Preumblare

Printre stele răsfirate de orgoliul unui nor
A pornit în preumblare nevăzută al meu dor ;
Întâlnind pe cale luna croşetând la amintiri
Îi zâmbi sorbind lumina revărsândă-i din priviri.

-Mă călătoresc întruna să-ntâlnesc iubirea mea...
Nu ai ştire de-i pierdută pe vreo răpitoare stea?
Din înalturi vezi departe, poate-mi eşti de ajutor...
Mi-aş jertfi zilele toate pentr-o clipă de amor.

-Vezi tu, dorule, ca tine mii de mii au întrebat,
Promiţând câte în soare şi jurând cuget curat.
Printre stele nu-i iubirea, ci doar rugi şi întristări ;
Ea în inimi se ascunde când.. aletgi în depărtări!

Iute fă cale întoarsă, eu te luminez cu drag,
Inimii îi intră-n casă, iubirea te-aşteptă-n prag ;
Ieşi apoi în nopţi senine când voi scânteia din cer
Să îmi spui că-ţi este bine şi speranţele nu pier!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-aştept

Azi nu mai cat prin amintiri
Când străluceşte luna ;
Prin păr, nu eşti să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.

Nu mă aşez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace şed în pat,
În piept nu mă mai doare.

Nu-mi mai trec nopţi neasfinţit
Când liniştea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Şi gânduri nu m-apasă.

Nu lăcrimez neînţeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin şes
Nu mai tânguie-a jale.

Eu nu te mai aştept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluţe mii
Ce n-au să mă-nfioare.

Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Şi nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna

Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.

De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stele mii, comete

Voi când o să-mi duceţi dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!

Voi când o să-mi simţiţi lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.

Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstraţi vie ca şi iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.

O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Şi de o iubire săţioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.

poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul meu

Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi eşti şi îmi vei fi,
Mi-eşti infinit pe cer şi-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai şti.

Iubirea mea de veşnicii,
Azi, paşii mi-i îngenunchez
Să-ţi las privirea mea, când vii
Pe ea să calci când înnoptezi.

Iubirea mea, am doruri mii
Şi-abia aştept să te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.

Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvăşit,
Te-ntoarce azi, că mâine, eu,
Te-oi lua în veşnicu-mi sfârşit.

Iubirea mea, dor ne-mplinit,
Tu rază-n viaţă mi-ai rămas,
Mi-eşti veşnic dar de negăsit,
Căci te-a furat un lung popas.

Iubirea mea, tu, dragul meu,
Azi te aştept ca niciodat',
E acel timp când Dumnezeu
Mi te dăduse altadat'.

Iubirea mea cu glas duios,
Destinul meu dulce-amar,
Tu, mi-ai rămas visul frumos,
Chiar dacă-mi eşti peste hotar.

Iubitul meu, eu cred acum
Că-ţi este mult prea dor de noi,
Te rog, alege-acelaşi drum
Şi vino astăzi înapoi.

Am să te-aştept, iubirea mea,
Sau tu, cel ce m-aştepţi, să fii,
Iubirea noastră-n fir de stea
S-o ţesem printre veşnicii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puţin dintr-o privire în viaţa asta trecătoare!
Şi nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am aşteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Şi-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Şi-n nopţile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi eşti perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Şi-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerşim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre şoapte!
Nici moartea nu alungă ce viaţa a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârşit în noapte!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă viaţă

Îţi scriu acum din suflet
Că mi eşti o soră mare
Pot striga scoate un sunet
Eşti iubirea mea cea mare

Mi ai dăruit a ta candoare
Îmi pregăteşti încet ieşirea
Eşti aici cu mine ai răbdare
În viaţă am întâlnit iubirea

Mi ai dat curajul de a înota
Prin zilele trecutului înourat
Şi fericirea de a te cânta
În zilele prezentului înseninat

Mi ai dat lacrima şi fericirea
Visul când sufletul odihneşte
Inima să mi strige iubirea
Gândul curat ce viaţa iubeşte

Tu esti mosorul cel cu aţă
Tu mi înfăşori aţă din dor
Eu sunt păpuşă din faianţă
Viaţă să mi spui de mor

Să m-anunţi când mă voi sparge
În mii de astri mici şi coloraţi
Mă voi amesteca prin alge
Şi prin ecoul din Carpaţi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

Ai mersul domol, uşor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastră
iubire, pasăre măiastră

Tu eşti oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului

Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
În faţa ta eu mă înclin

Doar un cuvânt: mă iartă
Pe veci eu sunt legată
Şi dăruită cerul din vest
Sfinţit cu soare din est

Aici iubirea a cuprins
Universul sigur a învins
Suntem suflete pereche
Iubiţi de Luna străveche

Tu raza mea de lumină
Eu noaptea cea divină
Tu eşti sărutul pe obraz
Iubirea în clipă de răgaz

Când dorul meu este profund
Stele printre nori se ascund
Te aştept iubire pe înserat
Când Luna plină s-a culcat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa căprioarei

Căprioară cu ochi umezi şi priviri de catifea,
ce culoare-o avea soarta ce se-aşterne-n calea mea?
Poţi să pui astă-ntrebare, cu-a ta fragedă simţire,
Cerului senin, când noaptea curge în noi amorţire?

Spune-i să îmi ierte timpul petrecut în chip anost,
când credeam că viaţa-nseamnă a trăi fără vreun rost
şi-mpărţită-ntre tristeţe, şi necaz, şi disperare,
mă îndepărtam întruna de a inimii chemare.

Se năştea ispititoare bucuria de-a muri,
promiţând că scap de toate şi sufletu-o huzuri.
Mă îndreptam resemnată spre-a ei linişte-obosită,
sperând că-mi va da uitare pentr-o viaţă chinuită.

Dar acum m-am răzgândit şi trăiesc cu dor de mine
şi-am să fac din astăzi cânt, fără lacrimi şi suspine!
Îi voi mulţumi Luminii că îmi dăruieşte zorii
şi, hoinărind printre stele, voi putea să mângâi norii.

Căprioară cu ochi umezi şi priviri de catifea,
Cerul mi-a trimis răspunsul cu... toată IUBIREA Sa!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele căzătoare

Mă stinge tăcerea, mă arde cuvântul,
Mă-nalţă văzduhul, mă-ngroapă pământul,
În brazde de cuget, în susur de ape,
Suspină şi gândul, suspin e în toate

Şi cad mii de fluturi din dor de lumină,
Răpuşi de-ntuneric, de griji şi de vină,
Bătaie de aripi în umbră apune,
Când nori de tristeţe mă strigă pe nume

Doar ochii tăi tandri mai pot să-mi arate,
Că sigur iubirea există în toate,
Şi poate de-aceea alerg înspre tine,
Când teamă îmi este că nu vei fi mâine

Îmi strigă tăcerea, îmi plânge cuvântul,
În suflet mi-e rece şi bântuie vântul,
Atunci când nu eşti, universul dispare,
Cad stele din cer şi lipsa ta doare

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprinţară

Cum te caut draga mea
Fără cal şi fără pinteni
Şi pe deal şi prin vâlcea,
Colindându-mi pretutindeni!

Tu nu eşti nici la izvor,
Nici în crâng cu umbra deasă,
Nici la mine în pridvor
Îmbrăcată în mireasă.

Crapă talpa în călcâi,
Pe poteci nemaiumblate ;
Tu, iubirea mea dintâi
Îmi ţii buzele uscate!

Eu de sete şi de dor
Mi le ud uşor cu rouă
Şi cu ploaia unui nor
Când începe lună nouă.

Unde eşti, iubirea mea
Când sunt pomii toţi în floare?
Poate pe vreo rămurea
Cu petala zâmbitoare?

Stelele sclipesc târzii
Luminând ca-ntotdeauna
Şi oftez şi tu nu ştii,
Mă mângâie numai luna...

Nu te aflu nicăieri
În parfum de primăvară!
Îmi răspunzi doar cu tăceri,
Prea suava mea sprinţară...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

În nopţi sclipeşte Luna
Pe Cer se aprinde noaptea
Înalţă-te la Ceruri
Învingând şi moartea.

Răsfaţă-te-n putere
Din umilinţă învie
Creând din moarte viaţa
Supusă la magie.

Crează-te din gânduri
Nu simţuri pământeşti!
Învinge-n tine noaptea
Lumina s-o primeşti.

Şi dacă vrei vreodată
Să simţi că ai existat
Întreabă, Luna, noaptea:
Cine sunt eu de fapt?

Şi un răspuns de-ndată
S-a prins în tine acum
Tot ce a fost odată
Tu vei afla de-acum.

Se ascunde în ziuă Luna
Lumina nu o vedem,
Doar când se lasă noaptea
Şi stelele pe Cer.

Deschide-ţi Cerul Lună
Transformă noaptea-n zi
Zeii îţi dau lumina
Prin stele mii şi mii.

Şi dacă ar fi vreodată
Să cânt la geamul meu
E pentru tine Lună
Ţi-aprind lumina eu.

poezie de Nicoleta Petre (28 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în cer şi pe pământ

Picură din Lună raze
Precum lacrimi de argint,
Printre stele - kamikaze
Învelite-n hiacint.

Junele Luceafăr, însă,
Doar pe Ana are-n gând
Şi-n lumini de Lună plânsă
Cântă dorul nopţi la rând.

- Cărui rost nemărginirea
Cerului într-un cuvânt
Dacă ea-mi fură iubirea
Şi a dus-o pe pământ?

Vede, Luna, cu-ntristare
Cum acest nebun amor
Sorţi de împlinire n-are.
- Un Luceafăr muritor?!

Dar şi veşnicia doare
Când Luceafăru-i flămând
De imensa ei candoare
Ce îl arde nopţi la rând.

- Poţi începe, Lună bună,
Toate stelele s-aduni
Şi pe mine mă cunună,
Să fim amândoi nebuni!

El s-a coborât pe dată
Şi sfios şi temător
Să-şi dea veşnicia toată.
"-Să iubesc şi-apoi să mor!"

Admirând-o lung pe Ana
Prin fereastra din iatac,
Simte cum în pieptu-i rana
Fără ea nu are leac

Şi i se perindă-n minte
Toate nopţile de dor
Când jurase-n necuvinte
Să îi vină în pridvor.

Ana se aşează-n rugă
Ne-nţeleasă şi suspin ;
Câte-o lacrimă, în fugă
Inundând chipu-i senin,

Apoi dulce şi suavă
Se ascunde-n aşternut.
"Ce folos în ceruri slavă
De nu am al ei sărut?"

- Hai de mă primeşte-n lume,
Doamne blând şi iertător,
Să-mi dai trup şi grai şi nume
Ca de pământesc fecior!

Ea la tine ruga-nchină
Ţie şi eu să mă rog:
Dă-mi iubirea ei deplină
Şi las ceru-ntreg zălog!

Preschimbându-se pe dată
Din Luceafăr în fecior,
Luna foarte supărată
S-a pitit după un nor

Încetând a da strigare
Celui prăbuşit din cer.
"Alt Adam căzut, se pare..."
- O, dar câte stele pier!

Tânărul frumos, la harpă,
A-nceput un cânt sublim
- tremurând încet din pleoapă -
Cu un glas de heruvim

Ce, pe Ana răscoleşte
În copilărescu-i vis ;
Gura-i roşie zâmbeşte:
E Luceafărul promis.

Doarme-adânc, visând în pace
La iubitul cel dorit.
La copilele sărace
Vreun Luceafăr n-a venit...

Junele-a cântat întruna,
Ceru-ntreg s-a luminat.
- Ce minune - zise Luna -
Un Luceafăr întrupat!

Risipiţii zori ai zilei
În lumina din preaplin
Temenele-nchină milei
Către cel acum Dorin.

N-a mai fost iar să apună
Un Luceafăr întristat
Şi nici Luna nu-i cunună,
Nici vreun falnic împărat.

Sunt frumoşi ca două stele,
Ea e Ana, el - Dorin
El sărută viorele -
Ochii ei de cer senin.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra focului...

În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.

Inima îmi pune şoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.

Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arşiţa voinţei iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.

Pe cuvânt îţi spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajişti, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,

În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea...

Tu vrei ca eu să-ţi explic ce este iubirea...
Desigur nu-ţi voi ascunde nimic, dragul meu
Iubirea... e când tu lăcrimezi, simţind durerea
Nu pentru tine... ci pentru aproapele tău...

Iubirea... e crucea unde Hristos s-a jertfit
El viaţa si-a dat pentru lumea întreagă
Iubirea... este veşnică... ce s-a dăruit...
Şi fiecare din noi trebuie doar s-o aleagă.

Iubirea... e simplă, ea nu se laudă nicicând
E îndelung răbdătoare, nu se gândeşte la rău
Ea... nu se răzbună... ci are sufletul blând
Şi o găseşti totdeauna unde este mai greu...

Iubirea... nu-i o poveste scrisă în romane
Nu-i o plimbare în doi... pe aleea cu flori...
Iubirea... e să îngrijeşti de familii orfane
Şi în sufletul tău... să simţi divinii fiori...

Iubirea... e ca să îmbrăţişezi pe vrăjmaşi...
Să ai îndrăzneală să-l ierţi... să treci peste tine...
Tu primul să alergi, să fii lângă el, să nu-l laşi
Când e în vreo încercare să-i doreşti numai bine.

Iubirea... nu este în fraze fermecătoare
Îdulcite cu slove frumoase şi dezmierdări
Iubirea... e temelia de bază pentru oricare
Trăită curat... oriunde, în orice împrejurări.

Iubirea... e atunci când pe bolnav vizitezi
Când te dăruieşti pe deplin însuţi pe tine
În noapte târzie... la căpătâi să veghezi...
La necaz să-l ajuţi şi să-l susţii în rugăciune.

Iubirea... e când nimic în schimb nu aştepţi
Căci ea nu se cumpăra cu aur şi argint...
Ea-i venită din cer comoara cea mai de preţ
Din jertfă e născută iubirea... din Duhul Sfânt.

Tu astăzi ce scrii pe portativul inimii tale...
Ce melodie ascultă oare aproapele tău...
Iubirea-i Isus... cu El doar să mergi pe a ta cale
Căci numai iubirea te apropie de Dumnezeu.

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor...

Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n şoapte.

Când nu-i mai şti de mine
Şi de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ţi este drag.

Când ochii îţi vor plânge
De dor că nu-ţi voi fi
Zideşte-mă în sânge
Să-ţi curg cu versuri mii.

Când gura se va ofili
De dor şi-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald şi mut.

Când braţele mă vor căta
Şi nu mă vei găsi
Să ştii că TU mă vei afla
În tine, stele mii.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miiros de rai

Tu îmi eşti amor în prag de seară,
când îţi şoptesc a nu ştiu câta oară,
versuri ce le voi scrie cu cerneală
pe al tău trup, nud, surprins de sfială.

Şi-n ochii tăi văd aripi de stele şiroaie,
te iubeşte chiar şi luna în a ei văpaie!
Căci în noi iubirea profund visează,
iar pe cer fluturi de stele dansează.

Sufletul tău îmi este linişte şi hrană,
iubesc viul din tine, spirit de amazoană!
Eşti făcută din flori sălbatice şi grai,
suflet sensibil, miros de Rai.

poezie de Teodor Ionescu din Antologia Prieteniei Vol. IV (septembrie 2019), traducere de Teodor Ionescu
Adăugat de Teodor Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri printre stele

Păşesc din stea în stea
Culegind viorele din nori,
Cîntînd cântul stelelor
Pe o coardă de iederă
Legănată de zborul
Drumurilor dintre stele.

Mă aşez pe o stea
O mângâi, o privesc
Şi-i spun te iubesc, îmi este dor
Dor de tine, de tine,
Păpuşă ruptă din stele
Ce lauzi Lumina
Şi i puterea dulce a stelelor,
Pe dungile dintre planete
Dau mina cu îngerii
Şi sar din stea in stea
Scrutînd Pămîntul şi Luna,
Strîngînd în braţe Soarele
Şi păşind cu dragoste
Pe căile dintre stele.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu ştii

Ce râzi la mine, lună cheală?
N-ai mai vazut un scamator
Sorbind iubirea toată, goală
Fără vreo cană sau ulcior?!?

Ce inţelegi tu cum e viaţa,
Ce e suspin si ce e dor?
Eşti stearpă şi rece ca gheaţa
Şi când te mângâie vreun nor...

De mi-ai da ceru-ntreg cu stele
Şi timpul tău nemărginit,
Aş vrea tot clipa vieţii mele
Cu of de dor nepotolit.

Sunt muritor. Aşa să fie -
Focul iubirii e nestins.
Cât am în piept inima vie,
Mă las purtat pe-aripi de vis...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu din Daţi totul iubirii (2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

Ai mersul domol usor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastra
iubire pasăre măiastră

Tu esti oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului

Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
In faţa ta eu mă înclin

Doar un cuvânt mă iartă
Pe veci eu sunt legată
Si dăruită cerul din vest
Sfintiti cu soare din est

Aici iubirea a cuprins
Universul sigur a învins
Suntem suflete pereche
Iubiti de Luna straveche

Tu raza mea de lumină
Eu noaptea cea divină
Tu esti sărutul pe obraz
Iubirea in clipă de răgaz

Când dorul meu este profund
Stele printre nori se ascund
Te astept iubire pe înserat
Când Luna plină s a culcat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna de pe cer

Îţi promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Şi, dintre mii de aştri călători
O să ţi-o aduc, golită de mister.

Din razele pe care le va geme
O să îţi ţes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălţimi ce-or să te cheme

De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îţi voi culege şi un buchet de stele
Să înţelegi, uitându-te la ele,
Că eşti de necuprins, că eşti de neuitat

Din luna de pe cer, şi stele, şi comete
Luminei care eşti o să-i aduc lumină
Şi poate că atunci, firească şi deplină,
Iubirea mea va şti o clipă să te-mbete

poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea albastră

Stea albastră, stea albastră, care-mi luminai din cer,
Strălucirea ta măiastră de ce nu-mi mai e străjer?
Rătăcit îmi este drumul, iară pasul mi-e sfios,
Nu-i mai simt vieţii parfumul, nu mai ştiu zâmbi voios.

Faptul că-mi eşti lipsă mie ( şi mereu în gând mi-o spun )
Este că spre veşnicie luminezi alt om mai bun?
De-i aşa, nu-i să mă mire, n-am umbrit deloc frumos,
Că am păcătoasă fire, nu mi-s tare de folos,

Însă, poate-o stea mai mică, bulgăre de meteor,
Nu ar vrea, la o adică, a-mi fi călăuzitor?
Mă prăval în întuneric,, iarăşi cad şi mă ridic ;
E blestemul luciferic peste sufletul meu mic?

Poate-o fi, după dreptate, dar tot stau şi mă socot,
De mi-ar lumina în noapte, să mă schimb încă mai pot!
Voi sluji mereu iubirii, cum de mult ai aşteptat,
Dă-mi lumina nemuririi, cea ca aurul curat!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!