Ascetul

Exilat în sine însuşi,
Un ascet uitat de vreme,
Primenind nemărginirea,
Pe cărări călca alene.
- Barba-ţi lungă, barba albă,
Înţelenită de porunci
Şi de neagra-ţi sihăstrie...
Moşule, unde te duci?!
(Mă priveşte, îmi măsoară
Chipul cu privirea sa...)
- Merg la Ceruri, scumpă fiică,
La Iisus, la maica mea...
Drumu-n fapte se măsoară,
În porunci, în post, în trudă...
A trecut o veşnicie
De când sunt aici... Ascultă!
Mergi degrabă, te închină,
Roagă-te de-a se ierta
Orice neştiută vină!
Multă trudă vei avea!
(Am plecat... Privind la Domnul
M-am întors) Şi sunt acum
Un ascet călcând alene
Pe-al nemărginirii drum.
Plâng... O nenăscută lume
Stă ascunsă-n fiecare...
Toţi purtam străin, o cruce,
Pân la ultima suflare...
Treci spre lumi transcendentale,
Trecătorule grăbit,
Nu te adânci-n nămolul
Nemilosului sfârşit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă!

Mergi degrabă, te închină,
Roagă-te de-a se ierta
Orice neştiută vină!
Multă trudă vei avea...
Am plecat... privind la Domnul,
M-am întors. Şi sunt acum
Un ascet călcând alene
Pe-al nemărginirii drum.
Plâng! O nenăscută lume
Stă ascunsă-n fiecare.
Toţi purtăm pe umeri crucea
Şi greşala noastră doare.
Treci acum creştin degrabă –
Zbor spre lumi transedentale!
Treci – o stea în zbor spre stele,
Trecătorule grăbit.
Nu te adânci-n nămolul
Nemilosului sfârşit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascetul

Azi, închis în gândul însuşi,
Un ascet uitat de vreme,
Primenea nemărginirea,
Pe cărări călcând alene.

- Barba-i lungă şi e albă,
Din eternele porunci
Te-ai închis în sihăstrie...
Unde, moşule te duci?!
...........................
Mă priveşte... îmi măsoară
Chipu...-ncepe-a lăcrima.
Îmi răspunde: merg la Ceruri,
La Iisus, la Maica Mea...

Drumu-n fapte se măsoară,
În porunci în post, în trudă...
A trecut o veşnicie
De când sunt aici... Ascultă!

Pleacă-ţi dar pios genunchii
Şi închină-te frumos!
Doar cu asta vei rămâne
În lumina lui Hristos.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet alergând

Suflet alergând spre stele,
Mânios pe nemurire,
Ei plâng moartea fiinţei tale,
Dumnezeu a ta menire.

Tu alergi hoinar prin lume
Căutându-ţi loc, dar jale,
Laşi în urma ta, Stăpâne,
Plecând unde nu se moare.

Ploi de îngeri trec în cete,
Tâmplele-ţi cu jar sunt ninse,
Altă lume se succede...
Drum de lumânări aprinse...

Treci doar tu spre nemurire -
Gând ce-n zboruri se avântă,
Treci, un îngeri printre stele,
Când cei de aici te uită.

Dar povară eşti în noapte...
Plânge trupul lui Iisus,
Căci plăteşti a tale fapte
Când spre dincolo te-ai dus.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă sau lasă-te iubit...

Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,

Arzi luceafăr viu de viaţă,
Arzi vulcan şi vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.

Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste braţele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.

Tu alungă-mi remuşcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fi tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă sau lasă-te iubit... (răspuns la poemul Gabrielei Mimi Boroianu)

Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,

Arzi luceafăr viu de viaţă,
Arzi vulcan şi vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.

Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste braţele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.

Tu alungă-mi remuşcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fii tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente...

Privesc în gol... Spre fiecare clipă
Care pătrunde-n gândul meu, trimit
Câte-un sărut, bătând ca o aripă
Să tulbure realul infinit.

Am poposit... Pervazul unui gând,
Ca un grumaz îmi sprijină privirea...
Mă înfioară vântul clipei. Plâng!
Mă cheamă în adânc nemărginirea.

Ca un plămân intoxicat cu fum
Cuvintele se caută pe sine...
Privesc în gol la capătul de drum,
Dar e-n apus şi nu mă văd pe mine.

O inimă de sânger bate-n van
Şi începutu-mi face semn... E toamnă!
Nici argumente parcă nu mai am
De-a fi, de-a te avea, iubită doamnă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunci

La ultima apocalipsă
purtam ochelarii
cu o lentilă Big
şi cu alta Bang...

De atunci iarba a mai încercat asta
de o căpiţă de infinit
şi tot verdele s-a pus pe murit.

La ultima parte din noi
purtam palma ta în palma mea
pe strada în cerc
care ducea la ea.
Şi de atunci
de atunci
se asfaltează
unu şi
zero porunci...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnă veşnică!

Odihnă veşnică în ceruri!
Puterea de-a se înălţa
Lumină spre cereasca taină!
Dă-i Doamne, dreaptă, calea Ta!

Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenuşă
Aici, în patima lumească.

Aici e doliu, plâns şi jale,
Aici e-o cruce, un mormânt,
Acolo-mpărăteasca zare
Ţi se deschide, suflet blând...

Aici e-un nume scris pe cruce,
Acolo-s legile cereşti,
Acolo poţi plăti prin fapte
Deşertăciunile lumeşti.

Priviţi! Cu toţi lăsaţi în urmă
Un drum de împietrite căi...
Şi calea vieţii se opreşte...
Ca mâine-i vom urma şi noi!

Începe-o altă veşnicie!
Deşertăciuni s-or spulbera...
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa toţi ne-o vom afla.

Odihnă veşnică în ceruri,
Tu, OM, ce ieri te-am cunoscut!
Eternă pace şi lumină!
Suflet de aur, trup de lut...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Afară e frig şi vezi, caloria,
Începe alene, alene, să crească,
Dar noi nu ne temem, căci România,
Se pregăteşte refugiaţi să primească.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Românie

În cer e-o altă Românie
Şi plânge-acolo-n locul meu
Şi s-a ascuns în veşnicie...
Poate-am să merg cândva şi eu,

În România mea de-acolo.
Şi altă lume vom forma –
O lume de valori şi stele
A ea, a noatră şi a ta...

Ne mor valorile, fireşte,
Dar vor trăi prin noi etern,
Iar cei ce ne ucid valoarea
Grăbesc s-ajungă în infern.

Ce zâmbete! În dănţuire
Cu îngerii, sunt mir ceresc
Şi vieţuiesc spre nemurire
Şi-n noi alte valori rodesc.

E un copac – o Românie mare –
Ascunsă-n noi, ascunsă-n cer
Acolo-s oameni de valoare
Ce niciodată nu mai pier.

Când fi-va clipa – pe curând –
Pe drum de lacrimi voi pleca,
Dar voi purta mereu în gând,
Această Românie-a mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru vremuri triste

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Şi clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălţat nămeţii înspre stele
Şi stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii şi grele,
Scumpă măicuţă. Ştiu că te-am pierdut.

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ţi mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Şi-am dus durerea morţii după datini
Şi doar în gânduri, mamă, te mai am.
Şi clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ţi-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Şi rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veşnică şi mare.

S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer şi pe pământ,
A încolţit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheaţă,
Tu-ai să te naşti poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca şi-n viaţă
Versuri de lacrimi şi frânturi de stea.

Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Şi caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuţă, nu te mai ridici
Spre cer înalţi un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă şi jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Şi ne-ai lăsat cu sufletele goale.

S-au înălţat nămeţii înspre cer
Şi s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns şi-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuţa mea,
Eşti de plecarea asta vinovată
Şi vânt de dorul meu vei suspina.

Şi stelele din ceruri au căzut,
Nu-ţi mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuţă, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Şi stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuţa mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, că ai plecat de-acasă...

Azi pleoapele sunt plumburii şi grele,
Şi candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieţii mele
Şi să te am aproape n-am putut.
Ţi-e trupul lut şi te-a chemat destinul
Să mergi să te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuţă bună, prelungindu-ţi chinul,
Poate că aş fi suferit şi eu.

Scumpă măicuţă, ştiu că te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Şi mângâierea-ţi simt şi te ascult
Strigându-mă, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele şi în ploi,
În lacrimă de foc şi în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.

Scumpă măicuţă, ştiu că te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii şi grele
Şi stelele din ceruri au căzut,
S-au înălţat nămeţii înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Şi clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

întotdeauna eu am mers alăturea cu timpul
când el curgea în infinit, alene
eu zi de zi în braţe la moş ene
îi dăruiam jumatea mea de viaţă, pur şi simplu

că-aşa îmi e sortit de la-nceputuri
pentru orice pe lume mi se iau tributuri
şi pentru orice zâmbet am la rest un plâns
şi pentru orice zi-o noapte tot a nins
şi pentru orice floare mi se dau zăpezi
şi pentru orice vis-un întuneric în amiezi
şi pentru fostele şi actualele iubiri
sunt ciugulit de inocenţe de delir
şi pentru tot ce las în urma mea
nimic şi nici odată n-oi ierta
chiar dacă timpul meu se va opri
chiar dacă tu la fel mă vei iubi...

întotdeauna eu am mers alăturea cu timpul
când el curgea în infinit, alene
dar oare ce va fi dacă moş ene
îmi va restitui jumatea mea de viaţă, pur şi simplu?

poezie de Iurie Osoianu (23 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă bătrânului din vechiul schit

Undeva, în depărtare,
La o margine de lume,
Unde s-a ascuns în zare
Privitor înspre genune,
Într-un schit uitat de vreme,
Un bătrân uitat de moarte,
Stă rugându-se-n tăcere,
Zi de zi, noapte de noapte.

Undeva, în depărtare,
Pustnic, izgonit de soartă
În singurătăţi amare
Duce-o viaţă-nsingurată.
Cui amarul să şi-l spună?!
Cine, plânsul să-i asculte?
Doar un colţ străin de lună,
Gândul poate-i mai aude...

La o margine de lume
Pe cărarea îngustată,
Un păstor fără de nume,
Ca un înger se arată.
Penitent e ăn clepsidră
Timpul. Şi e fără rost,
Barba i-e lungă şi albă,
N-are nici un adăpost...

Unde s-a ascuns în zare
Umbra sa, el se opreşte,
Sub a stelelor ninsoare,
Spre odihnă poposeşte.
Rai dumnezeiesc de miere,
Mir pe fruntea sângerândă,
Penitent în vremuri grele,
Pleacă mâna tremurândă...

Privitor înspre genune,
Ca un mort cu ochii reci,
Cade-n dulce plecăciune
Spre a adormi pe veci.
Cioplitor de cruce, încă,
Simte-a crucii lui povară.
Rana-n suflet i-e adâncă
Şi a început să doară...

Într-un schit uitat de vreme,
Condamnat la ghilotină,
De secunde şi de semne,
Stă bătrânul la odihnă.
A plecat de-acasă-n taină.
Uşa înspre mântuire
A deschis-o. Altă haină
L-a-nţolit cu fericire...

Un bătrân uitat de moarte –
Cumpănă şi resemnare,
În a vieţii sale noapte,
Caută drumul spre soare.
Clopot, duce-n depărtare,
Plânsul său, ca o poruncă.
Râu de litere amare,
Dulce dor şi dor de ducă...

Stă rugându-se-n tăcere,
La altar de ramuri frânte...
Conuri de lumânărele,
În mâinile-i tremurânde.
Brazi, mireasmă de tămâie
Şi stihii îl înconjoară...
Soarele, ca o gutuie,
Printre ramuri se strecoară...

Zi de zi, noapte de noapte,
Ca un munte stând de veghe,
Printre îngeri, printre şoapte,
Caută un gând-pereche.
Vis în albie de lut,
Strune risipindu-şi cântul,
Un bătrân, pe-acest pământ,
Îşi respectă jurământu.

Zi de zi, noapte de noapte,
Stă rugându-sen tăcere,
Un bătrân uitat de moarte,
Într-un schit uitat de vreme.
Privitor înspre genune...
Unde s-a ascuns în zare?!
La o margine de lume,
Undeva, în depărtare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugă

Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.

Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.

Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc şi eu.

Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoşat
Nu-l arunca în gheena morţii!
Îi cer iertarea de păcat!

Oh, iartă Tată! Ce durere
Va fi în sufletele lor!
Ei nu cunosc împărăţia-Ţi!
Mă scuipă batjocoritor...

Îmi potolesc setea cu sânge
Spre a-i ierta pe muritori,
Iar maica mea, Maria, plânge...
Vor plânge oameni uneori!

De-acum e ultima mea rugă...
Suflet... cu sufletu-mpăcat,
Căci nu vei mai voi să curgă
Sânge de Fiu de Împărat.

La Tine vin cu împăcare...
Tu iartă-i, că nu ştiu ce fac!
În viaţa asta trecătoare,
Ei în întunecare zac.

Străin, în urî şi-n păcate,
Sărac şi fără Dumnezeu,
Viaţa ne e un pas spre moarte
Şi jugul ei amar şi greu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 27

Epuizat de trudă, grăbit mă duc în pat
Picioarele ostenite de mers să aibă odihnă
Însă apoi cu capul, la drum plec imediat,
Căci mintea e activă când trupul stă în tihnă.
Iar gândurile mele, de-aici din depărtare
Spre tine-ar vrea să vină într-un pelerinaj
Şi-mi ţin pleoapa deschisă, deşi atârnă tare,
Dar ele merg ca orbul în beznă, cu curaj.
Şi ochiul fanteziei, ce te-a găsit pe dată,
M-ajută să-ţi văd umbra, ce ca un giuvaer
Face ca noaptea neagră să fie luminată
Iar chipul ei în vârstă îl face tinerel.

Şi-astfel, ziua că merg, iar noaptea că gândesc
De grija mea şi-a ta eu pacea nu-mi găsesc.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre dincolo de viaţă

Aici, în sanctuarul acestei suferinţe,
Încarcerat de lacrimi, cu veşnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Şi te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.

Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Aşa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viaţă, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.

Te-ai dus, lăsând în urmă şi lacrimă şi taină,
Mamă şi soră, fiică, doamnă şi înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viaţa mea...

Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viaţă
Şi clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenuşie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnă-n ceruri, oh, amin!

Oh, veşnica odihnă-n ceruri,
Puterea de-a se înălţa
Lumină spre cereasca taină,
Redevenind lumina Ta...

Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenuşă
Aici, în patima lumească.

Aici e doliu, plâns şi jale,
Aici e-o cruce şi-un mormânt...
Acolo-mpărăteasca zare
Ţi se deschide, suflet blând!

Priviţi! Cu toţi lăsaţi în urmă
Un drum de împietrite căi
Şi calea vieţii se opreşte...
Ca mâine-i vom urma şi noi.

Începe-o altă veşnicie...
Deşertăciuni s-or spulbera!
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa, toţi ne-o vom afla.

Urcăm spre cer pe piedestale
De oseminte pământeşti,
Lăsând în urmă osanale...
Oh, Doamne Sfinte, Tu priveşti

La-ngălbenitele poeme
De trupuri moarte prea curând
Şi sub a ochiului tristeţe
Le-ascunzi în putredul mormânt.

Odihnă veşnică în ceruri,
Tu, oh, ce ieri te-am cunoscut!
Etrernă pace şi lumină!
Suflet de aur, trup de lut...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisuse

Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.

Oh, străluceşte Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.

Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfinţire
Ne poţi ierta greşelile!

Ţi-i trupul împărţit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.

Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.

Ne fă mai buni, dă-Ţi trpul iară
Spre curăţire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Şi în lumină au sperat.

În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoşii!
Din trupul Tău noi vom mânca...

Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Şi plâng în cinuri credincioşii
Şi-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul

aşa ai fost, aşa vei fi.
si nu spera
că vei schimba ceva
în viaţa ta.
un ceas interior
măsoară timpul
în pas uşor,
dar sigur.....
măsoară şi privirea ta,
si vocea ce va spune
da sau ba.
măsoară tot ce tu gândeşti.
el va dicta.
eşti efemer....
şi tot ce faci
măsoară ceasul ucigaş.
cu el te naşti,
si într-o zi se va opri
fără să vrei,
fără să ştii...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, la copilărie

Lumina curge în apusuri,
În noaptea neagră mă-nfăşor,
Mă-ntorc copil, la începuturi,
De inocenţă mi-este dor

Îmi simt privirea tremurândă...
Călătoresc mărgăritare
În ochii plânşi, de stea plăpândă...
Ascund emoţii de cristale.

Surâs şi tainică lumină,
Atâtea zeci de întrebări...
Mă duc spre veşnică odihnă!
Mă nasc străin în alte zări!

Aici mi-e timpul în cădere,
Clepsidra m-a ispitit...
Aici n-am nici o mângâiere...
Acolo-s îngeri de granit...

Sunt îngeri pe altar de stele,
Surâsuri pe cărări de dor...
Aici tristeţe-i... şi durere!
În lumea nopţii mă cobor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!