Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fluturi de zăpadă

Se aștern, încet și blând,
Pe aripi de gheață, zburând,
În liniștea serii, magic plutind,
Și-n palmă ușor îi simt... adormind.

Fluturi de zăpadă, în frenetice jocuri,
Sclipesc sub stele în pământu'-nghețat,
Și râsete vii în fantasmele nopții s-aud șoptite cu glas de copii,
Și valuri de fluturi se joacă și mor sub a nopții vise pustii. eternele focuri.

Nu îndrăznesc nici să respir, înspăimântat de fericire, să nu-mi scape,
Cu ochii muți privesc prin gene, a iernii fericire,
Eternă intimitate ce din stele se răsfiră,
Pe nevăzute căi, nebănuite sensuri tulburate.

Încerc să mă retrag, învins,
De prea frumoasa clipă a nemuririi,
Nu vreau să tulbur, joaca nevăzuților copii,
Și-mplor s-adorm, ascuns cu fața către lună.

De voi visa la prima revărsare,
A norilor de fluturi ce n-au înconjurat,
Voi fi promis acum, în clipa serii,
Să țin ascuns, al iernii frig iertat.

poezie de din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi și zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simțiri
Te-nvie și dor...
Fluturii nu mor.

Nu mai sunt fluturi
Doar simțiri
Pe aripi de nor
Și zborul din interior...

poezie de din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvor de fluturi

Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.

Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,

Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe față, împroșcă cu mir.

Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.

Îmi curg fluturi când te văd și tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!

Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche și din gânduri.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Rondelul unui cuptor de altădat‘

Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.

Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpițat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...

În căminul copilăriei, cum și-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii și totul doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Când crivățul ...

Când crivățul, pe aripi, povara iernii duce
Și lanuri de zăpadă peste pământ așterne,
Mă mir cum zarea-albastră steluțe albe cerne
Și cuget despre soarta-mi ajunsă la răscruce.

Din patul singuratic ascult firave vreascuri,
Ce-și spun a lor istorii prin limbi de foc trecute,
Până în miez de noapte, când gerul se ascute
Și liniștea m-apasă cum struguri-s în teascuri.

Un orologiu bate din limbile-nghețate.
Măsoară cu pași repezi a iernii reci zvâcnire,
Înfrigurat și singur nu-i timp de poticnire,
Că este-al nopții paznic, stăpân peste cetate.

Sub genele-mi închise încet se-abate tihna
Și urma zilei scurse îndată se va șterge.
Prin visele senine îngerii prind s-alerge
Și-n adieri de aripi îmi voi găsi odihna.

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Somnul

Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.

poezie clasică de , traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Am și uitat

Parcă am și uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristețea mea cui aș putea s-o spun?!

Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldați... Mă dor!
Și gândul parcă mi-e acum pustiu...
fii bătrân și singur nu-i ușor.

Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură și plâng în nopți târzii
Și pruncii parcă nu-mi aud chemarea.

Vuiește ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Și lângă mine-i numai Dumnezeu!
Și clipele se risipesc... se curmă...

Se-aud în mine pași șoptiți și ard,
Străin pribeag, de dor și nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin și cad...
Ai cui fie pașii-aceștia oare?!

Și plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n ființa mea precum o noapte!
"Parcă am și uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea șoapte.

Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrățișază-n umbre... Parcă știu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!

Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.

Veniți copii, cât nu e prea târziu!
privesc aș vrea, să-mi fiți aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...

Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duși departe...
Deși în mine-atâtea doruri ard...
Deși e frig, deși e numai noapte...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturi

Și grupuri, grupuri,
Au început sã cadã fluturi.

Și ei cad din mine, din tine,
Din voi, din gând.
Și pleacă și vin,
Și mor renăscând
Din priviri izvorâte din mine, din tine, din voi.
Au început sã-mi plece fluturi,
Grupuri, grupuri,
Îmi pleacă fluturi,
Din mine, din tine, din voi.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Aripi de fluturi

Cu aripi de fluturi
Leg sufletul meu
Pentru a călători
Spre steaua ce răsare
Pe valurile argintate
Ale apei ce curge în deșert.

Apoi, mulțumit de închipuire
Număr literele numelui tău
Și ca-ntru-n joc
Îmi spun: "iese din valuri!"
Răsăritu-i în inima mea.
Aripi de fluturi se întind
Peste marea care
ÎNCEPE CU TINE.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Țărmul stropilor fluturi

Mai plouă pe aripi de fluturi
Uitați pe fărâme de lut
Din țărmul pe care îți scuturi
Un timp reîntors din trecut.

E-o ploaie ce vine ude
Albastrul din aripi lucind
În focul cuvintelor iude
Ce-i vor, în tristețe, murind.

Și plouă c-o ploaie-ndârjită,
Pornită facă prăpăd
În lumea de fluturi golită
Și-n timpul pe care-l revăd.

Îmi pare că ploaia-i trimisă
De-o veche privire ce-o știu
Plecată din lumea promisă
Spre țărmuri pierdute-n pustiu.

De lacrimi de vise e marea,
Cu valuri de noi începuturi
Iar ploaia, nu-i ploaie – e starea
Când sufletul plouă cu fluturi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E timpul iernii să revină...

e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-și albul și-a lui vină,
să se așeze pe trecut

să se așeze peste dealuri
și peste câmpuri, peste munți,
să se amestece cu valuri,
fulgii zboare unduiți

se-aude iarna cum revine
cu scârțâit de ger pătruns,
cu nopțile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns

e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduț și blând

e iarna albă înnoptată,
e iarna albă peste zori,
pe cer sunt stelele de gheață,
ciulinii înfloresc fulgite flori

pădurea iarăși se îmbracă
cu haina albului de nea,
norii din cer încet revarsă,
prea albii pufi de catifea

e timpul iernii să revină
și toamna tremura de frig,
sub streșini păsări se adună,
pe jos e alb ca țipirig

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

În văzduhul iernii

În văzduhul iernii năvăliră fluturi,
Razele de soare par a fi-nghețate,
Visele nebune tainic ți-le scuturi
În perdele albe, lungi și dantelate.

Tremură sărutul buzelor pe pleoape,
Lacrime de rouă se topesc confuze,
Gândurile-aleargă peste munți și ape,
Către-apusul care pare-aș cere scuze.

În zăpezi desculțe aruncăm speranțe,
Clandestine șoapte sau chemări de dor
Și-am ascuns cotorul ultimei chitanțe
Într-o-mbrățișarea tandră de amor

Pare-o simfonie dulce și discretă,
Melodii divine... blând te-ncolăcesc,
Ești aceeași floare suplă și cochetă,
În văzduhul iernii... azi... te regăsesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Mitrache

Regina nopții

venise de la bal plutind pe-o amintire
regina nopții
dintre mii de stele
căuta sperând într-o iubire
oferindu-mi zestrea ei
floarea ei cu cinci petale
furată din soare
lumina de sidef a lunii
șipotul apei către matcă
satinul unei mângâieri
gustul divin de piersici coapte
mireasma serii unicat
era
în grădina mea
fascinat
profund mișcat
am simțit pulsând ceva
tangoul verii ei cânta
nostalgic în inima mea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Depresie VII

Și-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune –
Poate c-am trăit deajuns.

Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele –
Am trăit și le-am făcut.

Ce voi regreta? Nimica! –
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Și prea multe am râvnit.

Niciodată, nicăierea,
N-a ieșit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.

Singur m-am simțit, întruna,
Nici prieteni n-am avut...
M-a învins, mereu, minciuna –
Nedreptatea m-a durut.

Și prea des în amintire
Cu tristețe m-am ascuns
Și-am dorit prea mult iubire –
Și iubirea m-a străpuns.

Am tânjit – dar ce anume,
Am tânjit – nici nu mai știu...
Și-o durere fără nume
M-a ținut, ades, pustiu.

Zile veștede, încruntate,
Am trăit, pășind greoi...
Amăgiri am dus în spate -
Ca pe-un colțuros pietroi.

... Și-o să mă retrag din lume,
Într-un loc ascuns, ferit;
Stins de-o silă fără nume –
Oare, totuși, am trăit?!

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Vremea colindelor

în decorul iernii culorile sunt reci
codrii au încremenit în viscol și ger
cerbi și căprioare fac întinse poteci
prin zăpada moale căzută din cer.

magnolii în grădina au cunună dalbă
fluturi de gheață atârnă pe acoperiș
magice povești le-am strâns intro salbă
din cufărul vieții le scot pe furiș.

timpul pictează pe geamuri flori de gheață
patinoarul de pe lac e plin de copii
chiar și oameni de zăpadă se bucură de viață
viziuni creștine umplu episcopii.

e vremea colindelor cu lumini pe față
vine Crăciunul legendar fără de utopii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa primăverilor capricioase

Capricii moi, de primăvară,
Vise, copaci înmuguriți,
Vii stele pe tapet de seară...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Aleile sub flori de măr
Se lasă-n râuri de peneluri,
Precum argintul prins în păr.

Capricii moi de primăvră
Și muguri moi de catifea,
Povești de vis în fapt de seară,
Zâmbet, copilăria mea...
Cu toate-s strânse în clepsidră
Și-n scurgerea luminii-n care
Și jad și umbre de jăratic
Se-ascund în scânteiri de soare.

Vise, copaci înmuguriți
Și ape limpezi, cristaline,
Tineri și vârstnici fericiți
Deodată le aducui cu tine.
Izvor din ceruri se prelinge
Și soarele, sub ploi, s-a stins
Precum o candelă. Ne plânge
În noapte, fiecare vis...

Vii stele pe tapet de seară
Adorm în leagăn de argint.
Ești tu, oh, dulce primăvară!
Îmi picuri tâmplele cu mirt...
Îmi crește primăvara-n suflet
Altar de fluturi și de stele,
Pământul tot e numai cântec –
Un semn al purității tele.

Oh, zile noi, veniți, veniți!
V-aștept pe bancă, în grădină,
Unde copii îndrăgostiți
Se-ascund, râzând, de-a ta lumină.
Mi-e dor de sărutarea ta!
De plânsul tău de ploi, de stele...
În amintiri te voi păstra,
Oh, primăvara vieții mele!

Ne scutur flori de măr din ceruri...
Pe brațe s-a-mprimăvărat.
Mustind, se-nalță-n mii de feluri
Și flori și fluturi deodat.
Ce falnic vis se-nalță-n mine!
simt de-acum un răsărit.
În mine cresc păduri virgine,
Deși la tâmple am albit.

Aleile, sub flori de măr
În necuvânt mi se arată.
Eu, fluture, din adevăr
Îmi iau iubirea-adevărată.
Liane albe de lumină,
Azi gleznele mi le cuprind
Și sunt o stea diamantină,
Pulsând și repetat murind.

Ne lasă-n râuri de peneluri,
Cuvinte moi... Și s-a-noptat.
Stau risipite în creneluri
Pe stâncile de diamant,
Lumini și stele pentru care
Nu mai există un sfârșit.
Lucesc, lumesc lucesc în zare...

Precum argintul prin în păr,
Viu legănându-se la tâmple,
În vânt și-n nouri adevăr,
Eu ivesc în val de umbre.
În nopți cu lună m-am ascuns
Și m-am pierdut – ultima stea.
Povara ce o am de dus,
Voi, pământeni, n-o veți avea...

Precum argintul prins în păr
Se lasă-n râuri de peneluri
Aleile. Sub flori de măr,
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Vii stele pe tapet de seară,
Vise, copaci înmuguriți,
Capricii moi de primăvară...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine Crăciunul, porniți colindători

De moș Ajun pornesc colindători
Prin munții de nămeți făcând cărare,
Atâția pui de om porniți prin gerul mare
De la lăsatul serii până-n zori.

Cu glasuri de argint tăind răcoarea nopții
ducă vestea mare prin lume s-au pornit
E cerul azi sărbătorește, cu stele zugrăvit
Din casă-n casă vestea vor auzi cu toții.

Slobod dulce colind din glas neprihănit,
În miezul nopții cocoșul s-a trezit
a dormit prea mult își face singur vină

De la copii învață a domnului colindă
Și-ncepe ca cânte în miezul cel de noapte
Și mii de-mpintenați duc vestea mai departe.

sonet de
Adăugat de valeriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea nopții

A tăcut și ultima boare de vânt,
S-a scurs și ultima lacrimă din cer,
A rămas pământul ud,
Și datina amintirilor din el.

Deschid larg geamul către infinit,
Pătrundă-n casa mea al tăcerii lung fior,
Ascult, și nu aud decât un vag suspin,
E visul meu, cheamă la un lung festin.

Întunecat e cerul, liniștită-i noaptea mea,
Au adormit, bătrânii mei copaci, și nu mai freamătă nici iarba,
Și păsările ce mi se jucau în geam, m-au salutat de noapte bună, și au plecat,
Iar liniștea s-a așezat pe strada mea.

Inima îmi bate marșul clipelor trecute,
Din amorțire se revarsă acum asupra mea,
Atotstăpânitoarea noapte, adâncă, rece, grea,
Și dragostea din ea.

Voiesc s-aud un strop de apă suierând,
Voiesc văd un licăr, din îndepărtata lume a cerului etern,
Voiesc să aud o clipă, un vers, un simplu cânt,
Voiesc să-mi spună marea, că nu am devenit un surd profund.

Dar liniștea mă înconjoară c-o ignoranță sfidătoare,
Ce lucește în a lunii blândă-nfățișare, patina nopții adormire,
Dar eu respir, trăiesc, învăț, visez,
Oh... ce slabă consolare.

Voi căuta fără odihnă -nțeleg a nopții farmec,
Sunt tot mai darnic, primește-mi noapte taina, fără remușcare,
Te văd și simt puterea ta, probabil e aceiași dragostea în ea,
Ce-o înfășori în jurul meu și-mi faci cadou, o scurtă ploaie.

poezie de din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Fluturi înlăcrimați

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Șoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deșarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Plutește visând
Spre gândurile tale.
Un hoț de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simțiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de șoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,
În liniștea serii,
Săpați-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din veștede ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.

Și cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.

Și cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri

Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Ci codrul vânt dea
Frunzișului veșted.

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Și fără prieteni.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Glasuri de copii pe stradă

Fulgii firavi de zăpadă
Grăbiți au început cadă,
Iar aleea de copii e plină
Deja au început vină
Veseli, roșii în obrăjori
De mână cu-ai lor frațiori.
După ei o săniuță trag
Bătrânii îi privesc cu drag
Și ce gălăgie e pe stradă
Printre fluturi de zăpadă.

poezie pentru copii de (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
În acest moment mai sunt 194878 de citate care așteaptă un vot. Fii primul care își exprimă părerea!