Ce este poezia
Ce este poezia? E o lacrimă de poet
Cursă pe o filă veche de caiet,
E o rază de lumină care coboară din cer,
Plină de un tainc mister.
E un izvor cu apă vie,
E o dulce melodie
Cântată de o ciocârlie,
Când vântul lin adie.
Ce este o poezie?
E o mană sfântă
Pentru cel care o scrie,
Pentru cel care o cântă.
poezie de Vladimir Potlog (1 martie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poezia este o rugăciune Motto(Poezia este ca o rugăciune. Nicolae Dabija)
Poezia este o rugăciune
Spusă de un om sfânt.
Ea este ca un copil ce poartă un frumos nume
Și are suflet curat și blând.
Poezia este o rugăciune.
Pentru omul care iubește,
Și care nu mai prin dragoste,
Cu adevărat trăiește.
Poezia este o rugăciune.
Pentru cel renegat.
E o călăuză în lume
Și pentru cel cu sufletul împăcat.
Poezia este o rugăciune.
Spusă de îngerii din cer
Ea este o sfântă minune,
Plină de iubire, durere și mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpriană, lumină lină
O, Căpriană, minune sfântă,
Care ai fost înălțată de un voievod bun și faimos,
Chiar și îngerii în cer te cântă,
Lumină lină, trimisă de Hristos!
Tu luminezi această palmă de pământ,
Trădată, vândută mereu.
Căpriană, logos sfânt,
Ești ca o mană trimisă de Dumnezeu!
O, tu, mireasă a lui Hristos,
Zidită cu multă trudă și sudoare,
Ești un scut pentru neamul meu
Contra hoardelor barbare.
Căpriană, lumină lină,
Ești un simbol divin
Pentru omul cu inima de har plină
Și care crede în al său destin.
poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețea nu este o povară
Bătrânețea nu este o povară,
Nu este o haină grea.
Ea este o comoară pentru acei,
Care sănătatea o pot păstra.
Bătrânețea nu este o povară
Ea este o cunună de Lauri.
Trimisă de zeii cerești,
Dacă știi viața cu adevărat s-o prețuiești!
Bătrânețea nu este o povară.
E un amurg frumos de vară
E un strop de rouă,
Este un început de cale nouă.
Bătrânețea nu este o povară
Este o frumoasă melodie
Cântată la o chitară,
Este o splendidă poezie!
Scrisă de bunici pentru nepoți și nepoțele.
Bătrânețea nu este o povară,
Este ca cerul presărat,
Cu mii și mii de stele.
poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine e fata care cântă la pian?
O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Și ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Și ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Și vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Și toți se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cântă pianul
Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Și eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.
Melodia lui mă înfioară
Și în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.
poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poezie
O poezie e un cânt al iubirii
Un vis, o speranță, un dor
O taină a desăvârșirii
Talentului de creator.
O poezie e lacrimă-n cer
E rugăciune și sfântă chemare
Prin lume un vechi mesager
Miracol și rază de soare.
O poezie e serviciu divin
Un necontenit legământ
E liturghie și stih și suspin
Adus din înalt pe pământ.
O poezie e-o ușă spre Rai
Magie, mister, gingășie
Binecuvântat, dulce grai,
Legendă și duioșie.
O poezie e filă de viață
În suflet o desfătare
O lecție care se-nvață
Minune și încântare.
O poezie e vioară din aur
Un sonet, un palid mister
O formă suavă-ntr-un abur
Putere ascunsă-n eter.
Lumini în vremuri cumplite,
Scânteieri, dar și fantezie
Emoții ascunse-n cuvinte
Toate astea-s o poezie.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am pictat
Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoși de chihlimbar.
Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca și sărutul
Care deseori ți -l cer!
Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu ești a mea stăpână,
Te-am pictat chiar și pe inima mea!
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de viață
Mi-e dor de viață ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viață ca cerului de soare.
Mi-e dor de viață ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viață ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceața care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbește de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numește frate,
Dar în gând plănuiește să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună și creștină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viață, limbă și de al său pământ.
poezie de Vladimir Potlog (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea îndrăgostiților
E noapte caldă de toamnă,
Luna răsare pe cer.
Frumoasă e ca o doamnă,
Tandră și plină de mister.
E noapte caldă de toamnă
Și vântul adie ușor.
Un greier colea își cântă
Cântecul său de dor.
E noapte caldă de toamnă,
O frunză se desprinde de ram.
Tu stai lângă mine, iubito,
Și sunt fericit că te am.
Iubito, îmi spui în șoaptă
Și dulce eu mă înfior.
Iubito, a venit toamna,
Noaptea îndrăgostiților.
poezie de Vladimir Potlog (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de vioară
Cântă ciocârlie cântă
Rapsodie zării sfântă
Ciocârliei-n colivie
Cu vioară ce-mi știe...
Să-mblânzească și vântul
Să-nflorească omătul
Să-mpietrescă demonul
Răsarind curcubeul..
Cu arcușul de magmă
În fuiorul de ciocârlie..
Enescu, struna feerie!
Poezie de vioară, sublimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama e raza mea de lumină
Mama este o rază de lumină.
E ființa care mi-a dat viață,
Are inima curată și senină
Și m-a legănat cu drag în brațe.
Mama este dor nemuritor,
Este curcubeul care răsare după ploaie.
Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor
Și ma învățat să-l aștern pe foaie.
Mama este ca pomul care înflorește primăvara,
Ca floarea care înflorește în grădină.
Este ca soarele care răsare vara
Într-o zi caldă și senină.
Mama e tot ce am mai sfânt în lume
E ca steaua cea divină,
Care a vestit venirea lui Iisus pe lume,
Mama e raza mea de lumină.
poezie de Vladimir Potlog (20 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia rămâne ultima speranță (Motto. Poetul este ultima speranță. Mircea Eliade)
Poezia este ultima speranță.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Și nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.
Căci cînd a ieșit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.
Și cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Și din muzică un tezaur.
Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranță,
Pentru acel care iubește viața mult
Și nu are inima de faianță.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să scriu o poezie
Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.
Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Așa de repede trece!
Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingășie
Când suntem în doi!
Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.
Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuței mele.
poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fericit
Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste și amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.
Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiți.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre niște regi bine veniți.
Sunt fericit când admir floarea,
Care înflorește la geamul meu
Și când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.
Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Și scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e și întregul Univers.
poezie de Vladimir Potlog (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu, poet divin
Eminescu, poet divin.
Eu azi în fața lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.
Scriu acum acest vers frumos
Și sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat și el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!
Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Și ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.
Și când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină și frumoasă!
poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu ești un dulce gând, un mister.
O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Ești o floare de nu-mă-uita,
Ești al sufletului lumină.
De-a pururea ești slăvită,
O, tu ființă nemuritoare,
Ești o dulce ispită în lumea care moare.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine este poet
Poet e cel care scrie poeme
și cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
și cel care își impune singur legături
poet e cel care crede
și cel care nu reușește să creadă
poet e cel care a mințit
și cel care a fost mințit
poet e cel care are buze
și cel care înghite adevărul
cel care cade
și cel care se ridică
poet e cel care pleacă
și cel care nu poate pleca.
poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saharna
Un loc frumos la noi este,
Un loc ca dintr-o poveste.
Cu dealuri, văi, coline,
Unde se aude zumzăit de albine.
Este o mănăstire frumoasă,
A Donmnului Sfântă casă
Și un izvor cu apă sfântă,
Care sufletul îți descântă.
Un loc care și Dumezeu îl iubește,
El în cărți vechi se găsește.
Locul acesta Saharna se numește,
Un tărâm frumos ca dintr-o poveste.
poezie de Vladimir Potlog (5 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, o frumoasă poezie
Viața e ca un val de mare
Care se izbește de un mal stâncos.
Ea este o rază de soare
Care luminează un chip frumos!
Viața e extaz și agonie
Care continue la infinit.
E o frumoasă poezie,
Scrisă pe o lamă de cuțit!
Viața e un spectacol,
Unde joacă un singur actor.
E și o bună carte....
Citită de un simplul muritor!
poezie de Vladimir Potlog (9 august 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Sub un nuc bătrân stau și meditez,
Cât e de frumoasă viața.
Când în culori vii o vezi,
Trezindu-te dimineața!
Când soarele e sus pe cer
Sau se aude colea cum cântă o ciocârlie.
Viața e așa de dulce,
Viața e o poezie.
Dar unii oameni aleargă fără încetare,
După o bucată de pâine sau un drob de sare.
Și nu pot să se oprească, ca puțin să se gândească
Că Viața e Fermecătoare fără să se grăbească.
poezie de Vladimir Potlog (21 august 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!