Sfintii

In evul mediu pictorii
Trebuiau sa picteze numai sfinti,
Sfinti mergand pe jos,
Sfinti calari,
Sfinti omorand balaurul.
Pictorii se uitau cu jind la oameni,
Dar n-aveau voie sa-i picteze,
Si asteptau deznadajduiti
Sa le rasara un ochi in frunte,
Un ochi special
Pentru vazut sfinti.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul mortilor

Morminte dragi, lumina vie,
sporite'ntr'una an de an,
noi v'auzim curgand sub glie,
ca un suvoi subpamantean!

Ati luminat cu jertfe sfinte
pamantul, pana'n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.

Ascunse'n lut, ca o comoara,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma'n tara,
va regasim mereu in noi!

De vi s'au smuls si flori si cruce
si daca locul, nu vi-l stim,
tot gandul nostru'n el v'aduce,
ingenuncheri de heruvim.

Morti sfinti in temniti si prigoane.
Morti sfinti in lupte si furtuni,
noi am facut din voi icoane,
si va purtam pe frunti cununi.

Nu plangem lacrima de sange,
ci ne mandrim cu-atati eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plange,
ci se cumineca prin voi.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa coboare sfintii

Sa coboare sfintii din icoane
Dezbracindu-se de-un fals mister,
Sa renunte-odata la plocoane
Ca prea mult pe prea putin ne cer.

Ne rugam cu fruntile plecate
In biserici ce ne amagesc,
Sa obtinem daca se mai poate
Tot ce nu putem in mod firesc.

Din picturi facute contra cost
Mai in graba, mai in sila,
Ei ne-ntreba daca tinem post
Sa ne-mpartaseasca-o falsa mila.

Ce spectacol care-mbata minti,
Pentru care omul da de toate!
Nu ma mai insel crezind in sfinti,
Nu mai cer iertare de pacate.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum muzicienii trebuie să facă muzică, poeţii să scrie şi pictorii să picteze, cu toţii avem câte un dar unic făcut pentru o anumită vocaţie, ce va aduce scop şi sens în vieţile noastre. Adevărata bucurie şi fericire va continua să ne scape până când vom folosi acel dar pentru a deveni cine ne-am născut să fim.

citat din Brian Souza
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet desfrunzit

Rupt de biserica, de sfinti si de-arhangheli,
Ravasit de vant, manat de furtuni si zapezi,
Colindat de naluci, cuprins de indoieli,
Tu, suflet pribeag, abia te mai vezi!

Cersind astazi mila, indurarea suprema,
Visezi la o pace si n-o s-o mai ai;
Gresesti suportand asta lume boema,
Nu poti sa tot crezi ca te afli in Rai!

Slove batrane innegresc fila cartii,
Te pleci sub povara impusei taceri.
De vii si te duci spre hotarele mortii,
Ai totul de dat si nimic n-ai sa ceri.

Ce vina e, oare, in fiinta curata?
Nu stie ce-i demon, copil va muri;
Un inger pe umeri tot drumu-i arata,
Aspra e calea, trist se va sfarsi.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda Domnului

O, cat de bun esti Tu cu mine, Doamne
Atat de iubitor si rabdator!
Cu cat mai mult cu-atat mai tare
Eu ma topesc de al Tau dor!

Da, stiu, nu sunt decat nimic
Si totusi, Tu mi-ai dat un nume!
De jos nu pot sa ma ridic,
Dar Tu m-ajuti sa-Ti merg pe urme!

Tu ai ales sa pui in mine
Un dar prea sfant, un dar ceresc:
Iubirea Ta si mila pentru oameni
Cum as putea sa Te dezamagesc?

Sa murdaresc eu al Tau Nume
Cu-o bucurie trecatoare?
Cum as putea in cumpana s-o pun
Pe langa jertfa Ta cea mare?!

De-aceea nu mai zic nimic
Caci stiu ce vrei a ma-nvata!
De cate ori va fi sa plang
Ma vei sfinti prin voia Ta!

Ce-as fi eu, Doamne fara Tine
De nu m-ai zidi-n credinta Ta!?
De cate ori am fost in incercari
Mi-ai aratat: cu Tine pot scapa!

Credinta Ta mi-e ca o straja
Si-aleg s-ascult Cuvantul Tau
Sa sfarme a ispitei vraja
Ce da tarcoale sufletului meu.

Nu vreau acestea sa ramana vorbe
La urma cand va fi sa mor...
Ajuta-mi sufletul cu lauda in Tine
Pan' vei veni pe albul nor!

poezie de Andreea Giosanu (2 februarie 2010)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru iubire

O pasare care zboara
Nu este decat
Un zbor in sine.

Miscare.

Inchid ochii si ating.
Inchid ochii si simt.

Sunetul imi raneste urechea.

Este
O miscare
In sine
Si
Spre inauntru.

Este un
Strigat.

Ma darui sunetului.
Impusc aripa.
Si simt
Aerul fractionat

Pentru o secunda

De zborul frant.

Te mai pot iubi.
Sigur, sigur te mai pot iubi,
Cu sentimentul strecurat
In locul
De unde a cazut pasarea alba,

Din clipa
Spre eternitate.

Si, in locul acela,
Gandul meu,
Purtand amprenta numelui tau

Ramane

Ca o pata rosie
Pe cerul albastru,
Care se vrea alba

Pentru eternitate.

Intre pleoape,
Doar durerea
Mai poate fi strivita,
Continuu,
Durerea care smulge durerea
Din agonia mortii,
Transformand-o in lacrimi.

Printre sfinti,
Numai
Dumnezeu
Aduna

Sentimente perfecte,
Sentimentele noastre,

Perfecte,

Cu care noi
Il
Putem
Atinge.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vorbă şi doar... atât...!

O vorba spui... dar sigur ştiu că minţi,
O spui cu nonşalanţă... neconvingator...
O tot repeţi, că ai crescut fără părinţi,
Stârnind mirare, mici reactii şi de ce nu, umor...!
Nu îţi dai seama... cuvintele toate-s fierbinţi...
Pe tine te amuză, a ta slăbuţă glumă...
Când tu vei pentru al tău copil, doar unul din părinţi,
În sufleţ o să-ţi fie frig, un fel de rece brumă...!
Glumiţa ta, poate ar valora vreo doi arginţi...
De-atat... ca o repeţi glumind de câţva ani..
De-aproape ori poate de departe tu ai avut părinţi...
Deci oricum ai da-o, nu te-cadrezi, intre copii orfani...!
Cât timp mai e, rămâi iubit-alături de părinţi...
Fii sigură că ce-au făcut, făcut-au cu suflet şi credinţi...
Să-i porţi cu drag în suflet, ei sunt chiar nişte sfinti...
Tu Doctor azi... al nostru bun copil,, doctor de... dinţi.''..!

poezie de Gică Jalba‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul minciunii

Să-mi pocească moartea mutra
viermii să-mi picteze chipul
să se vadă numai umbra
şi din sânge doar nisipul

Viermii să-mi picteze chipul
să fiu bun de arătare
să mă macine nimicul
morţii să-i fiu lumânare

Să fiu bun de arătare
când se vede numai umbra
să am nervii sub picioare
moartea să-mi picteze mutra

Iar viermii să-mi roadă cerul
dacă n-am scris adevărul

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde esti, copilarie?

Unde esti, copilarie?

Sunt aici, in floarea alba
Si parfumata, din April'!
In primii ani de-nvatatura
Si-ai vietii de copil.

Unde esti, copilarie?

Ascult povesti despre cuc,
In hamacul de sub nuc,
In ghizdan langa penar
Si-n pagini de abecedar.

Unde esti, copilarie?

Stau in holda cea manoasa
Si-ntre stanele de oi,
Adormind din camp spre casa
Leganata-n car cu boi.

Unde esti, copilarie?

Culeg flori de camp si parca,
Ma vad pe-unde-am umblat
Strabatand Oltul in barca,
Sau pe maluri la scaldat.

Unde esti, copilarie?

Acasa, la cei doi bunici,
Ce-mi citeau cu lampa-aprinsa
Si-si primeau nepotii mici
Cu usa casei larg deschisa.

Unde esti, copilarie?

In rugaciuni, la Sfanta Icoana,
Chiar cu "Cina cea de Taina"
Unde doisprezece Sfinti de Sus,
Gusta paine, sorb si vin si-nvatatura,
Lui Iisus.

poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Marieta Marancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecernie

Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic.
L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinti intre stergare de galben borangic
Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.

Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti
Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean
De dincolo de lume te-ndeamna să renunti
O taina fără de moarte la veacul pamantean.

Vom asculta din strana vecernia-n sobor
Când intra-n schit odata cu pasul serii lent
In murmure ca zvonul albinelor în zbor
Naluci calatorite din Vechiul Testament.

Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei
Vor ingina soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lina m-as bucura să zici.

Când, la sfarsitul slujbei, vom saruta sfios
Argintul sfintei scoarte de Evangheliar,
Ne va parea o clipa ca ne-a zarit Hristos,
Miscand încet perdeaua intrarii în altar.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Voi pictorii vă puteţi manifesta în mii de nuanţe! Vă permiteţi subtilităţi de tot felul... Eu trebuie să fac ochi expresivi, cu dalta şi ciocanul...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Daca" traducere libera a poemului " If" by Rudyard Kipling

De poti sa nu-ti pierzi capul

Cand toti in jur si-l pierd

Si pentru asta pe tine vina dau.

De poti sa crezi in tine

Cand se-ndoiesc chiar toti

Si a lor indoiala sa le-o asculti,... de poti.

De poti in asteptare

Sa nu fii obosit

Sa nu raspunzi minciunii

Atunci cand esti mintit.

De poti cand esti urat

Sa nu raspunzi cu ura.

Sa nu te crezi prea "sfant",

– Prea multa-nvatatura -.

De poti visa, dar visul sa nu te stapaneasca

De poti gandi, dar gandul sa nu te copleseasca.

De poti trai triumful si pierderea la fel.

Sau... sa-ti auzi cuvantul rostit in adevar

Rastalmacit de altii doar spre folosul lor.

Tot ce-ai facut in viata, de poti vedea pierdut

Si-apoi de dimineata s-o iei de la-nceput.

De poti pune gramada castigurile tale

Si-apoi mizand pe-o carte, chiar tot sa pierzi, asa...

Sa-ncepi iar de la capat urmand aceeasi cale

Fara sa sufli-o vorba de neizbanda ta.

De-ti poti forta chiar muschii si nervii,... inima

Sa te slujeasca-n taina mult dupa ce-s slabite

Doar prin vointa-ti tare ce striga "Inainte"!

De poti vorbind prin lume virtutea a-ti trai,

Si chiar umbland cu Regii sa nu-ti pierzi bunul simt

Nici prieteni, nici dusmanii de nu te pot rani,

Pe toti sa-i vezi deasupra dar pe niciunii "sfinti".

De poti umplea minutul ce zboara azi rebel

Cu saizeci de secunde traite-n vesnicii,

Al tau este Pamantul cu tot ce e pe el

Si mai presus de toate, OM, fiule, vei fi.

poezie de Rudyard Kipling / Marius Alexandru (22 ianuarie 2013), traducere de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credem că ştim ce este pictura, dar numai pictorii mari ştiu.

Drieu La Rochelle în Memoriile lui Dirk Raspe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi oameni încearcă să picteze acest stigmat de actor-copil, dar eu l-am văzut întotdeauna ca pe o mare oportunitate.

citat din Zachery Ty Bryan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţia în Evul Mediu

în Evul Mediu falnic, cu palate,
Poliţia-şi justifica structura
Căci inventase (cu brevet!) centura
De siguranţă... sau de castitate!

epigramă de Eugen Deutsch din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evul Mediu

Evul Mediu este perioada animală a istoriei omenirii, el este zoologia acesteia.

definiţie de Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcadă

Azi am văzut un ochi
Care mă iubea.
Vedeam bine că m-ar fi primit
Sub sprânceana lui.

Dar a venit un nor
Şi ochiul s-a-nchis,
Ori s-a speriat
Şi-a fugit în chipul tău
Lângă celălalt ochi,
Lângă fruntea şi lângă gura
Care nu mă iubesc.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele si Luna

Foaie de cicoare,
In prundut de mare
Iata ca-mi răsare
Puternicul Soare.
Dar el nu-mi rasare,
Ci va sa se-nsoare;
Ca mi-a tot umblat
Lumea-n lung si-n lat,
Tara Romaneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,
Curmezis,
Mare, noua ai,
Tot pe noua cai;
Patru-a ciumpavit,
Cinci a omorat
Si tot n-a gasit
Potriva sa-i fie
Vro dalba sotie;
Făr` de mi-a gasit
Si mi-a nemerit,
La noua argele,
Noua feciorele,
In prundut de mare,
Pe unde rasare.
A mai mititica,
Ca o floricica,
In mijloc sedea,
La lucru lucra,
Pe toate-ntrecea;
Ca ea tot tesea,
Tesea,-nchindisea,
Si ea se numea
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui.
Soare rasarea,
Si Soare-mi venea
La gura d-argea.
Cu dansa vorbea,
Frumos c-o-ntreba,
Din gura-i zicea:
- Ileana, Ileana,
Ileana Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Tesi si-nchindisesti,
Fir verde-mpletesti
Si mi te zoresti
Camasi sa-mi gatesti,
Si mi te grabesti
Sa te logodesti;
Ca io mi-am umblat
Lumea-n lung si-n lat,
Tara Romaneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,
Curmezis,
Mare, noua ai,
Tot pe noua cai;
Patru-am ciumpavit,
Cinci am omorat
Si nu mi-am gasit
Potriva prin lume
Afara de tine.
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Ea, dac-auzea,
Din gura-i graia:
- Puternice Soare,
Esti puternic mare,
Dar ia spune-mi: Oare
Und` s-a mai vazut
Si s-a cunoscut,
Und` s-a auzit
Si s-a pomenit
Sa ia sor` pe frate
Si frate pe sor`?
De mi-ei arata,
Atunci te-oi lua,
Atunci, nici atunci!
Unde-o auzea,
Soarele-mi ofta
Si iar o-ntreba,
Si iar o ruga,
Si iar o-mbiia,
Pan` ce Ileana
Din gura-i graia:
- Io ca te-oi lua,
Cum zici dumneata,
Viteaz daca-i fi
Si te-i bizui
De mi-ei ispravi:
Pod pe Marea Neagra,
De fier
Si otel,
Iar la cap de pod,
Cam d-o manastire,
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
Sa-mi placa si mie,
C-o scara de fier
Pan` la naltul cer!
Puternicul Soare,
Ca puternic mare,
Unde-o auzea,
Bine ca-i parea.
In palme-mi batea
Si pod se facea;
La cap - manastire,
Chip de pomenire;
Si iar mai batea,
Scara se-ntindea,
O scara
Usoara,
De fier
Si otel,
Pan` la naltul cer.
Dar el ce-mi facea?
Pe pod ca-mi trecea,
Pe scara suia,
Pe scara
Usoara,
Pe scara de fier,
In cuie d-otel,
Pan` la naltul cer.
Si, de-mi ajungea,
Unde se ducea?
Tot la mos Adam
Si la maica Iova.
Ei, de mi-l vedeau,
Nainte-i ieseau,
Din gura-i graiau:
- O, preasfinte Soare,
Puternice mare,
Ce-mi calatoresti,
De ne ispitesti?
La ce te gandesti
Si la ce poftesti?
Si el răspundea,
Din gura zicea:
- Iaca, mos Adam,
Si tu, maica Iovo,
Mie mi-a venit
Vremea de-nsotit,
Si eu c-am umblat
Lumea-n lung si-n lat,
Tara Romaneasca
Si Moldoveneasca
Lungis,
Curmezis,
Si tot n-am găsit
Potriva să-mi fie
Vro dalba sotie;
Far` de mi-am gasit
L-a gura d-argea
Numai pe sor-mea,
Sor-mea Ileana,
Ileana Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor!
Atunci mos Adam
Si cu moasa Iova,
Unde-l auzea,
Rau că le parea,
Soarelui zicea:
- Preasfintite Soare,
Puternice mare,
Unde-ai auzit
S-ai mai pomenit,
Unde-ai cunoscut,
Unde-ai mai vazut
Sa ia sor` pe frate
Si frate pe sor`,
Ca cin` n-o lua
Raiul c-o d-avea,
Iar cine-o lua
In iad c-o intra.
Soar`le se uita,
Din ochi cauta,
Nimic nu graia;
Iar mosul Adam
Si cu moasa Iova
De mana-l luau,
La rai mi-l duceau,
Rai ca-i aratau,
Si de ce vedea,
Bine ca-i parea:
Numai mese-ntinse,
Cu faclii aprinse,
Cu pahare pline,
In cantece line;
Jur-prejur de mese
Stau in cete dese
Sfinti si mucenici,
Mai mari si mai mici,
O suta si cinci;
Iar mai jos de ei,
Sfinti mai maruntei,
O suta si trei.
Si tot mai erea,
Si tot mai vedea:
Femei cuvioase,
Maicute duioase,
Fecioare curate,
Ucisi in dreptate,
Osti de biruinta
Si soti cu credinta.
Dar tot mai erea
Si tot mai vedea,
Putin de mergea;
Printre ramurele,
Dalbe pasarele
Canta-n versurele,
Si nu prea canta,
Ci se gonganea,
Din gura-mi zicea:
"Ferice, ferice,
Ferice de noi,
De printii nostri
Care ne-au facut,
Care ne-au nascut
Si ne-au botezat
Si ne-au crestinat,
Ca dac-or trai,
Ssraci n-or mai fi!"
De tot ce vedea
Bine ca-i parea
Si se multamea.
Afar` de-mi iesea,
Iarasi mos Adam
Si cu moasa Iova
Cheile lua,
La iad il ducea,
Iadul descuia,
In iad il baga
Si de ce-mi vedea
Par i se zbarlea:
Ca-n focuri ardea,
Greu se vaieta
Hoti si calcatori,
Rai carmuitori,
Si nurori pizmase,
Si soacre trufase,
Fii necuviosi,
Preoti mincinosi.
Afar` cand iesea,
Soar`le ce-mi vedea?
Un pom ofilit,
Un pom catranit;
Printre ramurele,
Niste pasarele
Canta-n versurele,
Dar nu prea canta,
Ci se vaieta,
Din gura graia:
"Vai si vai de noi,
De parintii nostri
Care ne-au facut,
Care ne-au nascut,
Ca ei ne-au lasat,
Nu ne-au botezat,
Nu ne-au crestinat,
Si d-or mai trai,
Tot saraci c-or fi,
Greu s-or pedepsi!"
De tot se vedea
Mult rau ca-i parea,
Nu se multamea.
Foaie, foicea,
Soar` le ce-mi facea?
De cate vedea
Nu se-ndupleca,
Ci, mare, -mi pleca,
Ci, mare, -mi zbura
La gura d-argea,
Tot la sora-sea,
Si iar o-ntreba,
Si iar o ruga,
Si iar o-mbiia
Pe dansa s-o ia.
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Daca-l auzea
Si daca-mi vedea
Ca tot nu scapa,
Ea tot mai cerca,
Din gura-i zicea:
- Frate, fratioare,
Puternice Soare,
Spune mie: Oare
Cine-a cunoscut,
Cine-a mai vazut,
Cine-a auzit,
Cine-a pomenit
Sa ia sor` pe frate
Si frate pe sor`?
Dar io te-oi lua
Viteaz daca-i fi
Si te-i bizui
Pana-n zori de zi
Mie sa-mi croiesti
Si sa-mi ispravesti
Peste Marea Neagra
Un pod de arama,
Sa nu-l bagi in seama,
Iar la cap de pod,
Cam d-o manastire,
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
Sa-mi placa si mie.
Puternicul Soare,
Ca puternic mare,
Unde-o auzea,
Bine ca-i parea,
`N palme ca-mi batea,
Podul se-ntindea,
Un pod de arama,
De nu-l bagi in seama,
Si d-o manastire,
Chip de pomenire.
Cand le ispravea,
La ea se ducea,
De man-o lua,
La pod c-o ducea,
La pod c-ajungea,
La pod de arama,
De nu-l bagi in seama,
Si, pod cand trecea,
Pod ca zornaia,
Pod se cletina,
Ca n-a mai vazut,
Nici n-a cunoscut,
Ca n-a auzit,
Nici n-a pomenit
Sa ia sor` pe frate
Si frate pe sor`.
Floare, s-o lalea,
Podul cand trecea,
Pe pod cand mergea
Catre manastire
Pentru pomenire
Si la cununie
Sa-i fie sotie,
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
S-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Din gura-i zicea
S-astfel graia:
- Frate, fratioare,
Puternice Soare,
Ia mai spune-mi: Oare
Und` s-a mai vazut
Si s-a cunoscut,
Und` s-a auzit
Si s-a pomenit
Mirele d-a dreapta,
Mireasa-nainte?
Ci mi-a fost s-o fi
Si s-o pomeni
Mirele-nainte,
Mireasa d-a stanga!
Puternicul Soare,
Puternic si mare,
De man-o lasa,
Nainte-i trecea,
Iar ea, vai de ea,
Asea de-mi vedea,
Cruce ca-si facea,
In mare sarea
Si mi se-neca.
Domnul se-ndura:
Mreana c-o facea.
Soarele-mi vedea
Si inmarmurea,
Si se vaieta,
Navodari chema,
Navod aducea
Si-n mare-l baga;
Multi galbeni ca da
Sa-i scoata dalba.
Lupta ce-mi lupta
In desert erea,
Ca ei n-o gasea
Si n-o mai prindea;
Făr` de... ce-mi scotea
Si-n navod tragea?
O mreana de mare
Cu solzii de zare.
Pe mal d-o scotea,
Pe mal d-o zvarlea,
Sfinti din cer vedea,
Jos se scobora,
`N palme c-o lua
Si mi-o curata,
Si mi-o tot freca,
Solzii de-i cadea,
Si-n cer mi-o zvarlea.
Colo, mos Adam
Si cu maica Iova,
Unde mi-o vedea,
Ei, mare, ca-mi sta
De mi-o sclivisea,
Nume ca-i dedea,
Luna mi-o chema.
Iar ea, vai de ea,
Mare,-ngenunchea,
Lacrami ca varsa,
Pe Domnul ruga.
Domn c-o auzea,
Domn c-o asculta,
Din gura-mi graia
Si mi-i osandea:
"Lumea cat o fi
Si s-o pomeni,
Nu va-ti intalni
Nici noapte, nici zi;
Soare cand o sta
Catre rasarit,
Luna s-o vedea
Tot catre sfintit;
Luna d-o luci
Catre rasarit,
Soarele mi-o fi
Tot catre sfintit!"
Si d-atunci se trase,
Si d-atunci ramase,
Lumea cat o fi
Si s-o pomeni,
Ca ei se gonesc
Si nu se-ntalnesc:
Luna cand luceste,
Soarele sfinteste;
Soare cand rasare,
Luna intra-n mare.

folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul n-are timp să ne picteze. Ne schiţează numai câteva linii: grafia biologică... Bio-grafia...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa umană nu s-a născut ca să scrie literatură, să picteze sau să facă muzică. Dar în mod bizar s-a descoperit cu timpul că fără artă omul trăieşte urât, îşi duce viaţa în întuneric şi moare în întuneric.

Marin Preda în Convorbiri cu Marin Preda
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!