Înclin să cred că Liszt a fost mai important pentru dezvoltarea muzicii. Nu vreau să afirm prin aceasta că Liszt a fost un compozitor mai mare decât Wagner, căci în creaţia lui Wagner găsim o mai mare perfecţie, o mai bogată gamă expresivă, o mai mare unitate stilistică. Şi totuşi operele lui Liszt au fecundat într-o măsură mult mai mare creaţia generaţiei următoare, decât muzica lui Wagner. Să nu ne inducă în eroare marea masă a iubitorilor lui Wagner, care a rezolvat într-un fel atât de perfect sarcina sa istorică, în întregime şi în totalitatea ei, încât nu poate fi imitat decât în mod servil, continuarea lui fiind imposibilă. Orice imitaţie este o chestiune sterilă, moartă. În schimb, Liszt a iniţiat atâtea noi posibilităţi, fără ca el însuşi să le fi epuizat până la capăt, încât de la el am primit stimulente mai puternice decât din partea lui Wagner.

citat clasic din Bela Bartok
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toată muzica lui Wagner şi a lui Liszt, noi nu am fi fost unde suntem dacă Berlioz n-ar fi trăit.

citat din Felix Weingartner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, Mendelssohn s-a dezvoltat mai repede decât Mozart, pentru că a compus admirabilul octet în mi bemol la vârsta de şaisprezece ani şi uvertura "Visul unei nopţi de vară" la şaptesprezece, eclipsându-l în această privinţă pe Mozart - şi pe oricare compozitor din istoria muzicii - la o vârstă echivalentă... La fel ca şi Mozart, putea să facă orice. A fost unul dintre cei mai buni pianişti ai vremii, cel mai mare compozitor (a început să dirijeze înaintea lui Liszt şi Wagner) şi probabil cel mai mare organist. Dacă ar fi vrut, ar fi putut deveni şi unul dintre cei mai mari violonişti. Avea un auz perfect, o memorie prodigioasă. În plus, era un mare umanist - un om foarte cultivat, care ar fi repurtat succese strălucite indiferent de domeniul spre care s-ar fi îndreptat. Dar nu a ajuns să îndreptăţească speranţele iniţiale. Un anumit conservatorism, o inhibiţie emoţională l-au împiedicat să se propulseze în vârful ierarhiei. Muzica lui, în privinţa căreia a manifestat întotdeauna o mare exigenţă, s-a transformat din ce în ce mai mult într-o serie de gesturi politicoase şi corecte pe măsură ce a înaintat în vârstă.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urma urmelor, este oare Wagner o fiinţă umană? Nu e mai degrabă o boală? El contaminează tot ceea ce atinge, a îmbolnăvit muzica. Afirm cu toată puterea: arta lui Wagner este bolnavă.

Friedrich Nietzsche în Der Fall Wagner (1866)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Wagner, dacă îl evaluăm din unghiul importanţei sale pentru Germania şi pentru cultura germană, rămâne un mare semn de întrebare, o nenorocire germană poate, un destin în orice caz: dar ce contează? Nu este Wagner mult mai mult decât un eveniment german? Mi se pare chiar că aparţine mai puţin decât oricui Germaniei; acolo nimic nu a fost pregătit pentru el, întreg tipul lui este, pur şi simplu, ca un străin printre germani, straniu, neînţeles, de neînţeles. Oamenii se feresc să recunoască acest lucru: prea sunt blajini, capete pătrate, prea germani.

Friedrich Nietzsche în Aforisme. Scrisori (1992)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestaţii, el nu apare decât în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte" (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală şi din Rusia îl vor practica pentru a cânta pământul natal şi originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franţa). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a spus că muzica lui Wagner ar fi mai bună decât sună.

Mark Twain în Autobiografie (1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica lui Wagner e chiar mai bună decât sună.

citat din Edgar Wilson Nye
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când este vorba de Wagner, melomanii nu sunt fani, ci sunt drogaţi, sunt dependenţi. Eu sunt unul dintre ei. Muzica lui Wagner te cuprinde, te copleşeşte, intri într-o altă lume. Devine un fel de drog.

Christian Badea în interviu (2 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa acestor lucrări trebuie căutată în ideile cărora Liszt le-a dat expresie pentru prima oară şi în felul energic în care a arătat calea spre viitor. Aceasta îl plasează pe Liszt printre marii compozitori.

citat clasic din Bela Bartok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Hitler, a-l asculta pe Wagner nu însemna ceea ce se poate numi a merge la teatru, ci o posibilitate de a se transpune în acea stare extraordinară în care intră când ascultă muzica lui Wagner, în acea uitare de sine, în acea plutire într-o ţară mitică a închipuirii, de care avea nevoie pentru a suporta teribilele tensiuni ale personalităţii sale vulcanice.

citat clasic din August Kubizek
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a auzit pe Liszt interpretând Sonatele de Beethoven a avut impresia că este în prezenţa nu a unei reproduceri, ci a unei veritabile creaţii.

citat clasic din Richard Wagner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conservatorul. Acest sarcofag de lemn vopsit, populat cu mumii venerabile în care îi descopeream, talmeş-balmeş, pe Beethoven, pe Liszt, pe Berlioz şi pe Wagner era un alt gen de miracole.

Jean Cocteau în Portrete - Amintire
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este o creţie instrumentală programatică cu o construcţie liberă ce-şi are rădăcinile în "uvertura cu program", gen în care Beethoven excelase de curând... Liszt va fi un demn urmaş al lui Beethoven în ceea ce priveşte caracterul descriptiv al unor poeme (sau al unor secţiuni din poeme), muzica sa ocolind realizarea unor imagini plastice şi tinzând să redea intensitatea sentimentului trezit de prezenţa lor. Faţă de simfonismul lui Berlioz – creatorul simfoniei romantice cu program – simfonismul lui Liszt va fi mai apropiat de cel beethovenian prin primatul dat de el expresivităţii lirice şi cu deosebire celei dramatice.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima simfonie a lui Beethoven este răscumpărarea muzicii din elementul ei particular spre domeniul artei universale. Este evanghelia umană a artei viitorului. Dincolo de ea nu mai este posibil niciun pas, pentru că după ea nu poate urma decât arta perfectă a viitorului: drama universală pentru care Beethoven a făurit cheia.

citat clasic din Richard Wagner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa lui Liszt este împodobită cu aluniţe, numite politicos grăunţe de geniu. Mai înainte avea patru, acum numărul lor s-a dublat. Se spune că aceasta este credinţa lui care dă pe-afară.

în Le Charivari
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armata lui Ştefan cel Mare a fost mică, dar geniul lui militar a fost colosal, fiind considerat, de către cronicarul polonez Jan Dlugosz un geniu militar mai mare decât Alexandru Macedon şi Iuliu Cezar. Fără prezenţa lui Ştefan cel Mare pe firmamentul politic al lumii, n-ar mai exista astăzi popoare de origine latină, anglo-germană sau slavă, în general, creştine.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii agramaţi se încăpăţânează să se creadă critici literari. Ei sunt tot atât de îndreptăţiţi să judece operele literare ca şi iubitorii de manele să judece muzica de operă a lui Wagner.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui pianist Boskoff, după ce-a cântat magistral Funeraliile de Liszt

Când peste coarde mâna-ţi plouă
Bemolii grei şi-atâţi diezi,
Lui Liszt îi dai o viaţă nouă;
Dar pianul îl înmormântezi!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anii '30 ai secolului nostru, criticii nu au reuşit să vadă, dincolo de postromantismul strălucitor al lui Elgar, faptul că muzica lui se remarca printr-o anumită particularitate. Spre deosebire de predecesorii lui victorieni, Elgar avea o individualitate ieşită din comun. Este adevărat că orchestra lui pornea de la cea a lui Strauss sau Wagner, iar formele simfonice şi concertistice de la Brahms, dar melodiile şi modul de mânuire a formelor erau definitorii pentru el. Melodia lui Elgar, cu tensiunea ei curioasă, cu intervalele ample şi salturile exuberante, cu spiritul său englezesc, puternic şi încrezător (greu descris în cuvinte, dar evident), este recunoscută imediat ca operă aparţinând unui anumit compozitor din istoria muzicii şi nimănui altcuiva.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Liszt

A venit aseară cu-o trăsură –
L-a adus un înger mai de sus.
Nu voia să vină, dar, supus,
A bătut tot drumul o măsură

Şi trăsura lui era de ceară,
Dar venind jandarmii cu toptanul
Şi mandate pământeşti, să-i ceară
Acte şi să-i vadă gemanatanul,

A trecut ca duhul prin pereţi.
Nu-l simţiţi în suflet cum adie?
De aceea nici n-o să-l vedeţi
Domnul Liszt e numai ARMONIE!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!