Frunzele (Dedicaţie pentru Irinel Anghel)

... Şi frunzele pulsau ca un plămân...
Plămân bolnav şi trist, plămân bătrân...
Neidentificabil, dar prezent,
Nimic în sine, dar mereu ardent...

În arămiu, în sângeriu şi gri,
În freamătul de dor de veşnicii...
Ca un copil sub cerul arămiu
Pluteam... şi îmi doream copil să fiu.

Pe cerul tulburat, tristeţi şi dor...
Să fii copil! Dar cât e de uşor?!
Să-nchizi prezentu-n tine şi să pleci!
Să poţi să-nveţi să fii copil pe veci!

Şi ploaie de-am să fiu, în dansul ei,
Voi strânge truda florilor de tei
Într-un tablou sălbatic şi solar...
Şi vânt pe un traseu transcendental,

Am să mă-ntorc în centrul virtual,
Să fiu şi înger, dar să fiu şi prunc!
În dans de frunze, în condei solar,
Să urc cărarea către Demiurg...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil să fiu

Să pot să fiu copil de tot
Cât timpul mai există,
Aş apela şi la complot
Ca să găsesc o pistă

Să pot să fiu copil acum
Cu inima si cu starea,
Aş inventa avid un drum
M-aş înfrăţi cu zarea

Să pot să fiu copil în gând
Şi-n veacuri peste ere
Aş scotoci munţii la rând
Ca să îmi de-a putere

Să pot să fiu copil curat
Cu gânduri intrinseci,
Aş căuta neîncetat
Copil ca să rămân în veci

Să pot să fiu copil, dar pur
Chiar şi-n lumea de apoi,
Ca într-un vis de bun augur
Aş da chiar timpul înapoi.

poezie de David Boia (10 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce?!

Ce ploi?! Ce lacrimi?! Ce dureri?!
În evantai de liliac şi cânt de floare de cais,
În dans de lebede pe lac,
În nopţi de sticlă?! Sau în vis?

Ce vânt de nebunesc poem?
Pe portativ de albe stele;
Pluteşte ca un nufăr blând
Dumnezeiască mângâiere...

Dar ploi în sânge gri ţâşnesc
Şi sufletu-i rănit de fulger...
Pe pat gătit cu flori sânger,
Cu lutul, iată, se-nfrăţesc.

Şi fiinţa mea-i de-acum un tunet...
Ce ploi?! Ce lacrimi?! M-am născut,
Transcendental să urc spre mâine,
Să fiu condei de fapte bune
Şi să fiu pită de cuvânt...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi şi dacă ai fi...

Când tu vei fi nor, eu voi fi vânt,
Dacă eu sunt floare, aş vrea să fii pământ,
Ca să-mi fii sprijin şi să te văd înflorind,
Să pluteşti şi să te alint cu al meu cânt.

Eu lacrimă de-aş fi, nu vreau să fiu pe-al tău obraz,
Nu vreau să trăim durerea, vreau viaţa în extaz.
Eu dacă aş fi furtună, tu vreau să fii al meu soare,
Să mă linişteşti, să fiu mereu zâmbitoare.

Eu sunt muritoare, iar tu eşti un înger,
Dacă tu ai fi cerul, eu aş vrea să fiu fulger,
Dar tu soare eşti şi eu vreau să fiu destine
Şi tu departe eşti şi eu nu sunt cu tine.

poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu din nou copil

Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Şi să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă şi moale.

Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost şi nu mai este.

Vreau să fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viaţa să-mi pară un paradis
Şi frumoasa copilărie un dulce vis.

poezie de Vladimir Potlog (1 iunie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl către fiu

Tu nu înveţi copil zurliu!
Ca bun părinte, nu-s prea trist,
Te fac ce mi-am dorit să fiu:
... Un fotbalist!

epigramă de Ioan Şiman din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Să fiu copil mi-e dor-
-Unul cât o ghindă...
Ca-n joc să-nviu, să mor
Şi râsul să mă prindă...

Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei şi mume,
Să râd şi să plâng stins,
Să fiu copil prin lume...

Mi-e dor de viaţa-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie...

Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipţi în soare,
Să nu mai văd, să râd
Şi să m-arunc în mare...

Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie...

Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul uşor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor...

Mi-e dor să nu-nţeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni şi tari...

Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară
Că... sigur o să mor
Şi iadu-o să mă ceară...

Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată...
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată...

poezie de Gabriela Chişcari (7 septembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fă-mă Doamne iar copil

Până mai ieri eram copil,
C-aveam şi eu o biată mamă,
Dar a plecat tiptil, tiptil,
Şi-n urmă a lăsat o rană...

S-o-ntorc 'napoi, eu nu mai pot,
C-aşa e-n viaţă: tot 'nainte,
Mai fă-mă Doamne iar copil
Ca-n cele vremuri dinainte.

Nu ştiu dac-am să fiu cuminte,
Dar îţi promit c-am să mă strădui
Şi am să-ncerc să fiu un om
Mult mai CU MINTE!

Mariana Simionescu în Nu e cazul, Nu e cazul (1 iunie 2022)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de frunze

Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morţii se sfărâmă.

Lacrimi cereşti... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,

Trotuaru-ndoliat de paşi grăbiţi,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.

Se-nalţă fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tuşaţi cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.

Miroase iar parfumul de gutui
Şi-o ceaţă deasă anii mi-i cuprinde
Se stinge-n suflet mustul amărui
Eu umplu coşul vieţii cu merinde.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dar

Iubita mea, de voi pleca vreodată
vei fi în inima şi-n gândul meu,
iar dacă pentru tine-ar fi prea greu,
îţi voi lăsa zălog iubirea-mi toată.

O vei putea privi ca pe-o făptură
pe care trebuie s-o îngrijeşti
ca pe-un copil ce trebuie să-l creşti
cu dragoste, ferit de boli şi ură.

Va fi copilul tău, copil din stele,
va fi minunea ce ni s-a-ntâmplat
când vraja lunii peste noi a dat
în noaptea fără margini şi zăbrele.

Îmi va fi dor, dar tu fii liniştită:
vei fi cu mine chiar de-ar fi să fiu
condus pe ape de un barcagiu
cu doi bănuţi în punga-i ponosită.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de lacrimile noastre

Tu ai uitat să plângi măicuţă,
Eu am uitat să-ţi fiu copil,
Ai devenit o bunicuţă,
Ne trece timpul inutil

Ţin mâna ta la mine-n palme,
Ce dor cumplit am îndurat!
Privirile îţi sunt mai calme,
Ai obosit cât ai luptat

Ce bine e să-ţi aud glasul!
Mă-ntind alături, ca un prunc,
Acum sunt eu un sprijin, pasul,
Care te poartă pe pământ

Tu doar să-mi spui orice, o vorbă,
Şi lasă-mă să te-ngrijesc,
Să te hrănesc cu drag, cu ciorbă,
Acrită-n dorul românesc

Am să te mângâi cu iubire,
Pe fruntea ta săruturi pun,
Îţi pun în vers orice trăire,
Să simţi ce simt, să ştii ce spun

Tu ai uitat să plângi mămică,
Iar eu copil nu pot să fiu,
Dar pot fi cel care-o ridică,
Pe mama lui când i-e târziu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu cu tine...

Sunt timid şi chiar nu pot să-ţi spun,
atunci când sunt în preajma ta,
am atâtea-n gând şi încă mai adun,
dar vreau mult să fii a mea.

Chiar m-am îndrăgostit de tine,
dar n-am vorbele la mine acum,
pe tine-n suflet ceva te reţine,
dar vreau să fii cu mine oricum.

Tu poate vrei luna de pe cer,
dar vreau să fii cea mai fericită,
că-mi zâmbeşti îmi e deajuns,
dar vreau să-mi fii iubită.

Aş vrea să-ţi cânt o serenadă,
să fiu la tine-n miez de noapte,
să beau cu tine o limonadă
ş-apoi să urc cu tine trepte.

poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost blestemată de zei

Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp.
Mamă îmi este marea, tată cerul sfânt!
Ţi-am auzit glasul, o biet nemuritor
Şi sufletul mi-e sfâşiat de durere şi dor.
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp
Aş vrea să fiu nemuritoare,
Dar nu pot, nu sunt!
Aş vrea să fiu o femeie cu chip urât,
Dar să am inima plină de iubire şi suflet fericit.
Aş vrea să fiu alături de tine mereu!
Să te iubesc şi să te venerezi ca pe un zeu.
Dar am fost blestemată să fiu cea mai frumoasă din Olimp!
Şi port această cruce, cum pot şi oricând.

poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei mele

mamei mele, cu dragoste

Când eram copil, îmi doream ceva:
Atunci când voi fi mare să fiu ca mama mea.
Apoi, am crescut, mamă-am devenit
Şi mă-ntreb adesea dac-am reuşit
Să fiu eu, ca mamă, pentru-ai mei copii
Cum e mama mea. Asta mi-aş dori!
Anii au trecut şi încă îmi doresc
Să fiu ca tine, mamă, când îmbătrânesc.
Tu eşti, dragă mamă, omul minunat
Ce ştie să zâmbească şi de-i supărat.
Eşti minunea mea, modelul meu în viaţă.
Zi de zi găsesc la tine o povaţă
Şi o vorbă bună, o încurajare,
Mereu ştii, mămico, de ceva mă doare.
Azi, de ziua noastră, sţii ce imi doresc?
Să fii sănătoasă, mami! Te iubesc!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine e să fii copil! Când cel ce solicită o favoare e un copil, e de ajuns să spună: eu sunt fiul lui cutare. Eu sunt... un fiu al lui Dumnezeu.

citat din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aşa e de Întâi April,
Dar viaţa ne va demonstra
Că pot să fiu bătrân, copil,
Epigramist sau altceva.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră

Tu ai putea să fii şi fără mine,
Însă nu poţi să fii şi fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Şi ne menţine-n viaţă pe-amândoi.

Eu aş putea să fiu un singuratic,
Dar singur doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos şi sălbatic,
Apoi să te iubesc aşa cum ştiu.

Eu îmi doresc să-ţi fiu orice dorinţă,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ţi alin din suferinţă,
Iubire să-ţi ofer şi tu s-o iei.

Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Şi tu-n a mea din nou te-ai regăsit.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi

Tu ai putea să fii şi fără mine,
Însă nu poţi să fii şi fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Şi ne menţine-n viaţă pe-amândoi.

Eu aş putea să fiu un singuratic,
Dar singur, doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos şi sălbatic,
Apoi să te iubesc aşa cum ştiu.

Eu îmi doresc să-ţi fiu orice dorinţă,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ţi alin din suferinţă,
Iubire să-ţi ofer şi tu s-o iei.

Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Şi tu-n a mea din nou te-ai regăsit.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea căpăta uneori aspecte de ură, voiam să scap de obsesia ei, căci îmi doream să fiu din nou fericită, să fiu iubită şi să iubesc.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilarie

Of, copilarie draga,
Cat de dor imi e de tine,
Basme dragi cu Feti-Frumosi,
Si pasari din poezii;

Of, taram al bucuriei,
Mereu viu, mereu prezent,
Pentru-a face-un suflet tanar
Sa traiasca-aici pe veci;

Sa se plimbe printre randuri
C-amparatul printre osti,
Si sa zica:"Asta-mi place!";
Si sa fiti toti bucurosi;

Oh, ce dor imi e de basme,
Si de vise de copil,
De Ilene Cosanzene,
Si de zumzet de copii!

Dar acum, stai si privesti,
In albume ferecate,
Cum erai si tu copil,
Si zambesti ca alta data...

poezie de Mădălina-Elena Moldoveanu
Adăugat de Mădălina-Elena Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.

Ţii minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma ştiu

Că scrisă mi-ai rămas în ei
Şi de neşters.
Ţii minte când şopteam sub tei
Un singur vers,

Că eşti a mea de la-nceput
La nesfârşit
Şi să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.

Stăteam cu tine sub un tei
Ce-n floare da.
Cuvintele nu au temei
Când nu spui: da!

Un tei prin noapte respira
Ca un plămân,
Tu ai plecat, etcaetera,
Dar eu rămân.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!