Nimic nu mă măguleşte mai mult decât acest epitet: "Privighetoarea din Carpaţi".

citat clasic din Hariclea Darclee
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hariclea Darclee are un Stradivarius în gât.

citat clasic din Charles Gounod
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut progrese şi sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit.

Hariclea Darclee în scrisoare către familie (1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt numai originară din România, ci româncă de limbă şi sentiment. În ţara mea sunt multe voci ca a mea, despre care nu ştie nimeni.

Hariclea Darclee în conversaţie cu un jurnalist (ianuarie 1900)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino s-asculţi privighetoarea

Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-aşteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Şi cântă privighetoarea.

Vino, privighetoarea cântă
Din piculină şi din nai
Şi trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopţi de mai.

Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.

Vino, privighetoarea cântă
Ea ştie ce şi pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.

Vino, privighetoarea cântă
Poveşti duioase de amor
Şi melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.

Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.

Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune şi talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.

Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile îşi cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenesc

Sunt om
şi nimic din ce este
omenesc
nu-mi este străin.
Când îmi exprim
o opinie
nimic nu mă
nelinişteşte
mai mult decât
laudele
celor ipocriţi.
Nimic nu mă
încurajează
mai mult decât
injuriile lor.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea a început să cânte şi împăratului i-au dat lacrimile; lacrimile îi curgeau pe obraz şi privighetoarea cânta tot mai frumos; cântecul ei îţi mergea drept la inimă. Împăratul a fost foarte mulţumit şi a spus ca privighetoarea să poarte un papuc de aur la gât. Dar privighetoarea i-a mulţumit şi i-a răspuns că a fost răsplătită îndeajuns.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara munţilor Carpaţi

În ţara munţilor Carpaţi,
Trăiesc mulţi oameni minunaţi,
Dar şi – constat cu neplăcere –
Mult, mult prea multe hahalere.

epigramă de George Budoi din Epigrame (18 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laertes: Acest nimic face mai mult decât o vorbă chibzuită.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul IV, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgoviştea

Târgoviştea măreaţă, a României fiică,
Şi loc de reşedinţă în poale de Carpaţi,
Nimic nu-ţi mai rămâne din gloria antică
Decât ţuică de prune, ruine şi-avocaţi.

epigramă de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai opus poftei noastre, prin firea sa, decât saţiul provenit din bunăstare şi nimic nu o întărâtă mai mult decât raritatea şi dificultatea întâmpinată.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

In arcane de padure

În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lîngă frunză şi copac lîngă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.

În arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,
Trăsnet roşu ce-nfăşoară şi surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mînie fără scop,
Dar privighetoarea cîntă, daar privighetoarea cîntă.

În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziş
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziş -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.

poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul poetului

Să-ţi urc Golgota poezie
să bat pironul unui epitet
dar până când fir-ar să fie
îmi mai permiţi să fiu poet

Mai bat pironul unui epitet
metafora-şi deschide rana
din trupul ultim de sonet
îmi culeg sângele cu cana

Metafora-şi deschide rana
dar până când fir-ar să fie
nu-mi uit condiţia umana
şi-ţi urc Golgota poezie

Să bat pironul unui epitet
în stâlpul infamiei că-s poet

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai sigur mijloc de a te lămuri în legătură cu existenţa castelului, ar fi să te înţelegi cu o călăuză din Vulcan sau din satul Vereşti, să urci prin chei, să te caţeri pe culme, să vizitezi toate clădirile. Numai că o călăuză e şi mai anevoie de găsit decât drumul ce duce la cetăţuie. În acest ţinut al celor două Jiuri nimeni nu s-ar învoi să călăuzească un călător spre castelul din Carpaţi, oricare i-ar fi răsplata.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa era şi cu cetăţuia, cu alte cuvinte Castelul din Carpaţi. Nu era cu putinţă să-i deosebeşti formele nedesluşite, pe Podişul Orgal, pe care-l încununa la stânga pasului Vulcan. Nu se desprinde în relief pe fundalul munţilor. Ceea ce ai fi îndemnat să iei drept donjon nu e, poate, decât un stâlp de piatră. Privitorul crede că zăreşte crenelurile unui zid dintre bastioane acolo unde nu se află, poate, decât o creastă stâncoasă. Întregul e vag, nehotărât, nesigur. Astfel că, dacă am da crezare diverşilor turişti, castelul din Carpaţi nu există decât în închipuirea locuitorilor din comitat.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest prunc necuvântător nu-i decât o speranţă – atât şi nimic mai mult. Iar această speranţă destinul uneori o împlineşte cu generozitate, iar, alteori, o zădărniceşte... Ce este de făcut cu aceşti pui de om? Poate că s-ar cuveni să ne străduim cu ei ceva mai mult...

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ticăloşia îi uneşte pe oameni mai mult decât omenia, hoţia mai mult decât cinstea, mediocritatea mai mult decât inteligenţa, plagierea mai mult decât originalitatea, viciul mai mult decât virtutea etc.

aforism de George Budoi din Aforisme (21 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un nimic în comparaţie cu universul, dar acest nimic este mult decât tot universul.

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă ceva mai mult

Încearcă ceva mai mult decât să exişti; trăieşte.
Încearcă ceva mai mult decât să atingi; simte.
Încearcă ceva mai mult decât să priveşti; observă.
Încearcă ceva mai mult decât să citeşti;absoarbe.
Încearcă ceva mai mult decât să auzi; ascultă.
Încearcă ceva mai mult decât să asculţi; înţelege.
Încearcă ceva mai mult decât să gândeşti; cercetează.
Încearcă ceva mai mult decât să vorbeşti; spune ceva.

poezie de John H. Rhoades, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnul şi palma Europei

Hai să-ţi ghicesc ţară în palmă
hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
acum e marea mult mai calmă
şi peste Prut surori avem şi fraţi

Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
de-acolo îl vedem pe Dumnezeu
de muncă dacă fruntea v-o lăsaţi
sudoarea poate ajunge minereu

De-acolo îl vedem pe Dumnezeu
acum e marea mult mai calmă
ridică-te popor al meu
hai să-ţi ghicesc ţară în palmă

Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
fără ne daţi ori nu ne daţi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iulie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vine noaptea

Şi acoperite de muşchi, pietrele crapă
Frigul vrea să dea lovitura la noapte.
la violoncel vântul sună a recviem
rugăciuni grăbite se murmură-n şoaptă

Litanie lângă litanie, epitet lângă epitet.
Fotoni filtraţi peste seara polară.
Şi stihul, pe lângă mercur, îngheaţă
cu ţurţuri plâng vietăţile pe-afară

Frigul la ferestre desenează icoane.
Cu tuşele de tăcere la îndemână
Lumina, spasmodic, din bec filează
Iar noaptea nu mai vine, se amână...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Aura Christi
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!