile sar, frunzele mor
Dar nu acum
Decade pot număra degete de copil
Mlădiță era când l-am plantat...
Nu știam că se potrivește atât de bine
Brațelor tale întinse.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Picuri, picuri
Picuri, picuri...
Picuri sălbatici,
Pămâmtul năvălesc
Reci și nebunatici,
Joacă printre crengi.
Frunzele lovesc,
Cu putere lină
Picuri năvălesc
Salcia senină.
Picuri, picuri...
Picuri de ploaie,
Din cer cad cu putere
Și parcă declar războaie
Copacilor plini de durere.
Cu ură lovesc
Natura blajină,
Picuri năvălesc
Salcia senină.
Picuri, picuri...
Picuri de lacrimi,
Din cer cad cu durere
Suflete pline de patimi
Se descarcă in tăcere.
Pământul lovesc
Cu lacrimă lină,
Picuri năvălesc
Salcia senină...
poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!
3 in 1
Of, ce de zâmbet
Petale căzute pe praful de pe masa târzie
tac și zâmbesc căutându-și parfumul
Sentimentele îmi stau împraștiate printre cărțile din suflet
Ce dezordine.
Teoreticele idei zâmbesc ironic
Cuvinte alandala ce curg pe chip
Așteaptă să le șoptească cineva.
Un rânjet amar al îndoielii își extrage seva
Și-mi înmugurește pe ramuri
Cu mâhnire inima îmi zâmbește căutând un zâmbet autentic.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dupamiezi liceene
Nu se topea asfaltul, doar balțile vibrau
Aveam în spate școala și geanta cu caiete
În dupamiezi de toamnă în suflet leneveam
Sub mângâieri de raze pe băncile cochete.
Lăsam atunci ca norii să treacă peste mine
Ca niște oglindiri a sufletului meu
Bucățile de ceasuri goneau un tren pe șine
Ce mă purta spre casă în anii de liceu.
Garansemna o poartă iar parcul o alee
Ce șerpuia întinsă prin flori de giuvaier
Sclipirea de ochi negrii trecând pe lângă mine
Se revărsa prin picuri precum un curcubeu.
Pe trunchiul tăiat proaspăt
Cu sevă încă-n vine
Se învârteau în cercuri
Șapteșpe coli atunci
Puneam cartea sub ceafă
Purtam în ochi suspine,
Visând să cresc năvalnic
Ca pomul printre lunci.
Și m-așezam pe iarbă luând în spate banca
Fizând cu ochii minții coroana unui pom
Sau mâzgăleam pe foaie frânturi din psalmul unu
Cercând cum poate pomul a fi precum un om.
De-aș fi putut atuncea să decupez în forme
Tocitul lemn de bancă ca jilț împărătesc
A vremii trainic sceptru sau iarba prea înaltă
Și-a pomilor coroană deplin s-o însușesc.
Să fiu ca lui asemeni indiferent de vreme
Lăuntrice mlădițe ascunse în adânc
Să le-nrădăcineze a trecerilor vreme
Amiază de licee în suflet și în gând.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
printre ghiocei
niște raze de soare -
mână în mână
haiku de Ana Irina Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!