Dispariții
Nu mai știu dac-am făcut școală,
nu se vede, nu se mai cunoaște.
Nu știu de ce? De la vreo boală,
ce-n ascuns mă pândește, mă paște?!
Nu mai îmi amintesc bine de-ai mei...
o estompată imagine, ștearsă,
doar de-o rugăciune de zei,
pe un altar sfânt, cu Biblia arsă.
Nu mai am nicio veste de ce-o să fiu,
parcă am înghețat, nu mai e cald.
E din ce în ce mai târziu
să înot amintirile, să mă scald.
Nu mai am nicio vocală, onomatopee,
să strig asilabic dureri
asumate... Că am început în femeie
și m-am iubit, aproape să pier... până mai ieri.
Nu mai am putere să fiu
și nu înțelegeam cum se conjugă este,
când se face orice bine, pustiu...
așteptările-s la goale ferestre.
Nu mai am chei să mă descui sentimente,
ce m-au părăsit, m-am uitat prea deschis
și mi s-a furat, definitiv, fatalmente,
inelul credinței în ceilalți... Nu mai e Paradis!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre început
- poezii despre școală
- poezii despre voce
- poezii despre trecut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Mai e o zi
Mai e o zi și n-ai să mai vii
Mai e un ceas și am să te las
Să pleci, cu visul meu
Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubești
Mâine știu că iar ai să greșești
De-acum îți spun să pleci
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Mii de cuvinte de dor am șoptit
Nici nu mai știu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic
Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi și tu
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
Poți să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine și aș vrea
Altceva
Numai...
Altceva...
Mai e o zi
Până vei ști
Cum e să pierzi
Numai o zi
Și ai să știi
Cum e să pierzi
Și-atunci poate nu vei mai greși
cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre greșeli, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre fum, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
De m-aș regăsi
Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie,
Nu mai am mamă, mi-am pierdut cheie...
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee...
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate...
N-ascultă nimeni, n-am pe cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt...
Mă doare imens sufletul, ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
Nu mă mai regăsesc istorie;
În jur tot se vinde fără nicio glorie.
A dispărut orice urmă de carte, psălmi...
Că fila-i de... lemn, fără trecere-n... vămi!
Nu mă mai regăsesc poezie,
Nu mai e niciun subiect, n-o să fie!
Nu mai există suav, tandrețe...
N-am îndeajuns tupeu, frumusețe.
Mi-am pierdut tot ce-aveam,
C-am plecat, nu mai sunt prahovean...
Mi-am pierdut tinerețe,
Nu mă mai regăsesc puritate, blândețe.
Sunt depășit de orice, sunt a parte;
S-a-nmulțit lume, nu mai e sanctitate.
Nu mai am niciun noroc,
Nu mai există joc...
... Nicio loterie,
Mi s-a luat tot, feerie
Ce părinții mi-au dat.
Nu mă mai plâng! Nu mai e niciun Sfat!...
... Audiențele de mult mi s-au terminat
Mie, rămas un anacronic; demodat
-Mi s-a spus de la noua Primărie-...
"Este plecat primu-edil, în filozofie..."...
Nu mă mai regăsesc Dumnezeu,
Nici sinagogă nu mai e, de evreu.
Mi s-a luat orice biserică,
Am rămas doar cu una himerică.
Mi s-a luat preotul, spovedanie
Transformat în Satană, canalie;
Dacă nu plătesc, mort sau viu,
Nu mă mai regăsesc... "Ducă-mă pe pustiu"...
Nu mai am vreun rost să exist sau să fiu
Eu... Și n-am niciun drept la evlavie!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre existență
- poezii despre vamă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre spovedanie
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfaturi
- poezii despre promisiuni
Nesigur
Pleacă, stai, vino!
Nu știu, cine ești?
Te mint! Rană alin-o...
Mai spune-mi povești!
Te știu...?! Te-am uitat!
Ba nu, nu mai pot...
Vino iar, din plecat!
Dă-mi ceva, sau dă-mi tot!
N-am nevoie de tine!
Oh, ce zic, sunt pierdut...
Orice rău, e spre bine.
Ba e rău... dar l-am vrut.
Te urăsc când zâmbești!
Toate sunt un totuna...!
... Să las naibii minciuna?!
Ele-s firi... zână, ești.
Pot trăi, bine, singur!
Până ieri, te-am văzut!
Ah, fă sfârșit... început.
Ba nu, pleacă-i mai sigur!
Dar ce am, ce-i cu mine?
Nu te merit de fel...
Poți pleca, că-i mai bine!!!
Am ieșiri de... tembel.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre minciună, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre uitare sau poezii despre bine și rău
Miel
peste ceva timp va fi ieri,
din nou,
a trecut Paște, am mai mâncat un ou,
am dat crez iar la învieri.
port în imagine pe mielul-sacrificiu,
din care mușc...
parcă mă împușc
când știu că n-a clintit la ultimul supliciu.
nu mă mai plâng, că mă tot trec,
căci nu sunt cast;
omor pentru al meu fast,
doar să petrec.
de ce mă-nchin atunci,
cerșesc credință
că sunt mai bun... copia de ființă,
cu-i mă aseamăn... și-omor altora, prunci.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre oi, poezii despre mâncare, poezii despre imagine, poezii despre copilărie, poezii despre cerșetorie sau poezii despre bebeluși
Nu mai există bine... Ma fille n'est plus pour toujours
Când nu te mai aud, n-aud nimic de tine,
Ecoul de pas fin, "Alooo... Ça va?" chaque jour
Și, n-am speranța trează că vei mai face un tur
Să te revăd, nu mai... Nu mai există bine.
Când știu că nu mai treci uitându-te de sine
Doar să aduci "bonheur" cu zâmbetul angelic,
Să bucuri omenirea cu sufletu-ți feeric,
Nu mai am ce-aștepta... Nu mai există bine.
Când îmi răsună-n minte clinchete de râs fine
Și întrebarea dragă "Comment ça va papa?",
Nici nu mai sunt întreg, doar un hidos ceva
Fără nimic uman... Nu mai există bine.
Când niciun miez de noapte nu mă întreb iar cine
Mă sună cu speranța de ajutor deșartă
Să-i vin în ajutor, s-o descleștez din soartă
Și n-am făcut nimic... Nu mai există bine.
Când îmi privesc lung brațe cu sângele în vine
Și știu că rău departe peste-un ocean te-am dus
Și ai rămas stingheră, un trup mignon de fus,
Fără să-ți fiu un sprijin... Nu mai există bine.
Când sunt doar o cascadă de ropot, lacrimi fine,
De când nevrut mă scol și până-n noaptea goală
Fără să știu că pot să-ți mângâi cap în poală,
Nu pot să mai exist... Nu mai există bine.
Când m-ai avertizat cu "V-ați pierdut de mine!"
La Radio-Vacanța, doar la trei ani, pe plajă
Cu Pepsi-n palma fină și mâna-n șold, o vrajă
Mă prinde, mă sfârșește... Nu mai există bine.
Simona mea, Ionela să știi că tata vine,
O moarte să te caut, alături iar să-ți fiu,
Că liniște s-a dus, aievea-s, nu sunt viu,
Un ambulant nebun... Nu mai există bine....
Mi-e un dor distrugător, sunt mort de drag de tine...........
18.05.2020
cu Simona Radulescu.
rugăciune pentru copii de Daniel Aurelian Rădulescu din Clip'uri dinspre mine (18 mai 2020)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre tată, poezii despre sânge sau poezii despre râs
Imposibila debarasare
M-am plictisit, profund, de mine
Uitându-mă-n oglindă zilnic
La trup, ce-mi îngrijesc în silnic...
Și-i tot mai rău, nu e mai bine.
Încerc mereu să pun, nu iau,
Îi dau șanse de prezentare...
Fatidic, însă, zilnic moare,
Câte puțin și nu mai vreau.
Aș vrea să fiu un nou, un altul,
Cu tot și eu și anturaj...
Nu știu, e-o lipsă de curaj
Sau nu știu, eu, cum să fac saltul.
Îmi număr zile petrecute
- Nici nu știu, de sunt câștigate -
Căci nu le am, toate-s uitate
Și le credeam pururi avute.
Mă pierd și nu-i deloc patetic,
Să nu mai am nici căutare...
Credeam că-i doar o întâmplare,
Dar nu-i... se caută estetic.
Atunci, de ce-am acumulat
Atâta carte, simț și suflet
Și cum, nimic, nu mai înduplec?...
Prezentul este expirat?!?
E sigur, schimb, că nu se poate
De-a nu mai fi... și existând!
Rămâne să mă-ntorc în gând
Să mă suport... eternitate!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trup și suflet, poezii despre schimbare, poezii despre prezent sau poezii despre numere
Simț de proprietate
Felii subțiri, ca tomograful, mă tot citesc, mă gust din elemente,
Să nu mă descompun pe ascuns, idei să nu se piardă, lente,
Să rămân gol de seve, vise, să fiu un X de raze negre
Pe-un film cu albe mădulare, dezmăduvite, reci integre.
Mă țin de trup, doar să mă știu de unde vin ca rădăcină
Și în oglindă mă verific, din când în când, de am vreo vină,
De mai am semne de copil, sau m-am stricat, m-a stricat lume
Și-n litere mă des compun, să mă înțeleg, mă restrig nume...
Îmi umplu fișa tot mai singur, că nu mai cred lecuitori,
La poligraf mă supun des și trec, înfiorat, fiori,
Că atât de greu e să nu minți, când te destăinui numai ție
Și lași în jur impresii vagi, nul!... Circumstanța de-o beție...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre negru, poezii despre lectură, poezii despre idei sau poezii despre filme
Nouă
Parcă a trecut o veșnicie
de când pentru prima oară ochii tăi verzi m-au privit.
Parcă a trecut o veșnicie
de când mi-am propus să nu mă gândesc doar la tine,
dar gândindu-mă la asta, toată ziua m-am gândit la tine.
Parcă a trecut o veșnicie
de când gândul ascuns că ești ce-am așteptat
te-a făcut să te gândești mai bine.
Parcă a trecut o veșnicie
de când așteptarea de a ne apropia
s-a transformat într-un sărut.
Parcă a trecut o veșnicie
de când strânsul mâinii a mai înlăturat
din teama ce tot întreba.
Parcă a trecut o veșnicie
și tot nu știu dacă-ți scriu ție,
sau îmi scriu mie.
poezie de Florin Mihalcea
Adăugat de Florin Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre ochi verzi, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre gânduri sau poezii despre frică
Ne moare dragostea asta minunată și nu știu ce să fac. Nu mai știu cine să fiu ca să-ți plac. Nu știu să iubesc ca-ntr-o iubire defectă și șchioapă, unde inerția te duce oricât de departe și obișnuința te închide într-o ființă mult mai puțin performantă și mai bună decât ești de fapt. Și mult mai puțin frumoasă... Nu mai știu cum ar fi să trăiesc fără tine și fără ce simt pentru tine. Nu mai știu cum ar arăta ochii mei, dimineața, când n-ar da de tine pe perna cealaltă.
Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre viață, citate despre ochi, citate despre moarte, citate despre frumusețe sau citate despre dimineață
Înnebunit
M-ai înnebunit c-un zâmbet și gropițe în obraji,
Cu sărutul tău albastru și aroma ce-o degaji,
Mi-am pierdut luciditatea, dar ce bine-i fără ea,
Îmi simt inima cum bate, nu mai e rece și grea
Acum sunt un vals poetic, sărut pași în urma ta,
Culeg de prin vers petale, ca să nu te pot uita,
Tu mi-ai devenit buchete de îmbrățișări și vis,
Eram undeva prin iaduri, neștiind de paradis
N-am nevoie de prea multe, e de-ajuns să știu că ești,
Lasă-mă să fiu năucul ce te face să zâmbești,
Iar din când în când dă-mi voie să te mângâi, să alin,
Să fiu eu acela care îți mai fură un suspin
Am înnebunit femeie, te rog nu mă judeca,
Doar iubește-mă pe viață, însă nu mă vindeca,
La ce-i bună vindecarea când eu vreau să te iubesc,
Mai bine nebun de tine... ca să simt că mai trăiesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre vals sau poezii despre nebunie
Ești...
Ești ca un gălbenuș de floare-n tei,
Ești ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai știu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.
Ești ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Ești roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai știu, somn n-am, îți dorm în poale
Doar când cosițe-ți simt, mă mor de TU, de bine.
Ești ca un copoțel ce-și cântă pasul lin,
Ești o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai știu de-s orb, de nu-ți văd ochii
Doar când te-adulmec și te-aș bea de amor-venin.
Ești ca dulceața de salcâm cursă din spini,
Ești ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai știu, de mine, îs o patrulă
Doar să-ți fac pază, nori de-azur senini.
Ești ca un înger cu căpșor de bucle,
Ești ca o stea din mii de diamante...
Nu mă mai știu, n-am har de Byron, Dante,
Dar gând și trup îți dau... pân' n-or să mai răsufle!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre vânt, poezii despre tei, poezii despre rochii sau poezii despre nori
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre lumină
Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară
E încă august și-ncă este vară,
Dar eu nu văd decât cum plâng cocorii,
Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară
Și mă îmbracă ploile și norii.
Mi-s brațele mai goale și inerte,
Îmbrățișări nu știu să mai adune,
Viorile-s orfane de concerte,
O lacrimă se tânguie pe strune.
Nu-ți mai găsesc prin gânduri nicio vină,
Chiar de-ai luat cu tine-albastra clipă,
Mai am un pic de cer la rădăcină
Și-un rest de zbor pe-o singură aripă.
Sunt nopțile mai lungi și mai flămânde
Și niciun vis nu te mai recunoaște,
Doar amintirea verii te ascunde
În toamna ce, în mine, iar se naște.
Să te mai caut nu mai știu pe unde,
Și să te strig la tine nu ajunge
Ecoul petrecutelor secunde,
În care doar uitarea pumnii-și frânge.
Și de-ai ales să fugi ca o nălucă
Și urmele să-ți ștergi, să nu te caut,
Singurătățile să te aducă
'N poemul meu pe muzică de flaut.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre singurătate sau poezii despre secunde
Constat neamiabil
Rămân cu mintea zdruncinată că nicio școală nu m-ajută, am pierdere de fir,
nici nu mai știu abecedar, cuvintele se leagă altfel... și unde-i rațiune
când ascult carul cu prostie în jur, anapoda în înțeles, minciuna-i azi o națiune;
grași, proști, ce doar în nas n-au aur de belciug, se îneacă gratis cu sarmale
și aplaudă zănateci pe doi lei, parșivi plătiți și ei să zbiere strâmbe efuziuni
că bunăstarea acum ne paște, ni se dă totul de la stat, pe vorbe doar... de haimanale
din rădăcini, ce s-au întins din nou, rizomi dintr-o istorie ce-o credeam revolută... în emisiuni
mă uit cu tot mai multă scârbă, deplâng arid hău, o incultură,
așa doar reîntors naiv, crezând că, al meu neam, nu ești de minte "neam";
ce stă orbit și mut, nu-și spune știința din cei ce mai știu, la alții noi... credeam
că este drept și-s legi cum să fim și mai buni, bogați... nu o adunătură!?...
doar trist, îmi pierd privirea în urmă, căci privesc la linia de start
și văd, cum de la glonțul tras fugim cu sârg înspre înapoi,
să prindem o ștafetă falsă, ce-o scot, ca pe-un "bulan", ăi noi...
ce-n fond sunt vechi progenituri de-originali... de care-am zis odat'; "doar ce-am scăpat!..."?
Credeam... dar neamul "Draculii" azi suntem, cum s-a dus vorba... Ce păcat!...
Mai rău, de tot, ce-am fost vreodată; analfabeți... E peste-o pierdere de fir... Mai abitir!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre țări, poezii despre știință, poezii despre tristețe, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plată
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră,
Mușcata noastră s-a uscat în glastră,
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu.
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Oare e posibil să nu mai fiu viu,
Când puterile încă mă mai țiu,
Să nu mai văd lumina, să nu mai simt durerea,
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea?
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea,
De-a pururi, de-acum, să-mi piară vederea,
Să-mi părăsesc pe veci copilul și soața,
Să nu mai știu niciodată ce-i viața?
Să nu mai știu niciodată ce-i viața
Și viața să se rupă deodată, ca ața
Și-n viață să nu mai pot să fiu,
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu,
Mușcata noastră s-a uscat în glastră.
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre soție, poezii despre posibilitate, poezii despre plăcere sau poezii despre durere
Să sorb din roșul buzei tale
Să-mi dai paharul plin, neprihănit,
Să beau amarul neputinței sale,
Ca pe un vin ce nu s-a împlinit
În crama vie a iubirii tale
Aș vrea să mă îmbăt definitiv,
Fără de leac și fără de scăpare,
Să fiu năucul veșnic emotiv,
Care iubește viața până moare
Sunt mult prea treaz, încerc să nu mai fiu,
M-am săturat să îmi tot caut scuze,
Nu vreau să mai recit fără să știu,
Cum tremură iubirea ta pe buze
Dă-mi roșul crud, aroma, în pahar,
Îl voi sorbi chiar fără să îmi pese,
Să-mi amintesc de tot ce n-am habar
Prin clipe de iubire tot mai dese
Și lasă-ți trupul trestie în vânt,
Licoarea ta mereu să îmi ofere,
Ca să devin acela ce nu-ți sunt,
Poetul... ce iubirea ta o cere
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre devenire sau poezii despre cramă
Strig cuvântul în pustiu
Strig cuvântul în pustiu
Pe sub cerul siniliu,
Și te-ntreb: E prea târziu?
Prea târziu e să mai sper
Să dezleg al tău mister,
Sau pierd vorba în eter?
Vorba în eter s-a dus
Cât ai răsuci un fus.
E tăcerea mai presus?
Mai presus să fie-apoi
Inima ta ca de sloi,
Când iubirea mea-i în toi?
Strig cuvântul în pustiu,
Guraliv ca un scatiu,
Și te-ntreb: E prea târziu?
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere sau poezii despre inimă
Rugăminte
Mi-am luat vacanță să te văd
Aveam un dor nebun de tine.
Credeam că singur e mai bine...
De-atuncea viața-i un prăpăd.
Visam "sublim" și nu vedeam
Că sunt departe de-un "model"...
Vedenii aveam, mă înfierbântam;
Mi-am pierdut timp, nu mai am țel.
Eram nebun de întâlniri,
Credeam că "noul" e mai bun
Fără să știu că-s doar "veniri"
Și totu-i gol, nu-i simț, nicicum.
Doream vâltori și "stress "continuu
Să am ce nu mi se dădea.
Uram candoarea în rectiliniu
Și mângâierea la o cafea...
Mi-e dor, sunt obosit de gol
Nu mă înțelege nicio ființă.
Amant, să fiu, nu mai vreau rol;
Sunt doar smerit și cer căință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre smerenie, poezii despre inocență, poezii despre dorințe, poezii despre cafea sau poezii despre amant
Halucinație
Simt iar că mai îmi pierd din mine, ca într-o ablație
de proprietate,
mă las indus în pierderea de-a mea intimitate,
până la moarte aproape, de se cere, înamorat pân' la halucinație.
Nici nu mai știu de-mi mai păstrez conștiința, îs ca o epilepsie,
un spasm de gânduri, minte,
parcă curg iar înspre gol de noi pupile, în adânc fierbinte
și moale mă revărs, tot stors, mă încânt de cea mai gravă maladie...
O fi posibil, cum se zice, dragoste să fie?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre intimitate sau poezii despre conștiință
Râul rătăcit în gheață
Chiar dacă m-am trezit în zori,
Să caut valul meu pierdut,
Nicio săgeată de cocori
N-a mai zburat pe cerul mut.
Și nu mai trece nicio turmă
Pe malul meu, spre paradis,
Izvorul mi-a-nghețat în urmă,
Oceanul mi-a-nghețat în vis.
Curg tot mai rece și mai dens,
Îngheț și mi se face dor
De-un deget mic, arătător,
Orientat în orice sens.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre râuri, poezii despre ocean sau poezii despre degete