Doi copaci, așa ca noi
Doi copaci, așa ca noi
Și-au împleticit în cer
Brațele cu muguri noi
Priponind flori în eter.
Zorii clipelor răstoarnă
În ochi roadă, stelele,
De le-om scutura în toamnă
Vom umple panerele.
Apoi înțelepți, înalți
Ne-om ascunde în zăpadă
Pe-un schelet de elefant
Adormit într-o livadă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Vine vipia, revine...
Vine vipia, revine,
Umbra se usucă-n drum,
Stelele pe cerul nopții
Seamănă îngeri de scrum.
Tu înoți în marea dulce
A iubirilor din veac,
Eu mut valuri de speranță
Într-o inimă cu leac.
Amândoi ștergem distanța
Într-o voluptate nouă
Încât lamuri de păcate
Se clătesc în miez de rouă.
Ștergem apoi cu năframa
Razele de vis stelar,
Într-o rază de luceafăr
Punem muguri la stihar.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe placul meu, pe placul tău
Pe placul meu, pe placul tău
Răsar cuvintele din șoapte,
Iubirea este măr furat
Din visele în inimi coapte.
Nimic nu-i dulce ca iubirea
În torsul ei îngemănat,
Răsar cuvintele din fapte
Dintr-o femeie și-un bărbat.
Pe placul meu, pe placul tău
Vor fi și fluturii din noi
Ce inimile ne vor umple
Cu simțuri și cu gesturi noi.
Ne-om mângâia cu flori și șoapte,
Vom arde stelele în nalt
Zidind în veșnicii statui
Iubirii mărului furat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de scrum
Moș Martin, rege-n Carpați,
Falnic se plimba pe creste
Printre brazii cei înalți,
Despre el se duse veste...
Purta stelele în brațe,
Le rotea frumos pe frunte
Și în urme punea stanțe
Însemnând munte cu munte.
Smulgea fulger din tabloul
Cerului străpuns de nori,
Peste tot era eroul
Celor slabi și visători.
El avea un duh cu semne
Și-n fața lui Dumnezeu,
Îi plăcea să se îndemne
A învinge rău și greu.
Acum însă-al nostru rege
N-are sânge-n mădulare,
Se simte stingher și rece,
Nu mai are căutare...
Doar la el, pe munte, sus
Mai privește stelele
Și visează că e urs
Cât îl mai țin zilele.
Mormăie, umbra își tunde,
Vrea să iasă iar pe drum,
De el viața se ascunde
Într-o dragoste de scrum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor cu steaua noastră-n dinți
Destinul și-a făcut așternut în inima mea,
Deschide-i ușa, ușor, și vei primi o stea,
Lasă-te în brațele lui pe canapeaua de vis
Și-ai să rămâi cu sufletul spre lumină deschis.
Vei fi frământată ca lutul în plin meșteșug
Să iei forma statuii cu sânii-n belșug,
Vom arde-n pojarul iubirii cu tente albastre
Pe câmpul ascuns în privirile noastre.
Vom flutura sentimente mărețe-ntre noi,
Vom clădi eternitatea-n aripile moi,
Ne vom înălța din pământ către cer
Printr-o cupă de aur cu urme de fier.
Vom ocupa izvorul purității prelung,
Rodiile toamnei le-om cizela-n amurg,
Vom filtra gândirea de schisme nedorite,
Ne-om îndulci sărutul cu miere în clătite
Ți-oi săruta ascunsul în pulbere de flori,
Vom bea cafea amară din stele și cicori,
Copii moștenitori vom dezmierda din burtă
Sub crucea Bobotezei înfiptă într-o turtă.
Mii de așteptări ne vor culege clipa
Destinul își va pune în inimă aripa
Și va zbura cu steaua noastră-n dinți
Cât mai profund în cerul părăsit de sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne puse pe-un sărut
Furișat într-o uitare
Cu risipă de iubire,
Mă întreb de ce ecoul
Se stinge în amintire?
Unde ieri a fost să fie
Focuri neastâmpărate,
Azi e-un munte de tăciuni
Și o mare de păcate.
Mă întreb, întreb întruna
Cât mai țin cuvintele?
În privirea mea adormi
Tu, și toate stelele.
Furișați într-o uitare
Ne blestemăm clipele
Ce ne-au retezat în timp
Zborul lin, aripile.
Eu aici și tu aproape
Punem semne pe-un sărut
Care-a fost sublim odată
Dar la urmă a durut!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergem prin flori
Mergem prin flori
Cu stele în mână,
Îngerii sug lapte
Cu-aromă de lună.
Gustul acru-dulce
I-ascuns în icoane,
Într-un câmp de flori
Cu urși de bomboane.
Ia-mi inima iubito,
Ne-ascundem în frunze
Să adunăm din umbre
Stelele lehuze!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânjet albastru
Iubirea se bălăcește într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguș răstoarnă trunchiul
În suspensia maturizând bărbatul.
Materia vuiește în creștetul de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenașterea care-n vacarm se ascunde.
Zbuciumul adăpostește elocvența,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Mușcă din ea și forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să iubim m-ascund cu tine
M-am ascuns în taina nopții
Într-o coajă de alun,
Tu m-ai căutat în umbre
Pe-un afet rece de tun.
Stelele s-aprind în gură,
Fac din raze semn cu semn,
Pe grumazul unei clipe
Spânzurate-n miez de lemn.
M-am ascuns într-o oglindă,
În grădina ei cu flori,
Tu ai pus în măr otravă
Fluturii să mi-i omori.
S-a topit și miezul nopții
În retorta din priviri,
M-a secat din nou izvorul
Presupuselor iubiri.
Ai văzut că-i demodată
Joaca în înalte ierbi,
Te-ai ascuns într-o alună
Pentru tainele cu cerbi.
A rămas să-ntorci ocheanul
Țevii tunului cu roți,
Să iubim m-ascund cu tine-n
Veșnicia altor nopți.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânjet de câine
Iubirea se bălăcește într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguș răstoarnă trunchiul
În suspensia timpului maturizând bărbatul.
Materia vuiește în creștete de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenașterea care-n vacarm se ascunde.
Zbuciumul adăpostește elocvența,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Mușcă din ea și forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de viață
Vioara albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Călușul vântului mângâie
O liturghie-adevărată.
În inima-mi s-aud poeme
Și-ndemn să trecem peste ger,
Să așteptăm o melodie
Pe aripi venind dinspre cer.
Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuș strunit de flori,
De muguri și de fericire
Care se nasc de sărbători.
Și eu voi ține strâns în suflet
Și-n inimă vioara ta
O, Doamne, fulgul meu de viață
Adus de tine printr-o stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urarea voastră!
Pe creanga timpului vârsta mea-i petală,
Urarea voastră-i parfum în univers,
Poezia e-un cuib dintr-o beteală
Țesută-n inimi cât mai des.
Picură prin iarba crudă rouă
Din rugina penelor dogite,
Trăim într-o speranță nouă
Cu pinioanele demult tocite.
Întoarcem fața palmelor eterne
Ce ne lovesc prin bune și prin rele,
În fructul vieții-apare câte-un vierme
Și noi visăm s-ajungem printre stele.
În cerculețe sau în sfere mici
Ne învârtim spre centrul neatins,
Înfruntăm cu gândul clipele de-aici,
Trecerea sub zare să ne fie vis.
Lumea noastră e o poezie
Doamnelor frumoase, domnilor bărbați,
Timpul ne măsoară clipa de vecie,
Etalon în toate, cât să fim înalți.
Va mulțumesc pentru urarea voastră,
Pentru gândul de "La mulți ani!" deplin,
La masa vieții de culoare-albastră
Vă invit la un pahar cu vin.
Să-ncingem și o horă pe bătute,
Să țipăm metafore spre cer,
Să mai plantăm copaci la mine-n curte,
Să simt prin ei mirosul de eter.
Să sară praf de stele peste tot,
Să ne ungem cu lumina lor,
Numele să fie scris pe-un tort
De Dumnezeu cu pana ochilor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana ochiului
Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.
Vama împlinirilor
Converge
Dinților căzuți
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenței.
Izvorul seacă,
Stelele coapte
Își scutură semințele
În icoană!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semănând tricolorul cu flori
Doar inima marchează memoria,
Rănile timpului sunt flori în copaci,
Sensul miresmei este România
Din urme de cioburi și oase de daci.
Laptele dulce mai curge din sânii,
Ce stele îneacă în ochi de copil,
Un cal nechează-n icoanele sfinte,
Răgazul fierbinte devine umil.
Îmblânzitoare de fiare e mama,
Tata vrăjit arată linul izvor,
Din undele lui vin ca o lavă
În brațele vieții cu farmec și dor.
Sunt miezul lacrimii în ochiul deschis
Ce pașii îmi poartă pe-ntinse cărări,
Europa ne absoarbe, ne soarbe
Cu bune și rele în false chemări?
Mă-ntreabă lumina din zări de Carpați,
Mă-ntreabă văzduhul, marea și vatra,
Răspunsul mi-i unic: fermă mândria
De român o port, în veci, de la tata.
Mama mai vântură colbul de stele
În timpul etern răsturnat în feciori,
Inima mea marchează istoria
Semnând tricolorul cu proaspete flori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătăile inimii pe zăpadă...
Ce zi frumoasă de colind,
Aruncă-ți brațele în vânt,
Pe tâmple visele-mi aprind,
Toate să fie într-un gând.
Fură scânteia de la piatră
Și-n suflet aprinde-o tornadă,
Soarele într-o cascadă
Lumină din lacul de ghiață.
Scară, curcubeu în soare,
Mă simt și eu ca o ninsoare
Fură tăcerea la o iscoadă,
Apoi vezi bătăile inimii pe zăpadă...
Și uite ninge-a nepăsare
Ninge cu fulgi de răbdare,
Cu fulgi de îngeri făuriți
Ce astăzi și-au ieșit din minți...
poezie de Eugenia Calancea (28 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurii campestre
Luxuriante luxuriante, parfumate ierburi într-o toamnă verde;
înalți înalți, uriași pini într-o vară rece;
vacile și oile se întorc singure în grajdurile satului;
copiii nu știu nimic despre funcționarii în uniformă.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Luând polenul-
zumzetul albinelor
pe flori de toamnă.
*
Amețitorul-
sublim miros de toamnă
dinspre livadă.
*
Pe acoperiș-
în mijlocul stolului
un porumbel alb.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ace în zăpadă
Ce mare e durerea când nu ai ce să faci
Ea inima ți-o înțeapă ca acele-n zăpadă
Dac-aș putea să vindec tristețea-n care zaci
Iubirea și-ncântarea în tine ar da roadă.
Deși zâmbești, în ochi se vede că te doare
Și că surâsul tău e numai de fațadă
Și pot simți și eu această tulburare
Ce inima mi-o înțeapă ca acele-n zăpadă.
poezie de Mike Gentile, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângerează pădurea
Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Țipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.
Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuții lor nu-l au pe Moșul Ene.
Sângerează viața pe pământ,
Copiii noștri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.
E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viață?
Pădurea este leac de viețuire,
Nu este prețuită doar în piață.
Opriți-vă! Pădurea sângerează,
Ne inundă sângele-i mereu.
Ca să trăim, pădurea guvernează,
În sânul ei e însuși Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia toamnei
De-aș putea-n această toamnă
să te-ascund în ochii mei
să te cos în fir albastru
ca pe-un lacăt prins la chei.
De-aș putea-n această toamnă
să mă prefac în fântână
așezat să-mi bei din palme
să-ți fiu mir la rădăcină.
De-aș putea-n această toamnă
să-ți sap norul de tristețe
și să-l fac izvor de pace
până dau de tinerețe...
De-aș putea-n această toamnă
să-ți prind râsul pe culori
ți-aș pune zăvor la umeri
și copaci în loc de flori.
De-aș putea-n această toamnă
să te-adun în gândul meu
până-n ceasul cel din urmă
să-mi prind cerul de al tău.
De-aș putea-n această toamnă
să te pierd în ruginiu
mi-aș da inima din piept
să te scot luminii viu.
poezie de Ileana Pop-Nemeș din Sub cerul meu (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormiți pe-un infinit
Cu brațele zdrobite,
sub greutatea gândurilor tale,
îți imbrățișez cerul,
mângâindu-ți stelele căzătoare.
Ascuns în suflet,
mi-ai răsărit pe roua ochilor,
luminându-i.
Iți aud inima dansându-ți visele
în ritmul respirației mele.
Într-o colosală fericire
ne afundăm singurătățile.
Mânâ în mână,
adormiți pe-un infinit.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!