Lui Noica...

Lumina stelară se filtrează printre brazi,
Uimitor de caldă, în Păltinişu-n care azi,
Iubitorii tăi, îţi preacinstesc mormântul.

Neantul nu te-a-nghiţit maestre filozof,
Oricât clevetitorii tăi, ar fi vrut aşa să fie..
Intrat şi-nchis în căbănuţa rece şi pustie,
Constantine, tu ne-ai explicat al vieţii of,
Aşternut cu migală şi durere pe hârtie...

Aşternut cu migală şi durere pe hârtie,
Constantine, tu ne-ai explicat al vieţii of,
Intrat şi-nchis în căbănuţa rece şi pustie...
Oricât clevetitorii tăi, ar fi vrut aşa să fie,
Neantul nu te-a-nghiţit maestre filozof...

Iubitorii tăi, îţi preacinstesc mormântul,
Uimitor de caldă, în Păltinişu-n care azi,
Lumina stelară se filtrează printre brazi.

acrostih de Ioan Friciu (12 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria lui Noica

În liniştea pădurii în care te odihneşti
Ne inspiri prin cugetările tale.
Ne-ai lăsat moştenire cultura ta.
Să învăţe şi generaţiile viitoare
Cele cunoscute de tine.
Promitem că ne vom depăşi unii pe alţii
Şi vom da mai departe din cuvintele tale.
Au trecut 30 de ani de când ne-ai părăsit.
Spiritul tău ne însoţeşte cu modestie.
Iubitorii tăi te preacinstesc
Din inima muntelui
Zăpada albă, pură asemenea sufletului tău
Se aseaza pe mormânt.
Mereu vei rămâne în inima noastră,
Mentor spiritual al sufletelor noastre.

poezie de Teodora Diaconu
Adăugat de Teodora Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă maestrului Bulătan

Maestre,- n suflet ne-ai lăsat portretul
Unei stigmatizate suferinţi,
Iar azi în pribegie printre îngeri
Creezi portrete pentru PREA CINSTIŢI.

Maestre,-n suflet ne-ai lăsat mâhnire
Şi lumea noastră este mai săracă...
De ce-ai plecat şi nu ne-ai dat de ştire?
Câţi îngeri trec pe-a nesfârşirii apă?!

Din cer privesc cu capete plecate
Atâţia mari artişti... Tu eşti cu noi,
Îngenunchind spre lumea de cuvinte,
Tu eşti al pământenilor altoi!

Eşti candela firescului fiinţei,
Deşi în nefiinţă te ascunzi,
Îţi dăruim o lacrimă şi-o rază
Din ochii noştri-nlăcrimaţi şi blânzi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-un petec de hârtie

O lacrimă s-a scurs în călimară,
Peniţa frântă n-a mai vrut să scrie,
Idila începută-n miez de vară
S-a stins în toamna rece şi pustie.

Ardeau iubirile de-odinioară
Şi le stingeam pe-un petec de hârtie,
O lacrimă s-a scurs în călimară,
Peniţa frântă n-a mai vrut să scrie.

Mi-e dor de sărutarea ta târzie,
Cerneala mirosea a primăvară,
Plângea romanţa-n strune de vioară
Şi linişte-mi găseam în poezie,
O lacrimă s-a scurs în călimară.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND URCI POTECI DE MUNTE PRINTRE BRAZI CĂTRE LUMINĂ
Când urci poteci de munte printre brazi către lumină
Ascultă muzica pădurii ce sub vânt se-nclină,
Lăsând vederii tale ochiul cerului albastru
Să şimţi natura care te-nconjoară că-i divină.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există adevăr, oricât de uşor credibil, care să nu fi părut mai întâi de necrezut, nici vreun lucru oricât de mare sau de uimitor pentru care admiraţia noastră să nu scadă treptat.

citat din Lucretius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelară

Mi-e sufletul greu ca o piatră de moară
şi-atâtea gânduri se macină-n van.
Coboară tu, putere stelară,
şi spune-mi: câtă lumină mai am?

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre lumina...

De-aş fi pasăre-n văzduh,
n-aş simţi colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aş înălţa ca simplu duh...

Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc acelaşi colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...

Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...

Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!

poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina caldă

Lumina caldă ochii scaldă,
Floare de iris într-o haldă,
Urcă atletic printre stânci,
Se scaldă-n izvoare adânci,
Zboară cu fluturi-n stomac,
Pătrunde noaptea peste prag,
Intră în vis şi voiniceşte
Îmbrăţişează şi iubeşte.

În raza ei suntem parfum,
Urme lăsate-n praf de drum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

M-am lovit de lumina soarelui,
uitând de viaţa mea şi-a aproapelui.
A căzut roua rece pe faţa ta,
luând cu ea şi răutatea.
Ai văzut cum răsare soarele vreodată?
aşa să fie mintea ta limpede şi curată.
Ai simţit iarba moale sub călcâie?
aşa să fie calea ta, plină de bucurie.
Se aude un cantec de păsărele,
ce-ţi alină sufletul plin de durere,
adie uşor vântul printre plete
ca să-ţi aducă energie-n cugete
şi zi de zi viaţa noastră trece
uneori e cald, uneori e rece.

poezie de Eugenia Calancea (5 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii detaşat, rece; pe zi ce trece, dobândeşti mai multă forţă, cunoaştere şi înţelepciune decât cei care nu te-au vrut în viaţa lor de la început, care din nas au strâmbat când cu inima caldă tu i-ai îmbrăţişat!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai iubitorii de pisici ştiu ce înseamnă luxul de a avea sticle îmbrăcate în blană, muzicale, umplute cu apă caldă care nu se răceşte niciodată.

citat din Susanne Millen
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

a fi filozof

A fi filozof înseamnă a rezolva unele probleme ale vieţii nu numai în teorie, ci si în practică.

definiţie clasică de Henry David Thoreau în Walden (1854)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-a ramas

Am intrat in lumina.
Dar lumina nu m-a vrut.
Acum cred
C-am sa supar tristetea
Dac-am s-o rog
Sa plece.
E tot ce mi-a ramas!

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul către trandafir

Mormântul către trandafir, regele culorii:
"Ce faci cu lacrimile pe care le cern zorii
Pe obrajii tăi, o, floare a iubirii?"
Trandafirul către mormântul rece:
"Ce faci cu cei care, din ora care trece,
Cad în groapa ta, abis al omenirii?"

Trandafirul: "Mormânt cu privire sumbră,
Din lacrimile-adunate fac, în penumbră,
Un parfum mirosind a miere şi-a floare de narcis."
Mormântul: " Floare visătoare cu petale fine,
Din fiecare suflet care ajunge jos, la mine,
Eu fac un îngeraş în paradis."

poezie de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ITI SIMT LIPSA....

Îţi simt lipsa scumpă fiinţă
Te caut cu gândul în jur,
În aerul de munte, pur
Pe vârfuri de brazi îţi jur
CREDINŢĂ.

Nu-ţi cer nimic înalt
Dar ce-aş putea să-ţi cer?
Văd printre nori un petic de cer.
Lumina vine, o prefer
NU ÎN NEANT.

Dăruieşte-mi din inima ta
O parte oricât de restrânsă,
Nu vreau să fii cu faţa plânsă
Pe faţa-ţi să o văd răsfrântă
FERICIREA

1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Emil Brumaru (Nu cred!)

Maestre Maestre Dulce Maestre
dai cu capu-n cer şi cresc ferestre
ca să-mi luminezi din cerul opalin
ultima tăcere pe care ţi-o închin

madrigal de Costel Zăgan (ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Ca un condor mă înalţ spre ceruri,
să ajung la tine fiică şi la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
şi iar zbor şi iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieţi,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor şi cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului şi al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul şi vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost aşternut
stelele surorii în noapţile-mi reci,
Luna m-a privit şi mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.
În zori eşti Lumina
care străluceşte în braţele Soarelui
şi cu ale vostre braţe mă îmbrăţişaţi în zborul meu de condor,
mă alintaţi, mă ridicaţi şi mă aruncaţi
printre licuricii ce zboară-n vis,
alături de eternitatea timpului
ce se plimbă-n aşternutul sufletului,
ca pe o cărare care îi aparţine.
Zorile apar şi eu încă mai sunt pe Pământ,
dar sufletul se ţine de mână cu cerul!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am ataşat de Tine

Ne-am ataşat de Tine înţelegând Cuvântul
Când ne-am desprins de lumea eternelor pierzări
Am aruncat "cadouri" ce ni le-a dat pământul
Şi am pornit pe drumul spre necuprinse zări.

Primindu-ne în ceata ce merge spre Cetate
Ne-ai explicat lucrarea ce n-o înţelegeam
Şi ne-am putut convinge că doar prin puritate
Acces avem, deplin, în neamul lui Avraam

Am vrut să Te cunoaştem mai bine... şi mai bine
Şi-ai împlinit dorinţa ce-n suflet s-a născut
Şi-am mers unde te-ai dus: prin văi şi pe coline
Şi-atâtea vise, împreună, am ţesut.

Regrete nu au fost şi nu vor fi vreodată
Că Ţi-am urmat povaţa, c-am fost ascultători
Ne-ai scos, cu duioşie, din starea complicată
C-ai vrut, întotdeauna, să fim învingători.

Ne-am ataşat de Tine înţelegând chemarea
La slujba aprobată de Duhul vieţii noi
C-aşa e sigură, în Paradis, intrarea
Alături de acei ce-au devenit eroi.

Cu Tine vom parcurge cărarea-ntortocheată
Să evităm capcane plasate de vrăjmaşi
Ca să privim spre Slavă, spre veşnica răsplată
Ca vrednici credincioşi şi devotaţi urmaşi.

Ne este dragă ora sublimei alianţe
Când ne-ai scăpat fiinţa din mersul spre nimic
Şi-n inimi facem loc divinelor speranţe
Ca mult să se-nmulţească recolta ce-i în spic

În vale împreună, în ceruri împreună
Acesta este traiul cu har înmiresmat
C-aşa doar împliniri, în fiinţe, se adună
Semn c-am spus "DA" la tot ce Tu ne-ai dat.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am primit cadou un creion electric, pe care când îl răsuceşti luminează locul unde scrii şi numai ce scrii. Creionul ăsta e un simbol uimitor al vieţii noastre. Răsuceşte-te, eliberează-te de ce ascunde lumina din sufletul tău şi vei trăi în lumina care îţi arată ce trebuie să vezi şi să ştii pentru a acţiona, doar ce trebuie să ştii pentru a acţiona.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât i-am explicat că acum există site-uri specializate, reumatismul meu continuă să-mi semnaleze orice schimbare a vremii.

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!