Nici atunci când vântul
Nici atunci când vântul
îmi bate în geam
nu am curaj să-i strig -
pleacă
Aici totul se topește
într-o picătură de tăcere
și pașii cuiva
tac în livadă.
Privește
pe aici au trecut oameni
și au putrezit sălcii
iar acum
ce zăpadă
poezie de Kazimierz Swiegocki din Poezje wybrane (11 februarie 1960), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
O lume pierdută
paharul vieții e spart sau e gol
vinul atârnă pe jos
în jur, gunoaie, nămol
un suflet plânge în tăcere
mâncat și ros
de gânduri nespuse
pe geam zac lacrimi împietrite
de frigul ce țipă în lume
trec zile, trec nopți
mi-e sufletul o rană sângerândă
ochii mi's acoperiți de lacrimi
sunt suflet bolnav într-o corabie eșuată
pe alt țărm, de mare, de zare
mă scufund în lacrima timpului
strig, totul a pierit aici
aici, doar vântul mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
privesc orizontul cum plânge
aici, între ape
lumina a răsărit sau poate a pierit
printre învolburate ape
s-a stins plângând printre șoapte...
pe țărm, vântul bate și bate
sălbatic în noapte
aici, peste ape
corăbii vin sau pleacă, pe ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ly: Ce cauți aici?
Lucian: Eu?! Ca de obicei, pe colega mea, Lia, însă tot ca de obicei, se pare că n-am noroc, pentru că ea nu-i acasă. Dar tu?
Ly: Eu?! Ah, păi, nici Mihai nu-i acasă acum și am auzit mișcare pe aici... Credeam că-i Lia și venisem să vorbesc cu ea.
Lucian: Îmi pare rău că te dezamăgesc. Eu nu sunt Lia.
Ly: Da; nici o problemă...
Lucian: Știi, eu venisem să-i amintesc că luni se împlinește exact un an de când am sosit noi aici, pe Proxima.
Ly: Serios?! A trecut deja un an?! Chiar a trecut?!
Lucian: Da. Știu că-ți amintești acea zi, când am sosit noi aici. Era duminică, 21 ianuarie 2091. Eu nu voi uita niciodată acea zi. Iar luni va fi exact 21 ianuarie, însă 2092. Deci, a trecut totuși un an.
Ly: Da, a trecut...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sloganul românilor
(Românii au un slogan
Pe care din când în când,
Îl strigă către Traian
În piață, manifestând.)
Chiar dacă tu ne trimiți,
Ne trimiți afară,
Noi rămânem neclintiți.
Rămânem în țară.
Noi de-aicea nu plecăm.
Nu plecăm din țară.
Aici pâinea frământăm,
Ca odinioară.
Noi aicea ne-am născut.
Aici-am primit viață.
Aici soarele-am văzut
Într-o dimineață.
Noi aici vrem să muncim.
Aici ne e locul.
Nu vrem să mai rătăcim,
Să ne pierdem portul.
Noi aici vrem să trăim,
Să ne ținem neamul.
Aici vrem ca să murim,
Să ne-ngroape ramul.
Noi aici vom dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atuncea vom pieri,
Când va pieri vântul.
Nici atunci nu vom pleca
Cu toți deodată.
Așa scrie Biblia
Despre-a noastră soartă.
Va rămâne un păstor
Să conducă turma.
Românu-i nepieritor.
Nu își pierde urma.
poezie de Dumitru Delcă (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Panta rhei
împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roșii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada și fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuși
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-și iasă din solzi
și zbaterea asta o simțea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o mințea
toate se sting cândva
îi spunea
își amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiță cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roșii se vârau tremurător în zăpadă
acum o să mă bată toți, gândea
doar nu făcuse nici un bănuț toată ziua
cât își dorea un vrej de zăpadă pe care să se cațere spre lună
s-ar fi urcat până acolo cu ultimele puteri
să-i smulgă măcar un solz de aur
sau mai bine să adoarmă pe leagănul ei
era la picioarele unei lumi întregi
cumva
zăpada îi era unicul prieten dintre dușmani
doar ea o simțea
glasu-i părintește
urechea-i bătea
totul se topește
cândva
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cei ce vin sau pleacă
zorile s-au schimbat
după amiază
nu am știut
priveam pe geam
pe ram
un stol de gânduri răvășite
mă risipeam aleatoriu într-o lume străină
uneori mă întorceam
unde...
nicăieri...
în suflet pătrundea încet întunericul lumii
era atât de rece în camera aceea
un singur gând aici
de straniu giulgiu acoperit
de albe flori de crin
pentru cei ce vin sau poate pleacă de aici
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pentru cei ce vin sau pleacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se tulbură asfaltul
Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
În dimineața asta ce e atât de clară,
Când pașii-ți lasă urmele să cadă,
Cristalul din lumină se coboară.
Argintul dimineții încearcă să mă prindă
Și fără zgomot pașii tăi au fost.
Și razele de soare dansează pe zăpadă
Și umbrele din jur își caută un rost.
Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
Când pașii tăi se șterg în infinit
Și frunze moarte căzute pe stradă,
Sub plapuma de nea, din nou au putrezit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, tu, iubitul meu!
Oh, tu iubitul meu
Cat te iubesc de tare...
Ma arde sufletul
Si parca-mi moare
Atunci cand nu esti langa mine
Ca sa te simt, ca sa te am
Sa fiu o parte din tine..
***
Si cat de neputincioasa ma simt
Cand tu esti acolo
Iar eu aici,
Si-as vrea sa dau totul la o parte...
Sa nu existe nimic intre noi,
Nici munti, nici ape, nici strazi
Nici oameni, nici plante, nici case..
Sa fim doar noi, doar tu si eu...
Iar restul sa nu mai conteze..
***
Mi-e foame de tine
Mi-e pofta de privirea ta
Mi-e dor de existenta ta...
Si stau acum, aici in camera mea
Iar tu.. acolo undeva..
De ce nu vii iubirea mea..?
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Petronela Nisan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Bate vântul
Bate vântul
Inima mi-a rămas caldă ca atunci,
Precum un cer albastru
Când te voi mai îmbrățișa?
Bate vântul, ascultă-l! Înțelege-l!
E ca iubirea noastră mișcătoare, de ploi și de fluturi
Bate vântul iubirii!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gene de smoală
În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.
Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis
Un ochi care-mi ține un soare închis.
Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!
Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.
Apoi totul doarme. Oile rânduri
Se-adună în turmă moină de gânduri ,
Cocorii se rup în stol de mărgele,
Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.
Aici m-am născut, la prima rafală,
Din vântul câinesc, în râul de smoală,
Aici sunteți voi și cu voi am crescut,
Aici mă sfârșesc spre un nou început.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest concept despre reîncărnare este cel mai bine vândut de spiritualitate, pentru că vinde o speranță de mai bine. Totul se schimbă în Aici. Dar Aici-ul se schimbă? Plecăm de aici, mergem undeva, nu suntem tot în Aici? Ca ce exiști tu Acum?! Așa uităm cel mai minunat moment: A FI, momentul de Acum, Aici...
Atmaji Maharaj în Reîncarnare vs Prezență, YouTube
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul
Bate vântul
inima mi-a rămas caldă ca atunci
ca cerul albastru
când te-am imbrățișat
bate vântul
ascultă-l!
înțelege-l!
e ca iubirea noastră mișcatoare de ploi si de fluturi
bate vântul iubirii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există căi pentru Adevăr deoarece Adevărul este Veșnic Aici, înaintea oricărei căi. Orice cale te va scoate psihologic din această clipă care este însăși Adevărul și te va duce în devenire. Doar stai Aici ca Aici fără să te asociezi cu nici un gând care-ți oferă o cale ca să te aducă aici. Nu te asocia nici măcar cu gândul "aici". Aici este inima ta, Aici este așramul tău, Aici este biserica, credința ta, Aici este casa ta, Aici este Totul din Întreg... Orice ar fi, nu părăsi - cu gândul - această clipă și te vei regăsi ca Libertatea întregii veșnicii.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi bate
în geam să-ți spun
ești frumoasă iubito
era târziu și nu am urcat
o să strig până ajung
la tine zburând
pe un cal alb
cu aripi și propulsie warp
voi bate în geam
cu trandafirul roșu
o să lovesc încet
nu vreau să-i pierd petalele
care au culoarea sărutului tău
apoi vom zbura printre comete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngheț de-atâta dor...
pe sub haina mea de piele intră frig și îmi e frig,
nu mai ești să-mi fii acolo, îmi e dor și-n gând te strig,
tu-mi erai căldura verii, erai focul arzător,
nu-mi păsa de am pe mine, haina mea de călător...
acum vântul mă pătrunde și îngheț de-atâta dor,
mă simt mort în trup cu sânge, curge parcă-i stătător,
mă simt trist și mi-aud pașii, pașii tăi nu-i mai aud,
pomii, florile mă-ntreabă, unde ești, ce ți-am făcut?
ce răspuns să le dau, doamnă, nici nu știu de ce-ai plecat?
ai stat prea puțin, o toamnă, și-acum sunt un disperat
când credeam că-mi ești jumatea inimii din pieptul meu,
te-ai topind cu tot cu noaptea și-acum tremur, tremur rău
mă petrec cu tot cu luna și constat că haina mea
mi-e iubită totdeauna și mă strânge cum vrea ea,
o bate vântul și ploaia dar nu pleacă undeva,
mă urmează răzuită, pe la gât e mucava
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
colindă colindătorii
pe la porți cu ivăre trase
fantome par casele părăsite
cu hornuri nefumegânde
și fără acoperișuri
aici nimeni nu e candela să aprindă
nimeni icoanei ce-atârnă în cui
rugi să mai facă
zac mute cărțile roase de șoareci
doar vântul când bate filele-ntoarce
scutură praful
atâta viață pe aici a trecut
și acum e-atât de pustiu
ferestre batante se-aud de departe
cum scârțâie noaptea până târziu
trec triști colindătorii
pe la porți cu ivăre trase...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul gând
Se-agită-n furtuna ce fruntea-i înclină
Spre apele reci, spre vârtejul sălbatic
Ce-aleargă, bezmetic, prin albia plină
Și mușcă pământul.
E iadul acvatic.
Privește spre cer și adună putere
În scurtele clipe când vântul o iartă,
Nici timp nu mai are să simtă durere
Când crengile-s rupte.
Credința-i deșartă.
Își simte, de-acum rădăcinile-n apă
Și știe că-i vremea, nu poate să scape,
Căci vântul o bate, iar apa dezgroapă
Tot ce o mai ține.
Sfârșitul e-aproape.
Se simte-mpăcată când știe că pleacă
Pe ultimul drum, dar purtată pe valuri,
Privind alte sălcii cum par că se joacă
În plete cu vântul.
Și nu plâng pe maluri.
Își lasă în urmă vlăstare firave
Cu trupul subțire, ce-așteaptă să crească,
Frumoase fecioare pe țărmuri jilave,
Privind înspre Soare.
E voia cerească.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când miazănoapte
Când miazănoapte
își ține ritualul pâgân
al arderii orelor tăiate
pe rugul conștiinței
se trezesc în mine
zilele trecute
și tac.
Se aceasta mă tem cel mai mult.
poezie de Kazimierz Swiegocki din Poezje wybrane (25 ianuarie 1960), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur în noapte
de n-am să vin în noaptea asta
să știi că am plecat
sau poate n-am putut veni aici în paradis
nu, nu am uitat
cum pot să uit acele clipe de iubire
când frământam în brațe
trupul, visul, dorul
când te frângeai în vraja ultimului sărut
furat, mușcat, mereu neînceput
trecut-au anii
mulți, puțini, aiurea, la întâmplare
rămas-am singur pe un drum
nu, nu-i drum, e doar durere și tăcere
o lacrimă port acum
departe ești de mine
te chem în noapte în zvonuri de șoapte
plâng singur pe drum, eu biet nebun
ce am iubit odată, o fată preacurată
pașii pleacă singuri la drum
lacrimi, tăcere și scrum, acum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul gând
am adunat în palme timpul
nu a stat
m-a privit o clipă
apoi a plecat
la pas, pas cu pas
pe drumul lui
la ceasul rămas, spre alt popas
am căutat o viață fericirea
nu m-a cunoscut
nu a știut că a trecut de multe ori pe lângă mine
am strâns în brațe femeia
sărutând trupul fierbinte și gol
o clipă m-a privit țipând în brațele iubirii
apoi a plecat, cu alt bărbat
pașii ei se strecurau
pe nisipul umed de lacrimi
azi pășesc pe alei
de tei, de ce vrei
în față doar vântul mai bate
bate și bate
pe drumuri uitate
printre frunze căzute, printre frunze uscate
de viață, de lume, de toate
pe aici, pe unde poate
pașii mei curg, se scurg
în cenușa ultimului gând rămas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!