Gânduri despre femei
Ca să-nțeleg cum vine treaba
(Și sunt de-a dreptul împăcat)
Găsesc că dumneaei, femeia,
E-un accesoriu violat.
Deși cam crește glicemia,
Decât un bahic elixir,
Eu văd în ea un dulce nobil -
Un cozonac de Boromir.
Pe cât de-amară ne e chinul
Sorbind din bahica licoare,
Pe-atât se descrețește frunte....
Și capul tot pe-atât ne doare...
Am un răspuns, bătu-l-ar vina!
Că toți bărbații au talent,
Sunt ași de-o vreme-n băutură
Și-s cel mai sexy element.
Și-acum, pe dama de profit,
Amețitor, îmi pierd toți sloții.
Mă-ndrept spre minus infinit,
Căci vezi, așa mi-e datul sorții.
O, vină, dă-mi dulceața ta,
Felii din pronia cerească,
Ajută-mi tu (dac-ai putea!)
Și fruntea fă să-mi descrețească...
Te-aștept la margine de pat,
Miros a ceapă și-a oțet
Mi-e rău... Oi fi dormit sub pat?!
Iubito, încă te aștept!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre vinovăție
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre talent
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre oțet
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Gânduri despre femei
Ca să-nțeleg cum vine treaba
(Și sunt de-a dreptul împăcat)
Găsesc că dumneaei, femeia,
E-un accesoriu violat.
Deși cam crește glicemia,
Decât un bahic elixir,
Eu văd în ea un dulce nobil -
Un cozonac de Boromir.
Pe cât de-amară ne e chinul
Sorbind din bahica licoare,
Pe-atât se descrețește frunte....
Și capul tot pe-atât ne doare...
Am un răspuns, bătu-l-ar vina!
Că toți bărbații au talent,
Sunt ași de-o vreme-n băutură
Și-s cel mai sexy element.
Și-acum, pe dama de profit,
Amețitor, îmi pierd toți sloții.
Mă-ndrept spre minus infinit,
Căci vezi, așa mi-e datul sorții.
O, vină, dă-mi dulceața ta,
Felii din pronia cerească,
Ajută-mi tu (dac-ai putea!)
Și fruntea fă să-mi descrețească...
Te-aștept la margine de pat,
Miros a ceapă și-a oțet
Mi-e rău... Oi fi dormit sub pat?!
Iubito, încă te aștept!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală
Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parșive, în cosașe
ce iarba gândului dintâi sublim doboară
îmi lasă câmpiile de doruri iar golașe...
Mi-e foarte foame, deși mâncat mai sunt
de ancestralii cari ce-mi rod din vise.
Cutremurele sorții scot din mine unt
cum scot ocnașii sarea - Când iarăși mi se
îndoaie șira spitalele surâd, mă văd client,
așa văd ele smerenia, omul răpus de om
ce-n mine încă leacul triumfă aparent,
de mila literei orfane și-a unui crunt atom.
Mi-e foarte sete, deși sunt înecat.
De păr mă ține clipa cu capu-n jos sub ape
ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat
cum crucea mea și cerul dau siluit să-ngroape...
acești bicisnici demoni ce-n neiubire zac.
Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală -
mi-e foarte vie moartea - ce vine oricui de hac
și nimeni nu-i să-mi zică: hai, Lazăre, te scoală!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre medicină
- poezii despre visare
- poezii despre smerenie
- poezii despre păr
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre cutremure
Mă sperie...
Mă sperie iubirea! De ea mă tem! Mă tem!
Să fie sentimentul un nerostit blestem?!
Cearșaful vârstei mele, cu sângeri de sărut,
Veghează fericirea... Eu unde să m-ascund?!
Mi-e teamă de cuvinte!-s rostite în zadar!
Mustește neiertarea... Am inima de piatră
Și sfărâmat mi-e gândul de-o inimă de jar...
În vămi sunt spulberată cu stelele deodată.
Furtuna-i nefirescul și-n plan transcendental
Alerg spre nemurirea eternului din mine...
N-am dreptul să mai sufăr în viață iar și iar!
Mă-ndrept cu pași de umbre, mă-ndrept spre fericire!
Furtună-i nefirescul firescului din noi...
Harta iubirii noastre îmi e necunoscută!
De ce-am alege drumul, același, amândoi?!
De ce-am purta pe umeri, mereu, aceeași cruce?!
Răscumpărat de mare mi-e trupul stins în zori...
Transfigurate țărmuri, speranțele se pierd...
Și cine-s eu?! Te-ntreabă! Un înger uneori,
Ce-n negurile vieții, timid, te mai aștept.
Nu sunt poem, nici muză, nici clar de lună plină!
Mă sperie iubirea! Făcută-i "a muri"...
E nu sunt nici mireasă, nici stea diamantină,
Nu-s nici sfârșit de clipă, nici început de zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre inimă, poezii despre frică, poezii despre fericire, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre vârstă sau poezii despre vamă
Mă sperie...
Mă sperie iubirea! De ea mă tem! Mă tem!
Să fie sentimentul un nerostit blestem?!
Cearșaful vârstei mele, cu sângeri de sărut,
Veghează fericirea... Eu unde să m-ascund?!
Mi-e teamă de cuvinte!-s rostite în zadar!
Mustește neiertarea... Am inima de piatră
Și sfărâmat mi-e gândul de-o inimă de jar...
În vămi sunt spulberată cu stelele deodată.
Furtuna-i nefirescul și-n plan trancendental
Alerg spre nemurirea eternului din mine...
N-am dreptul să mai sufăr în viață iar și iar!
Mă-ndrept cu pași de umbre, mă-ndrept spre fericire!
Furtună-i nefirescul firescului din noi...
Harta iubirii noastre îmi e necunoscută!
De ce-am alege drumul, același, amândoi?!
De ce-am purta pe umeri, mereu, aceeași cruce?!
Răscumpărat de mare mi-e trupul stins în zori...
Transfigurate țărmuri, speranțele se pierd...
Și cine-s eu?! Te-ntreabă! Un înger uneori,
Ce-n negurile vieții, timid, te mai aștept.
Nu sunt poem, nici muză, nici clar de lună plină!
Mă sperie iubirea! Făcută-i "a muri"...
E nu sunt nici mireasă, nici stea diamantină,
Nu-s nici sfârșit de clipă, nici început de zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă târzie
O literă nouă îmi picură-n sânge...
Sătul de minciună mi-e gândul. Ajunge!
Un drum către cer se deschide. Și plâng!
Mi-e viața și visul, azi, tristul amurg.
Mi-e gândul amară și casa pustie,
O lacrimă curge din suflet... Și mie
Mi-e dor de copii și nepoți bunăoară,
De pita făcută-n cuptor, ca la țară.
Mi-e dor de mușcate, de nucul bătrân...
Dar sunt prea departe de toate, acum!
Un câine mai latră. Și el este trist...
Oh, Doamne, alungă-mi durerea! Exist...
Sunt banca din poartă, sunt roasă de moli,
Mă tem de durere, de-a nopții ninsori...
Sunt singură, mamă, voi toți ați plecat.
Mă doare tăcerea din casă, din sat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sat, poezii despre durere, poezii despre câini, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre sânge sau poezii despre suflet
* * *
Te-aștept copilul meu, e iarnă iar în sat
Îmi este frig în suflet de-atâta așteptat,
Întoarce-te acasă, se-apropie Crăciunul
Din câți ați fost odată, n-a mai rămas niciunul.
Te-aștept copilul meu, de-atâția ani te-ai dus
Și câte-am pătimit, mă știe Cel de Sus
Icoanele din casă îmi știu durerea mea
Și geamul ce-l pândesc, venind a te vedea.
Te-aștept copilul meu, nimic nu-ți reproșez
În rugă și în gând te port și te veghez,
Dar sufletul mă doare căci nu ești lângă mine
Întoarce-te de poți, cât Domnul mă mai ține.
Te-aștept copilul meu, mi-e tare dor de tine
Se-apropie Crăciunul e frig și nu mi-e bine,
Vino să-mi încălzești inima-ndurerată
Acuma cât mai poți, mă mai colindă-o-dată.
Te-aștept copilul meu, căci pasul mi-e greoi
Aripile-mi sunt frânte, zboară tot înapoi,
Doar gândul meu la tine în viață mă mai ține
Te-aștept copilul meu, uite Crăciunul vine!
poezie de Lucica Forfotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre icoane sau poezii despre iarnă
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre ninsoare, poezii despre mamă sau poezii despre lumină
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tine
Mă duc la gară în orice zi
Să te aștept, pân-ai să vii,
Dar trece tren, coboară lume,
Își strigă toți amor pe nume
Și pleacă, tandru se lipind,
Din ochii lucii se sorbind,
Doar eu rămân, înec suspine...
Ce dor, ce dor îmi e de tine.
Trec de cu zori unde-ai lucrat,
M-ascund de toți, îngrijorat
Să nu fiu luat în râs că-s trist,
Neștiind să joc, nu-s vreun artist.
Am pleoapele și gât uscate,
Nici inima nu simt de bate
Și tremur, cât serviciul ține...
Te aștept, mă prăpădesc de tine.
Privesc din colț de ochi, la bloc,
Când trec, sperând să am noroc
Să te văd dacă ieși pe scară,
Să-mi mai zâmbești o dată, iară,
Ori poate în geamul de balcon
Să te văd umbră, în pas molcom,
Dar mă feresc de ai tăi, de oricine...
Somn tu mi-ești vis, mi-e dor de tine.
Alerg pe aleile pășite
Ce tot treceai și-s părăsite,
Nu-ți mai aud pasul știut,
Asud uscat, sunt orb, sunt mut,
Doar minte am frazele șoptite
De buze în roșu împletite
Și m-anin tot cu ce sunt mine...
Mi-e un dor nebun, mi-e dor de tine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trenuri, poezii despre serviciu, poezii despre râs, poezii despre roșu sau poezii despre noroc
Spre ochii care plâng - scrisoare cu dedicație pentru C.D
Mi-e sângele lumină sfântă
Ce arde-n voi ca un vulcan
Și plâng de viitorul țării
Pe care astăzi n-o mai am...
Mi-e dor, prea dor de libertate!
Nu-i pace pe acest pământ,
Căci ați deschis un drum spre moarte
Și lumea toată-i un mormânt.
Voi ați călcat pe jurăminte...
De-aceea plânge mama mea
Și nu, nu vreți să luați aminte
Că veți plăti greșeala, da.
Atât cât încă vă e bine
Batjocoriți, huliți, dar vai,
Răsplata ce vi se cuvine,
Va fi în Iad, ci nu în Rai.
Mi-e dor de viață și de Soare,
Mi-e dor, prea dor de mama mea!
Și uite!-o aripă mă doare
Și un pumnal e-nfipt în ea.
Deși, vă spun, aici mi-e bine
Și-s îngeri ce-mi pansează rana,
Țară, mi-e dor, mi-e dor de tine!
Mi-e dor, mi-e tare dor de mama!
Dar azi, istoria, măicuță,
Mă scrie-n paginile ei,
Căci am plecat în lumi de vise,
Din lumea mea de farisei...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre batjocură, poezii despre vulcani, poezii despre viitor sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Toți bărbații
Toți bărbații
Care au trecut prin inima mea
Unii în fugă,
Alții reținându-se îndelung -
Ar putea și azi să mai revină
Cel puțin
Pe frunte să lase un sărut.
Toți bărbații
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Și un sfat a reținut precis),
Și apoi să-și ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toți bărbații...
Aș dori, chiar toți
Unii tineri, veseli,
Alții deja morți...
Să mă ierte,
când nebună cer
Stropul meu de aer,
palma mea de cer.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre sărbători, poezii despre sfaturi sau poezii despre mâini
Inscripție pe tavanul unui dormitor
Zorii se ivesc acum;
Mă trezesc să plec la drum.
Mă îmbrac, îmi iau mâncare
Mișc din mâini și din picioare,
Mai învăț câte puțin
Plâng și râd, asud, suspin,
Ascult muzică vioaie
Scriu cuvinte pe o foaie,
Văd amici, vrăjmași buluc
Și-apoi iar în pat mă duc.
Chiar de-s mândră și vioaie
Stau în patul din odaie.
Chiar de mă orbește jalea
Tot în pat mi-e alinarea.
Și de am capul plecat
Tot mereu ajung în pat.
Ies pe-afară și apoi
Fuga în pat înapoi,
Toamnă, iarnă, primăvară,
Proastă sunt să mă scol iară!
poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre toamnă, poezii despre prostie, poezii despre primăvară, poezii despre prietenie, poezii despre picioare sau poezii despre mândrie
Fără nume
De ce, mămico, m-ai abandonat?
Mi-e frig și-s singurel în pat,
Nu știu să zic mamă și tată
N-am cui să cer un strop de apă.
Sunt mame ce la sânul lor
Își cresc din greu al lor odor,
Îl cresc cu greu și din nimic
De azi pe mâine câte-un pic.
De ce sunt eu printre străini
Născut cu împărțite vini.
De ce în lumea asta mare
Nu ești să-mi dai o sărutare?
Cu ce-am greșit de m-ai lăsat
În pat străin și-abandonat
Ca să trăiesc de azi pe mâine
Nebotezat și fără nume?
Mai sunt copii abandonați
Cu numele de înfiați,
Dar mângâierea pentru noi
Era mai dulce de la voi.
Sunt trup și suflet de la tine
Firav si fără nici un nume,
Și-s în salon băieți si fete,
Vino mămico... că mi-e sete...
poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre tată
De la minus la plus infinit
Mi-ai spus: Gândește pozitiv!
Era o noapte prea geroasă
Iar termometrul, negativ
Nu m-a lăsat să ies din casă.
C-aș fi plecat să caut semne
Cu plus, până la infinit
Cum căutam odată lemne
Prin codrul bocnă rătăcit
Sau m-aș fi dus prin cimitir
Unde sunt numai semne bune
Plusuri adică ; Mă și mir
Cine mai știe să le-adune
Ca mine, căci m-am apucat
Să fac această adunare
Dar nu în cimitir, ci-n pat
Mi-a dat o sumă foarte mare.
Iubito, sunt un om bogat
Și pozitiv în abordare:
Fac multe semne "plus" în pat
Când am un "minus" la sculare!
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (27 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre lemn, poezii despre ger sau poezii despre bogăție
Rugă
Mă risipesc pe lespezi de altar
Și dor tăcut, precum un duh în moarte,
Căci ghimpi de foc în inimă-mi răsar...
Deșertăciuni în lumea asta-s toate...
Pe ceruite aripi scriu cu jind
Chemarea către Tatăl Dumnezeu...
Fiorii morții parcă mă cuprind
Și-n trup, îmi pare cum că nu sunt eu.
De mir, mi-e gândul flacără și vis
Și iată!-s crucea jertfelor de sine...
Mi-e sufletul altar... acesta-s eu!
Și doar Iisus, să mă privească, vine.
Și îngenunchi cu sete... Și mă rog
Căzând în ne-trupeasca devenire
Și gânduri, voci și fapte-n mine ard,
Dar Doamne, nu mă tem, căci sunt cu Tine!
Acum că sunt creștinul spovedit
Împărtășit cu hrană de lumină,
Sunt Doamne, mult, cu mult mai fericit
Și mă-nfrățesc cu pronia divină!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre creștinism sau poezii despre voce
Tu, ființă inocentă
Te-aștept prin întuneric și prin ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale.
Mi-e dor de-un zâmbet călduros
ce risipește orice necaz
și de un suflet călduros
care te scapă de macaz.
Tu ființă inocentă care îmi aparții,
nu mă lăsa acum în umbră!
Îți dăruiesc orice ca să revii,
căci nu vreau viață sumbră.
Să pot trăi în pace cum oi vrea,
să pot iubi pe cine cred.
Că sunt sătul, deși nu prea...
Și cum mă vezi, cam șubred.
Ești tu aceea care-mi pare
a fi aleasa dintre spuse.
Un sentiment oferi, e mare
și-ndoielnic pare-mi-se...
Pătrunzi în minte parcă prea ușor
și nu stiu ce să fac -
ori să traiesc, să mor?
Mai bine mă împac.
Poate că nu vei mai ajunge
și te aștept degeaba...
Ceva în piept mă-npunge
și eu credeam că-i graba,
dar timpul pentru mine stă în loc
sau trece, nici nu știu...
Și inima aproape că-mi ia foc
la cât e de pustiu.
Mi-e dor de vorbele pe care
mi le spuneai în vis.
Eu nu mai dorm și doare,
căci nu mi le-ai mai zis...
Oftez din greu, că poate ești
tot mai aproape de apus,
unde te-aștept să îmi șoptești
ce, chiar de mult, nu mi-ai mai spus.
Mă pot uita la nori,
cum o făceam mereu.
Mi-e teamă c-o să mori
și o să pleci, dar eu?
Eu te aștept în întuneric și în ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale...
poezie de Pleșa Dragoș Florian din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre pace
Întoarcerea caporalului George Bacovia
Mi-e dor de-o ploaie despuiată
de-o ploaie sexy zău mi-e dor
când parcă vin iar din armată
la vatră sunt lăsat de-un nor
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
vreau să mă ude pân-la piele
să o iubesc și dar să nu mor
cât să răsară-n iarbă stele
Vreau să mă ude pân-la piele
când parcă vin iar din armată
de toată răutatea să mă spele
mi-e dor de-o ploaie despuiată
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
să spele moartea tuturor
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 august 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre răutate, poezii despre ploaie sau poezii despre George Bacovia
Întoarcerea caporalului George Bacovia
Mi-e dor de-o ploaie despuiată
de-o ploaie sexy zău mi-e dor
când parcă vin iar din armată
la vatră sunt lăsat de-un nor
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
vreau să mă ude pân-la piele
să o iubesc și totuși să nu mor
cât să răsară-n iarbă stele
Vreau să mă ude pân-la piele
când parcă vin iar din armată
de toată răutatea să mă spele
mi-e dor de-o ploaie despuiată
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
să spele moartea tuturor
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 august 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De satul meu bătrân
De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.
De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.
Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...
Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.
Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.
Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!
Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar mă simt român.
Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt mă cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre bătrânețe, poezii despre înălțime sau poezii despre văi
Și-am plâns...
Și-am plâns trecutul ca pe-un mort... Durere
Îmi picura, nespusă, pe obraz...
Eu i-am făcut din roze diademe,
Dar amintirea-i tot ce mi-a rămas.
Cu giulgi brodat cu aurul divin
Și chiparoase, l-am împodobit,
Dar existența lui îmi dă fiori,
Purtându-mă spre minus infinit...
Pentu atâtea-n lume suferim...
Destin nedrept, durerea ne-nconjoară,
La toate câte sunt, cum ținem piept?!
Curge spre cer o lacrimă amară...
Îngenunchem la late veșnicii...
Nu suntem prunci.... Nu suntem nici profeți...
Un pumn de oase, poate, într-o zi,
Deplânse de mai marii înțelepți.
Ce drept trecutul verbului "a fi"?!
Să se-mplinească?! Ramuri de argint
Despart în noapte două veșnicii.
Cu toți trăim trecut și viitor
Și n-avem vreme încă a muri
Cât rătăcim și suflete cât dor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre înțelepciune, poezii despre verb, poezii despre tuberoze sau poezii despre trandafiri