Îți amintești?!
Ți-aduci aminte, Ioane (vai, pardon!)
Ce primenit erai... Și pus în tron...
Și te-ntrebai: (da nu-mi putuși vorbi...)
- De ce mi-ai dat o palmă într-o zi?!
Eram copii, eu mult mai slab, mai prost...
Să-mi amintesc nu are nici un rost,
N-am mai avea nimic de împărțit.
Și totuși este logic să fim chit.
................................................
Hei, cum eram doar noi, te pălmui.
(Năduful meu strâns ani la rând cu sete...)
Când coana Leana, nora, te privi,
Erai întors cu fața la perete...
S-au întristat, cum (ce firesc era)
Dar una zise (cât de speriată)
- Pesemne vine mâine să ne ia.
- Păi, tu, dar nu și eu i-am fost amantă!
- Bătu-l-ar boala dracilor odată!
Să-l tămâiem, poate i-o fi de leac...
Ptiu, drace,-mi scuip în sân dac-am să scap.
Că mi-a promis cândva și zis-a bine:
Când moare, mă va lua cu el, pe mine.
Să-i pui și-o ceapă-n tron și patru fuse...
Și Leana, speriată, le și puse...
Să-i pui și piepten, că era fudul
- Că bine zici! O să te-ascult acum.
Să nu-i spui mamei soacre, ca mă ceartă.
- Of, Leano, cât mai ești și tu de toantă!
Din locul meu, pios, zâmbeam amar.
- Să îți ajungă, iaca, drac șprințar.
Mi-ai luat amanta și m-ai îmbătat,
Mi-ai luat nevasta, singur m-ai lăsat...
Acum să-ți placă să mănânci papară
Că n-ai să te ntorci la mine iară.
Eram dator să-ți dau ce se cuvine,
Deci, dormi în pace, pui de mărăcine.
Că roata vieții iute se întoarce.
Păcat! Că bine-ți stă la patru ace...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre draci
- poezii despre amantă
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre soție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Eram
Eram și tineri și nătângi
Dar nu era ieșit din fire
Să râzi, apoi iute să plângi,
Nepricepând ce e iubire.
Eram frumoși, cu ochi senini
Și vise ce zburau departe
Dar cui puteai să te închini
Să-ți dea și aripi să te poarte?
Stângaci eram noi mai mereu,
Ne mai rupeam iubirea-n coate,
Spuneam că tu, spuneai că eu
N-aveam într-un nimic dreptate
Dar eram noi, oricum eram
În toată lumea asta plată,
Îți eram trunchi, îmi erai ram,
Ne înflorea iubirea toată.
Nu-nțelegeai că nu pricep
Că școala vieții nu se gată,
Când am trecut, iar s-o încep,
Al meu ar fi cuvântul "iartă".
Amar acum acest "eram"
În gura ce rostea odată
Același "te iubesc" balsam
Ce n-a fost dat să se mai poată.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre școală
- poezii despre școala vieții
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stângaci
- poezii despre râs
Mulțumire-nlăcrimată!
Mulțumire-nlăcrimată sunt dator să-Ți dau în veac
pentru cât mi-ai dat, Iisuse, mie, un copil sărac;
că mi-ai dat cât nu-s în stare vecii toți a spune eu,
Tu, Iubitul meu Cel dulce, Mama mea și Tatăl meu...
Eram, Doamne, fără nimeni, ca un pai luat de vânt
între valuri, între flăcări și-ntre fiare pe pământ...
- și Te-ai îndurat de mine, și din iad m-ai scos în Rai,
și senin mi-ai pus în suflet, și cântări mi-ai pus în grai...
Mulțumiri înlăcrimate sunt dator să 'nalț mereu
Ție, Mama mea cea Dulce, Ție, Dulce Tatăl meu,
Ție, Prietenul statornic, Mire unic și Frumos,
Ție, dragostea mea toată, Domnul meu Iisus Hristos!
rugăciune de Traian Dorz din Hristos, Pâinea noastră zilnică, 28 aprilie (meditații pe fiecare zi a anului)
Adăugat de Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre vânt, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet sau poezii despre rai
M-ai înviat ca să mă stingi
Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
și mi-ai șoptit
că eu îți sunt descânt.
M-ai înviat cu viață
mi-ai curs ușor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menține.
M-ai înviat,
mi-ai strâns cenușa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăși
să mă stingi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre inimă sau poezii despre frunze
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre copilărie, citate despre încăpățânare, citate despre viitor, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre mamă sau citate despre căsătorie
Chipul
Eram un spin nenorocit
Într-o lume trează, un suflet adormit
Eram cândva, odata, o umbră-n întuneric
Un om atât de iluzoric
Am fost plătit de soartă
În viața mea să formez o poartă
Să nu las cheia la vedere
Să ascund tot ce-n viață mi se cere
Mă aflam în al meu gol
Într-un nesfârșit hol
Când am dat peste o lumină
Era un chip de înger, o față mult senină
M-a văzut că în speranțe rătăceam
Că fiecare vis eu ocoleam
M-a luat de mână, mi-a vorbit
Ca unui om zdrobit
"Nu te teme, sunt aici
În fiecare clipă să te ajut să te ridici
Lasă tot ce tu cunoști
Îți voi da ce ai nevoie să găsești"
L-am urmat și m-a ținut
În fiecare ceas mi-a fost un așternut
Iar când noaptea ne cuprindea
Împreună, eram un trup de catifea
Îți mulțumesc că m-ai iubit
Și în fiecare zi m-ai făcut atât de fericit
Ai fost în urma mea, la fiecare pas
Să mă prinzi, să nu rămân într-un impas
Cum m-ai văzut, cum m-ai privit odată
Printre fiecare spin de ceață
Cum m-ai crescut și mi-ai vorbit cândva
Îți spun acum: tu ești seva mea
poezie de Costel Obadă (14 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet, poezii despre somn sau poezii despre plată
Tu ai știut
Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă și supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri și sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învățat multe în viață,
când eram neputincioasă.
Tu ai știut să-mi atingi sufletul,
când alții au știut să mă rănească.
Tu ai știut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.
poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre supărare, poezii despre promisiuni, poezii despre muzică sau poezii despre minciună
Lia: Ar trebui să știi ce-a fost, pentru că, în mare parte, tu ești responsabil că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Eu?!
Lia: Da, tu... Pur și simplu, m-ai provocat, tot privindu-ne, atât de insistent... Eu nu aveam de gând să procedez astfel, mai ales că nu era deloc corect față de Sid, nici față de mine, poate că... nici față de tine.
Lucian: Sid Kelso... La naiba! L-ai sărutat... Nici acum nu-mi vine să cred că într-adevăr ai făcut-o! Lia, îți dai seama că din cauza asta m-am dat la o parte din calea voastră? De asta m-am retras, în toată perioada asta...
Lia: Din calea noastră?! Cum adică, Luci? Ce tot spui?
Lucian: Păi, eram convins că astfel ai vrut să-mi arăți că ești împreună cu el, prietena sau iubita lui, iar eu aș fi în plus, deci, să-mi văd de treaba mea, să vă las în pace, ceea ce am și făcut. M-am retras, v-am lăsat în pace... Și tot din cauza asta ți-am cerut săptămâna trecută să nu mă mai cauți, să uiți de mine; de fapt, în realitate, tot eu încercam să uit de existența ta, să mi te scot din minte, ceea ce nu reușeam deloc, mi-era imposibil. Off, Lia... De asta zic, am interpretat totul greșit, dar așa mi-ai dat tu de înțeles, prin acel gest din seara aceea.
Lia: Nu, Luci, în nici un caz! Nu trebuia să înțelegi așa ceva...
Lucian: Dar ce altceva?! Pune-te în locul meu și gândește! Ce altceva aș fi putut înțelege?! La naiba! N-ar fi trebuit să fiu acolo! Blonda avea dreptate. Ar fi trebuit să-i dau ascultare, când mi-a propus să plecăm de acolo, înainte de a se fi întâmplat, dar eu, căpos ca de obicei, nici n-am vrut să o aud. În plus, m-am dat în spectacol, ca un prost, în fața localnicilor prezenți acolo, doar ai văzut cum am reacționat atunci, dar nu m-am putut controla pe moment...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut, citate despre săptămâni, citate despre seară, citate despre responsabilitate, citate despre realitate, citate despre prostie sau citate despre prietenie
Era așa limpede că eram făcuți unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toți cei din jurul tău care te putea iubi. Cunoscându-te așa cumm ești în realitate - dură, lacomă de bani și fără scrupule, ca mine. Te-am iubit și am riscat. Am încercat totul și nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aș fi fost cu tine iubitor și apropiat cum e un bărbat când iubește o femeie. Dar nu puteam să-ți arăt dragostea mea, pentu că m-ai fi crezut slab și ai fi încercat s-o folosești împotriva mea. Și veșnic era el! Era îngrozitor să stau în fiecare seară în fața ta, la masă, știind că ai fi vrut să fie el în locul meu. Și seara, când te luam în brațe și știam... În sfârșit, astăzi nu mai are importanță. Mă mir acum de durerea de atunci.
citat celebru din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre prezent, citate despre femei și bărbați, citate despre femei, citate despre durere, citate despre bărbați sau citate despre bani
În ochii tăi, pădure
Când am fost trist mi-ai înveselit inima cu tril de ciocârlii
când am fost batjocorit ai scos fiarele pădurii înaintea lor
și m-ai salvat
când îmi era amar în suflet mi-ai deschis cărarea spre izvorul uitării și al iertării
când îmi era dor de o îmbrățișare ai lăsat lucrările tale și mi-ai înconjurat delicat trupul cu liane de carne acoperite cu nuferi
când mi-a fost cald mi-ai acoperit bolta cu crengile tale înverzite și m-ai făcut să resimt oricând și oriunde răcoarea dimineții
când mi-a fost sete mi-ai dat lacrimile muntelui în izvoare
când erau buzele uscate de dor mi-ai trimis roua de pe petalele
aripilor tale pentru a le umezi
când, în miez de noapte, mă ocolea somnul mi-ai trimis sunet de greier și păsări și am adormit
când eram pe patul de boală ai cules cu ramurile tale cele lungi acele plante ascunse, vindecătoare
iar acum, că sunt fericit, te-am căutat să te aflu
și în ochii tăi, pădure,
am înțeles că eram în inima unei femei.
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre crengi, poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre sunet
Lia: Luci, te rog... Aș dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îți este frică de mine? Încă îți mai este? Și ție?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aș vrea să te cunosc mai bine, să-ți descifrez secretele... Aș vrea să te pot înțelege, dar nu voi reuși. Nu atâta timp cât nu ești foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aș ști, poate ar fi mai bine. Oricum, așa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aș fi, sunt totuși îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebunește de tine! Și nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani și ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Și chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunț! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată și odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ți cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ți-am spus și că știi... Că te iubesc! E totuși un început. Iar pe moment, mă mulțumesc și cu atât.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre trecut, citate despre sinceritate, citate despre secrete sau citate despre mulțumire
Iubesc...
Te-am întrebat, de nu mă-nșel, odată,
Ce faci în viața ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei mașină sau tramvai
Când pleci - de-ai zilnic - la servici,
Cine ți-e șef, de-ai copii mici,
Părinții dacă-ți mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...
Nu mi-ai răspuns, doar m-ai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu, nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc...
Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...
Te-am salutat și n-ai răspuns.
Probabil, nu-s "șarmant" de-ajuns?!
Mergeai cu pasul hotărât,
Eu m-am pierdut și m-a durut,
Doream să-ți spun că te doresc...
Oh te iubesc, oh te iubesc...
Și azi, eram în colț, la ceas,
Eram plouat, tot am rămas.
Te-am revăzut, eram topit.
Te știu, în veci nu mi-ai zâmbit,
Aveai umbrelă, m-ai privit,
Din ochi o lacrimă ai strivit...
Am insistat să te privesc...
Cum te iubesc, cum te iubesc...
Mergeai încet și erai frântă,
Umbrela grea era o stâncă...
M-apropii, tremurând, suspin,
Nu mai aud, sunt tot un chin...
Îți spun spășit, cu voce stinsă:
"Te ador, fi pururi neatinsă,
Te pot păstra, vis, îngeresc...
Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc..."
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre șefi sau poezii despre tramvaie
Deschide-mi o fereastră
Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Și când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de povești -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu ești Tatăl meu și mă iubești.
Așa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup și-apoi mi-ai dat un nume
Și-n toate după Tine m-ai făcut.
Mi-ai dat iubire și mi-ai dat credință
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învățat că totu-i cu putință
Că nu-i nimic ce Tu nu poți ierta...
Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ți îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre mândrie, poezii despre lut, poezii despre iertare sau poezii despre Dumnezeu
Întâmplare
Să vedeți ce întâmplare:
În permisie veni
Soțul... și bătu la ușă...
Dar pe nimeni nu găsi.
Se-așeză să mai vegheze...
Om cu grijă, ce să-i faci?!
Soața, îi pusese-n frunte
Nu un corn, ci mii de draci.
Și cum nu găsi o scuză,
Cum a fost și cum n-a fost,
Ordonanțele le puse,
Unul sus și unul jos.
Renta stabilită-n pripă
Nu-i era îndeajuns,
Mai ales că... cotizase
Numai soldatul de sus.
Soțului deschise ușa...
Dar în prag îl și opri.
Se făcu că-i somnoroasă,
N-are vreme de prostii...
Și de nervi, de supărare,
Jap, o palmă...
- Mă trădezi?!
- Eu?! Să-mi fie cu iertare,
Doamna mea, drept ce mă crezi?!
Cu năduf și-amărăciune
Înjură de sfinți și soartă
C-a închis ochii ca mortu
Pentr-o cutră de amantă.
- "Doamne, apără-l și-l iartă"
Zise ea, sperând că el
Va pleca, lăsându-i renta.
Ți-ai găsit?! Ce tip rebel...
Și intră în casă iute,
De rușine sau amar
Să-și convingă soțioara
Că-i curat și plin de har.
Și când cheful îi pierise,
Lui, de-atâta nădușală,
Iaca, ea-i mai drăgăstoasă
I se-arată-n față goală...
Că e blândă mielușica,
Oh, femeie iubitoare,
De-aia îi căzuse-n mreje
Și-i ceru cu iscusință,
Știți voi bine... se-nțelege...
Doamne, biet stăpân de obște,
Nu știa că-n casa lui
Tot femeia îl conduce.
Tot ea, dar... cu banii cui?!
- Nu am bani, îi spuse dânsa.
M-ai lăsat fără un chior
Și mai vrei să-ți fac, bărbate,
Și un plod în viitor?!
Vi-n permisie cu anul,
Stai la ușă ca un prost,
Păi, în ăste situații
Crezi c-ar mai avea vreun rost?!
Măi, să știi că mă omor,
Zise pe un ton mai grav,
Doamna, tare supărată,
Că mi-ai dat acum de hac.
Scoate iute cașcavalul!
Lasă bani de-nmormântare!
- "Să mai dea și ăl de sus",
Zise omul cu sudoare.
- Ba să dea ăl de sub pat,
Că eu n-am un leu din rentă
Fiindcă doamnei toți i-am dat
Ei! Să vezi atunci alertă!
Omul spuse hotărât:
- Este renta stabilită!
Doamna, cu un ton mai sus
Strigă tare:
- Mă irită!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre prostie, poezii despre femei, poezii despre căsătorie, poezii despre bani sau poezii despre trădare
Sunt un bulgăr de nimic
Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă foc mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare.
Dacă-n lume m-ai făcut
o fereastră către Tine,
cu cât sunt mai nevăzut,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai bine.
Doamne, când suntem noi doi,
n-are cel viclean ce-mi face.
Și cu cât îi duc război,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.
Vin din cer mi-ai dat să sorb
și pe ochi m-ai uns cu tină.
Dar cu cât eram mai orb,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mi-ai dat lumină.
Iar de toate câte-n Rai
le păstrezi Tu pentru mine,
nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
cât mi-e dor,
Doamne, cât mi-e dor de Tine.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre pace, poezii despre lumină, poezii despre foc, poezii despre dor sau poezii despre Soare
Confesiuni (2)
am intrat știind că mă asculți, așa cum numai un tată iubitor o face
voiam să-ți spun cât de însetat eram când mi-ai dat dulceața cuvântului
iar gura mea, pară de foc, striga într-una: mi-e foame, mi-e foame
și tu mi-ai dat povara iubirii cu toată îndestularea ei
te-am rugat să-mi dai liniștea și pacea uitării
dar tu mi-ai suflat duhul iertării și regretul de a nu fi parte
mi-ai dat răsărituri și apusuri, șoapte și mângâieri
mi-ai arătat simplitatea în toată splendoarea ei
și mai ales nu m-ai întrebat nimic
pentru că mă știai.
mi-ai dat încercări și mi-ai aflat deznădejdea
mi-ai pus piedici în cale și mi-ai netezit furia
mi-ai deslușit cât de dulce e aerul la prima suflare a dimineții
și cât de plăcută e moleșeala unei zile ostenite
mi-ai dat cuvântul știind că voi trăi în el
căci numai cu el pot ridica scară la cer
despărțindu-mă de urma lăsată
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre zile sau poezii despre obstacole
Te-am cunoscut demult
Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Așa plăcut, mai adia ușor o boare
M-am așezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu frații și mama ta în șoapte
Pe doamna am salutat-o și mai târziu am și vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soț s-a despărțit
La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot să-ți spun, iubito, eram adolescent
Am înțeles din ce am discutat
Că viața ei și-a ta au fost un chin lângă acel bărbat
Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat și cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult șoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ții, e al tău iubit
Sincer să fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte și în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aș fi dorit să ne întâlnim, să ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream să fiu chiar eu
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum ești?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist că... te căsătorești
M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, să fi dorit, să fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns și am simțit speranța ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare
Și-a venit acum un an și clipa revederii
Erai așa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Țineai de mână un băiețel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu ești fericită, că nu e totul bine
Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Și vreau să-ți spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari
Te-am cunoscut de mult e adevărat
Și tocmai de aceea te rog neapărat
Să crezi că încă te iubesc și-ți spun în șoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naște
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Cum poți...
Cum poți să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morți la Tine
Și-o viața mi-ai adus ca dar.
Tu știi ca rătăceam întruna
Și știi că nu știam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.
Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...
Și dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poți să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...
poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
Cherie
Iubirea este cea mai proastă investiție,
Pui la bătaie o inimă, primești o invitație la Primărie,
Pui un suflet, acolo, ai un bilet gratis,
Pierzi totul, casă, liniște, mal, te îneci,
Ești un Titanic în miniatură,
Am visat într-o noapte
Că eram câine, te-adulmecam
Ca pe o pâine, erai proaspătă, caldă
și primitoare, ce vrăji mi-ai făcut,
ești vrăjitoare?
Te aud cum răspunzi cu o voce de prunc,
Am vrut cândva de pe bloc să m-arunc,
Nu era nimeni, nici nu visam,
Din Lună tu îmi zâmbeai. Eu lătram.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre pâine sau poezii despre noapte
Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând să-mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am să-ți spun. Doar știi bine că n-am nimic de ascuns; mai ales fața de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Și ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziție?
Lucian: Păi; mă gândeam la el, la calmul lui imperturbabil și-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine și mie să pot fi așa, ca el; să am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deși nu-mi face plăcere să recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal să-ți fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil și din cauză că mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naștere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlinește 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine și moș!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greșit nimic! Chiar e blond, enervant și moș, dar... Îl iubesc mult de tot și mi-e tare dor de el; aș fi vrut să-i fi spus asta și când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură că domnul Enka știe că totuși ții la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper să știe; blondul meu cel enervant...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păr blond, citate despre plăcere, citate despre naștere, citate despre gânduri, citate despre greșeli sau citate despre dor
Când îmi era mai greu
Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai așezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi știe drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viața mea,
m-am bucurat ca un copil,
dar tot, Tu, Doamne,
l-ai luat ca să-mi redai
bucuria de a trăi.
Azi, nu mă mai simt singură,
uitată,
rănită,
mințită,
nepotrivită...
căci Tu mi-ai răspuns
zâmbind
și m-ai ridicat
deasupra durerii.
M-ai vindecat
și-Ți mulțumesc
că nu m-ai părăsit!
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre durere sau poezii despre copilărie