Orizonturi
despic o linie în patru
să aud tăcerea cum
usucă cuvântul
ca o arșiță
fără zi
în care
nu vine și nu
pleacă nimeni
în spatele umbrei
stau pașii rânduiți
pe mijlocul drumului
gata de fugă
acolo unde se rup
marginile zilei
sunetul rămâne surd
ca o zbatere lăuntrică
liniștea doarme ascunsă
într-o privire
doar iarba respiră din întinderi
pentru a nu-și pierde culoarea...
cerul sfârșește dincolo
de marginea în care nu
locuiește nimeni...
singurul loc în care și privirile tac
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre sunet, poezii despre somn, poezii despre cuvinte sau poezii despre culori
Citate similare
O lume obosită este o lume care nu se odihnește - iar o lume care nu se odihnește este o lume zgomotoasă, condusă de tendința de mișcare a sunetului. Liniștea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe și nu se fragmentează. Liniștea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu știe asta. Liniștea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniștea rămâne în spatele sunetului și Liniștea va fi acolo și când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Liniște. Așadar, nicicând Liniștea nu poate fi absentă din existență - este singura prezență care nu are formă și care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poți vorbi Liniștea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezență Absolută. Însă, deși nu poți vorbi Liniștea, poți arăta către Liniște, chiar și prin intermediul cuvintelor. Și nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniștea nu este acolo, într-o direcție, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt și orice gând.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sunet
- citate despre cuvinte
- citate despre vorbire
- citate despre relativitate
- citate despre odihnă
- citate despre naștere
- citate despre mișcare
- citate despre gânduri
- citate despre existență
Ingrijorare
De zidul rece
mă proptesc în fața oglinzii
și privesc cum mi se usucă pielea
mi-e teamă că aș putea rămâne
o bucată de hârtie
scăpată pe jos
sau poate o cărare
pe care
nimeni nu pleacă decât
o singură dată
cu ninsorile...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ninsoare, poezii despre hârtie, poezii despre frică sau citate de Teodor Dume despre frică
Îngrijorare
observ că mi se usucă pielea
mi-e teamă că aș putea rămâne
o bucată de hârtie scăpată pe jos
sau poate un drum pe care
nimeni nu pleacă decât
o singură dată
cu ninsorile
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul există în Liniște. Dincolo de aparențele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniștea este fundamentul creației, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniștea nu cere, Liniștea nu condiționează, Liniștea nu așteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniștea se oferă pe Sine, se dăruiește în mod necondiționat și susține, fără efort, existența sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniștea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniștea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniștea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Liniște, iar această Liniște se îngrijește de buna funcționare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conștient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniștea nu face zgomot și nu cere atenția sunetului - tocmai de aceea este nesfârșită.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă sau citate despre cadouri
Viața rămasă pe genunchi
dacă există o țară unde
nu locuiește nimeni
arătați-mi-o
dincolo de întoarcerea zilei
există doar o cărare ce duce
înspre margini
nu-mi iau cu mine nimic
pe urmele mele
nu o să calce niciun păcătos
mi-am făcut controlul medical
m-am întors cu susul în jos
și invers
doar cerul căzut pe genunchi
plângea printre sughițuri
dar cu azi
nu-mi voi extrăda gândul
o să-l rog pe Dumnezeu
să aprindă ultima lumânare
că fiecare strigăt se pierde în ecou
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre medicină
- poezii despre lumânări
- poezii despre gânduri
- poezii despre existență
- poezii despre Dumnezeu
O trecere... în tăcere
.. sau o tăcere care nu e tăcere
printre întristări
greu de descifrat
de departe
de unde nimeni nu mai vine
din loc în loc inimi
bat și nu tac
nu aud
totul o tăcere
doar senzația de bucurie pe care o știu pe dinafară
nimic altceva
când ochii se vor umple de lacrimi
și tu știi de ce
poezie de Eli Gîlcescu (17 iunie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau poezii despre bucurie
Complicele umbrei
când îți vine timpul
calci pe întuneric ca pe o iarbă
cosită prea devreme
primăvara
o altă realitate respiră din tine
e ca și cum ai traversa strada
simțind umbrele altui anotimp
nu te clatini dar brusc
îți amintești de tine
în acest răgaz dintre noapte și zi
ești doar tu și
o umbră care
te desparte de lucruri
cineva intră prin efracție
nu-i nimic
zici
e doar complicele umbrei
pe care o aștept...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, citate de Teodor Dume despre întuneric, citate de Teodor Dume despre timp, poezii despre realitate, poezii despre primăvară, poezii despre noapte, citate de Teodor Dume despre noapte, poezii despre anotimpuri sau citate de Teodor Dume despre anotimpuri
Marea majoritate a conflictelor interioare sunt cauzate de identificarea completă a oamenilor cu ceea ce conține Viața, fără a conștientiza Viața în Sine. Conținutul Vieții, nu înseamnă Viața în Sine, ci ceea ce se petrece în Viață. Identificarea cu conținutul Vieții, te face Una cu conținutul Vieții și te ține departe de Ceea Ce Ești Cu Adevărat: Viața în Sine, care se exprimă printr-o formă umană. Liniștea în Sine, care se exprimă printr-o formă de sunet. Nu ești sunetul care provine din Liniște, ești Liniștea din care provine sunetul, căci orice formă ar prinde sunetul cu care te identifici, Liniștea rămâne neschimbată. Sunetul vine și pleacă. Tu, rămâi. Prezența Ta rămâne, indiferent de diversitatea sunetelor care îți calcă pragul realității.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre realitate, citate despre diversitate sau citate despre adevăr
Printre resturi. Singurul loc de care moartea nu știe
uneori sap în mine și
rămân acolo până noaptea târziu
caut locul din care am venit
știu că există pericolul
să se surpe pereții scrijeliți de nesomn
și nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice
rănit printre resturi ignorat și cu
tălpile arse de căutări
o să aștept în singurul loc
de care moartea nu știe
știu totuși
că în locul acela a locuit o femeie...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pericole, poezii despre moarte, citate de Teodor Dume despre moarte, poezii despre femei sau citate de Teodor Dume despre existență
* * *
Cât zbor într-o mână de humă tremurândă...
Cât cer într-o aripă fără cer...
Și câte șoapte înăbușite, într-un loc surd...
Câtă sete, unde izvoare mustesc de apă vie...
și câtă lumină trecând maiestuos, gemând, prin întunericul lumii,
o urmă fină de pas care vine plecând,
de nimeni întrebat, de nimeni văzut cu adevărat,
și-o șoaptă care caută să respire o clipă infinitul...
Și cât verde!
Amestecă-mă, Doamne,-n întinderea verde...
de pașii celor grăbiți ascunde-mă...
Așterne-mă doar în calea celui ce m-așteaptă,
odihna să-i fiu...
Și oprește-ne destrămarea,
c-un cântec de dor, ne leagă de Cer,
Cu dor nedurut... împletește-ne inimile cu timpul...
În palma Ta, măsoară-mi pașii,
dezgolește-mă de ruini, de dor
și de toată mirarea...
că sunt...
încă vie...
iară
iar și iar...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre odihnă, poezii despre muzică, poezii despre lumină sau poezii despre infinit
Eliberarea totală de efectul realității presupune transcenderea ultimei unde a realității. Când realitatea este acceptată în mod total, conținutul realității se va reașeza și va intra în relație cu tine, chiar prin intermediul acceptării tale totale, dând naștere unor sunete care îți vor îmbodobi realitatea cu armonie și compasiune, pentru că acolo unde nu este război interior, pacea exterioară se așează cu blândețe. Dincolo de limitele formelor, există nemărginirea Lipsei De Formă, care locuiește în adâncul Infinitului. Întoarcerea la Liniște are loc prin intermediul Liniștii, fără grăbirea pașilor, fără accelerarea procesului. Totul vine de la Sine atunci când te eliberezi de sine. Totul vine de la Liniște, atunci când devii liber de sunet - liber de sunet, continuând să exiști și să dansezi în lumea sunetului, prin intermediul Liniștii. Dansul atinge forma sa cea mai pură, când dansatorul ascultă Liniștea din spatele sunetului, iar dacă un dansator dansează fiind conștient de Liniștea transcendentă a dansului, toate privirile vor fi atinse de strălucirea dansului său, căci Liniștea vorbește prin cel ce o ascultă și ajunge în inimile celor care îl privesc pe cel ce grăiește despre Fiirea Nevăzutului.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dans, citate despre superlative, citate despre război sau citate despre pace
Dincolo de limitele formelor, există nemărginirea Lipsei De Formă, care locuiește în adâncul Infinitului. Întoarcerea la Liniște are loc prin intermediul Liniștii, fără grăbirea pașilor, fără accelerarea procesului. Totul vine de la Sine atunci când te eliberezi de sine. Totul vine de la Liniște, atunci când devii liber de sunet - liber de sunet, continuând să exiști și să dansezi în lumea sunetului, prin intermediul Liniștii. Dansul atinge forma sa cea mai pură, când dansatorul ascultă Liniștea din spatele sunetului, iar dacă un dansator dansează fiind conștient de Liniștea transcendentă a dansului, toate privirile vor fi atinse de strălucirea dansului său, căci Liniștea vorbește prin cel ce o ascultă și ajunge în inimile celor care îl privesc pe cel ce grăiește despre Fiirea Nevăzutului.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința Pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre limite, citate despre libertate sau citate despre infinit
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre singurătate
Nimic nu se pierde, pentru că nicio formă nu există cu adevărat (absolut). Fiecare creație este un avatar pentru Oceanul Esenței, prin care Viața se manifestă sub diverse forme. Când forma se raportează la formă, apare egoul - sinele fals - care ține forma departe de ceea ce nu este formă, pentru că forma este o expresie a Lipsei de Formă. Liniștea din care provine sunetul, este lipsită de formă, lipsită de orice crede omul despre Ea, pentru că o idee care pleacă în direcția Liniștii joacă rolul unui ghid către Liniște, însă o idee nu poate cuprinde niciodată Liniștea, pentru că Liniștea nu este gând, o idee, un concept. Liniștea nu este o formă, ci sursa fiecărei forme, întrucât fiecare formă este un sunet, iar sunetul provine din Liniște. Nimic nu desparte sunetul de Liniște, în afară de identificarea sunetului cu sunetul, așa cum nimic nu desparte valul de Ocean, în afară de identificarea valului cu valul. Prin conștientizarea Liniștii ce precede sunetul, sinele fals al sunetului este slăbit, iar dacă sunetul se eliberează de sinele fals, se eliberează de ceea ce îl desparte de Ceea Ce Este El Cu Adevărat. Acolo unde nu este identificarea cu "eu", nu este iluzie, iar acolo unde iluzia nu penetrează, suferința nu își poate susține existența, pentru că suferința însăși este o reflexie a iluziei.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ocean sau citate despre suferință
Eu voi pleca la tata...
astăzi am mers mai mult
decât în toate zilele
venele sufocate de umbre
și de multe alte lucruri
s-au încins
între timp mă gândesc
să scriu o scrisoare dar
nu știu cum să încep
ideile se detașează
și nu pot să inventez
nicio scuză
buzele îmi vibrează ca
aripa unui fluture prins în lumină
sunt multe lucruri pe care
vreau să le scriu
între două gânduri
cuvintele se transformă în toamnă
și se rânduiesc adânc în mine
închid ochii și respir
din plămâni ies aripi
nimic din ce-am văzut
nu există
nici tata și totuși
vreau să-i scriu
cerul și-a rupt din margini
poteca e tot mai strâmtă
în orașul din mine
nu mai suflă nici vântul
aerul trece dintr-o tăcere în alta
dar aștept până se termină toamna
e destul de lungă
tac și mă uit
timpul mușcă din marginile trupului
ca dintr-o halcă sfâșiată
oricum nu mai contează
e târziu
sfârtec un gând și
despic senzații
neputința de a scrie
mă face să las un mesaj
pentru singura parte care
lipsește
nimic mai trist decât timpul oprit
între mâinile mele de copil
cuprind cerul
și supus
pentru o clipă
tac
ca într-un joc
să nu-l trezesc pe tata
știu că mă simte
în urmă vin liniștile șoptind umbrei
doar în pieptul toamnei
respiră un greier
se aude
nu-mi pot opri teama
e prea mult pentru o zi în care
am uitat suferința
în mine
mă opresc pentru o clipă
și privesc o icoană
emoția intră adânc
mă chircesc și țip
până se sparge umbra
eu voi pleca la tata
*
(text din volumul: moartea, un fluture alb. Autor: Teodor Dume)
poezie de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre aripi, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre tată sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj
* * *
fără începuturi rostul cuvântului
se pierde la marginea lumii
unde infinitul e o rază
sub care se ascunde Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început
Fără începuturi rostul cuvântului se pierde la marginea lumii unde infinitul e o rază sub care se ascunde Dumnezeu.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre început, aforisme despre religie, citate de Teodor Dume despre religie, aforisme despre infinit, aforisme despre cuvinte, citate de Teodor Dume despre cuvinte, aforisme despre Dumnezeu sau citate de Teodor Dume despre Dumnezeu
Sub teiul unui anonim
sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă
teiul a înflorit de 56 de ori
în liniștea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca cu mine
nu mai știu unde e mama
a plecat într-o dimineață de primăvară
și nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu știe că un băiețel o mai așteaptă
în locul în care
timpul a topit mirosul de tei
ca pe o lumânare...
liniștea începe să urce pe mine ca iedera și
crește și crește răsucită înspre apus
îmi adâncesc fața între palme
și aștept...
poate la celălalt capăt al lumii e primăvară
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre numere, poezii despre mamă, poezii despre lemn sau poezii despre jocuri