Dacă pădurea ia foc, atât copacii uscați cât și cei verzi vor arde.
proverbe afgane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pădurea-și numără copacii
S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-și numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...
Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micșorează
Și cântăreții, triști, îi pier.
Când cerul lacrima își varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ștearsă,
Copacii prind a lăcrima.
Pădurea-și numără copacii
Făcându-și loc în umbra lor,
Iar cântăreților, buimacii,
Le dă mult spațiu pentru zbor.
Ne mor copacii sub securea
Inconștienților avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poți să cari
Din bogăția lumii, verde,
Și-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, și noi, nu vezi?
poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-au spus că nu văd pădurea din cauza copacilor. Apoi au tăiat și copacii. Dar pădurea tot nu se vede.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mă privesc de sus copacii
Mă privesc de sus copacii, aș putea
Să fug, să mă pierd, să m-ascund, să mă...
Las uitată...
Înăuntru, departe, lipită de mine undeva demult.
Sălbatici rămânem, sălbatici ne creștem și niciodată
Un copac nu va fi iederă.
Suflă și ninge și arde și plouă și frânge, nu plânge.
Mă privesc de sus copacii, mă oglindesc în ochii lor.
În ochii lor, adânc, acolo, sus, aproape.
Ne naștem, cunoaștem, ne doare,
Fugim, ne pierdem, ne-ascundem, ne...
lăsăm uitați...
Înăuntru, departe, acolo sus înrădăcinați
Adânc în ochii orbi ai copacilor
Se oglindește pădurea, cineva
O privește de sus, dinăuntru, departe.
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
petice de cer
printre copacii uscați
primii toporași
haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga sau 14 13
14
13
Tras prin ac
căzut din copaci
Pădure
Arde pădurea
34
Înainte
La stânga
Mă sui pe copac
45
46
Trebuie să sar
Ard
Ard cu pădurea
poezie de Dominic Iiarksson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vezi, îi răspunse omul, m-am gândit să nu-mi mai pierd timpul smulgând copacii unul câte unul, că nu sunt buruieni ori d-alde cânepă: îi leg unii de alții și iau pădurea întreagă și-o duc acasă. Zmeul se sperie acum și mai rău, și iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să mai dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare și pădurea să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul și bunicul lui.
Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Tremolo
O, cât de vrăjită-i pădurea
Și nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.
Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Și nici un copac de prisos.
Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,
O, cât de vrăjită-i pădurea.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii eclipsează pădurea.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
În pădurea veche am început să număr copacii, dar m-a oprit la zero.
aforism de David Boia (18 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Răsărit
De sub plapuma unui nor rătăcit pe cerul părăsit de stele, soarele își dezbracă mantia nopții, arătându-și stingher chipul.
O nouă dimineață, timid se joacă cu întunericul printre copacii încă verzi ai pădurii " de pe Herina".
Ne respirăm existența într-o lume atât frumoasă... și totuși neîncăpătoare pentru oamenii zilelor nostre!
Nu mai avem loc unii de alții, nu ne mai bucură succesul altora, nu ne mai ajung averile, banii, faima.
Atât de ușor judecă omul, atât de ușor pune etichete, atât de ușor uită...
Oare câte chipuri plânse a mângâiat soarele de-a lungul existenței sale?
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deodată, în poveste
Ca și cum aș fi intrat în poveste de la mijloc
copacii nemulțumitor de sterpi pluteau în tunici de zahăr
de parcă ar fi crescut direct așa
cu trunchi și ramuri alb murdare
dar strălucitoare
bineînțeles că totul era ireal și frumos
nici nu mai vreau să văd copaci
așa cum îi desenam la școală
ce primitiv!
ce nepotrivit pentru mijlocul poveștii
acolo unde-ți dai seama că nu mai ai de ales
nu mai poți spera că seamănă cu viața
confuzia dispare, e doar o poveste
dacă vrei, citești până la capăt
dar la sfârșit devii primitiv
vei găsi numai copaci verzi, galbeni sau arămii
și nu decorul fabulos alb-gri
pe care l-am zărit deunăzi la mal de stradă.
Dacă aș fi pictat pădurea de înghețată
la ora de desen, mi s-ar fi făcut foame
dar nu e vina nimănui
suntem primitivi pentru că murim
nu știu un lucru mai primitiv ca moartea.
poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Venirea Primăverii
Copacii deșteptarea au sunat-o
Cu trâmbițe de flori peste livezi,
Și seva din pământ au arunat-o-
În hohotul de frunzulițe verzi!
Coroana cu lumini și-au îmbrăcat-o
Să-ți bucure ființa când îi vezi:
Copacii deșteptarea au sunat-o-
Cu trâmbițe de flori peste livezi!
Parcă din cer s-a coborât Erato
Și umblă visătoare prin livezi,
De-ți vine în neștire s-o urmezi-
S-asculți ce melodii au fermecat-o!
Copacii deșteptarea au sunat-o...!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (11 martie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arde pădurea
Animalele o iau
La sănătoasa.
haiku de Mihail Mataringa (13 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu fluturi în septembrie
Privește frunza duios, sus
Cocorul in zbor de dor, dus.
Să-si ia zborul si ea
Să numai simtă toamna,
Și-o veni la primăvară
Să se așeze iară
Pe ramura-i mamă
Să cânte in vânt de vară
O șoaptă de răcoare
La om și zburătoare,
Dar toamna nu o lasă
Și in lut seva-o cheamă..
Să-și nască din ele
Norii ce-i spală plete,
Pline de praful verii.
Să-i miroase a coapte
Fructe, si parfum de perle,
Zdrobite de fete verzi
Cu bucle despletite
In ninsori de uscați, fluturi..
Ce-au fost o viață, verzi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii verzi pe pereți sunt caii verzi pe pereți verzi și atât...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciorapul de lână
Râd copacii de tablă cu miros de sudură
Mamele din candelabre se sparg
când copiilor le curge
șotroanul din gură. Eu trag
o barcă lângă cenușa apei
și mă întind în ea să pot privi ciorapul de lână
ce mi-a rămas înțepenit
pe Luna plină.
Parcul arde și copacii râd
cu creanga la bănci... în surdină!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
arde pădurea
se mistuie
și cărțile
scrise pe hârtia lui
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea arde
Jivinele toate fug
Mâncând pământul.
haiku de Mihail Mataringa (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de iarnă
Ce zi frumoasă! Ger și soare.
Iubita mea, mai dormi tu, oare?
Deschide ochii larg și sari
Din somnul dulce. Iată zorii.
Acum în calea Aurorii
Ca Steaua Nordului răsari.
Aseară viscolea într-una.
Arar ieșea pe ceruri luna
Din nouri, și-o asemănam
Cu-o palidă, gălbuie pată.
Iar tu stăteai îngândurată...
Și-acuma... uită-te pe geam:
Albastru-i cerul, și covoare
De nea se-ntind lucind la soare.
Copacii în pădure-s goi
Și negri. Brazii verzi se-mbracă
În străvezie promoroacă,
Și râu-i sclipitor de sloi.
Plutește-odaia-ntr-o lumină
De chihlimbar, și soba plină
Trosnește. E plăcut aici;
Visarea lângă foc e bună...
Dar dac-aș spune-acum să pună
Pe roib la sanie?... Ce zici?
Pe pârtii să zburăm, departe,
Pe unde calu-o să ne poarte
Atât de zbuciumat în frâu:
Pe câmpul cu zăpada groasă,
Și prin pădurea ieri stufoasă;
Și pe la mult iubitul râu.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!