Boala

Mă atinse necurata
Cu o febră ca de foc.
Nu mă lasă să-i spun: Gata!
Deocamdată-i şefă-n joc.

Corpul m-i la prins în chingi
Cu simptomele-i măiestre.
Nu te lasă să-l atingi,
Medicaţia-i de poveste.

Ochii-mi ard pe sticla rece
Şi pervazul îngheţat.
Călători de număr zece,
Trec cu pasul cadenţat.

Fruntea-mi este aplecată
Între tâmplele ce ard.
Pieptul stă în tuse seacă,
Printre braţele ce cad.

Pe picioarele de gheaţă,
Cu şosete croşetate,
Mi-a căzut privirea-n ceaţă
Şi speranţa de etate...

poezie de Liviu Reti (16 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă...

Am aşteptat să se deschidă cerul
Privind de după frunza moale
Şi am icnit: Se lasă gerul!
Şi-a dispărut plăcutul Soare.

O ploaie mocănească, rece
Se unduie printre copaci,
Iar frunzele mai mult de zece
Or să revină, iar, în saci.

E totul galben-pământiu
Într-un pastel de nedescris;
Şi multe file vrea să scriu
Al toamnei joc de paradis.

Mă udă stropii reci şi mici,
Ce cad cu îndârjire fină;
Şi corpul nu-l mai simt aici
Şi gura strânge bolta palatină.

Umbrela-mi este de prisos,
Căci vântul suflă cu nesaţ,
Iar frigul se coboară-n os
Şi tot mă strânge ca un laţ.

Acum, că toamna-i pe sfârşite
Şi semne clare sunt de iarnă,
Poveştile merg înainte
Şi cerul, fulgi, începe ca să cearnă...

poezie de Liviu Reti (27 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

21 grame

Încă mă întreb ce sunt,
Încă mă întreb ce eşti.
De ce trec, iar, rând pe rând,
Doar arhangheli în caleşti?

Încă simt, dar nu sunt viu.
Înca ard, nu sunt foc.
Ochii dor de loc pustiu
Şi nu se închid deloc.

Nu mai pot, ca să mai cuget,
Nu pot, nici să mai iubesc.
Clipe pier uşor pe deget,
Totul zburdă în ceresc.

Şi puterea am pierdut-o,
Chiar voinţa m-a lasat.
Iară viaţa strigă: Vino!
Către corpul de pe pat.

Şi-am rămas un suflet trist,
Enigmatic printre stele.
Ce se-ntreabă: Eu exist?!
Când se uită la himere...

poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitate postumă

Dacă în viaţa de nomad
Iubea licorile ce ard
Şi-acuma el ar bea cât zece,
Numai că-l lasă toate... rece!

epigramă de Radu von Clausenburg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ca un semn

trec cu vântul pânze de foc
noaptea ca un linţoliu de argint
acoperă feţe la oameni de gheaţă
odată cu frunzele
atinse de tristeţea din secera lunii

aprinşi fluturii ard întunericul
se transformă în larve
urmăriţi de ochii rotitori ai păsărilor
în care se răstoarnă cerul în ierburi

tăcerea îngropată-n teamă
intră în inima unui om
ca un semn de întrebare.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linii şi Dumnezei

O linie din palmă e deja trasată cu ruj roşu.
Pliuri călcate la fustă şi dresuri care lasă picioarele reci.
O poruncă despre nesiguranţă şi vulnerabilitate.
O poveste cu o coastă de bărbat,
O putere ascunsă.
O mască bătută în pioneze pe o piele de porţelan.

O linie din palmă e deja trasată de iarba verde şi gustul de lapte cald.
Păpuşa cu un ochi căzut, cu mâinile de plastic
Muşcate cu durere la fiecare injecţie. Fluturele mort
Îngropat într-o cutie de chibrituri în spatele casei.
Frica de Dumnezeu şi de carpeta din sufragerie
Cu o Sfântă Marie în dreapta căreia stau îngerii
Iar în stânga... ard păcătoşii cu gurile deschise.
Buline roşii în loc de note, primite de la şcoală, înţepate cu bolduri în carpetă.
Frigul din odaie... opaiţul cu ulei... carnea de pui arsă în foc.

O linie din palmă se ascunde şi oricât o spăl,
cu săpun de casă,
Nu o pot vedea.
Îmi împreunez mâinile şi mă rog
Mă rog să existe un Dumnezeu care ghiceşte în palmă
Să-l văd într-o noapte friguroasă de iarnă
Când port cele mai groase şosete
Şi să-mi spună
Că Tu... de fapt mă iubeşti.

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castelul Banffy

Căprioara s-a aşezat în faţa portocalului
cu un lup întins în faţa ei.
Ei aruncă în curtea interioară
cărţi, fântâni arteziene, cai cu adăpători
din marmură roşie
în formă de scoică...
El dă foc!
Ard candelabre cu melci cu broaşte cu senin
Ard figurine de şah cu venin
Arde un struţ adormit în pământ
Arde beciul din vin
Ard nuferii arzători
Ard!
Ei pleacă! O statuie de titan
se desprinde şi aleargă pe iarbă în picioarele
goale. An după an după an
cărămizile stau sub ninsoare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispar plăcerile

Venit la doctorul din sat,
Sfios, umil stă pacientul...
- Mai lasă sticla, lasă Kentul...
Şi omul nostru le-a lăsat.

epigramă de Corneliu Ioan Iovuţa (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât vorbim mai mult, cu atât comunicarea lasă de dorit...

Liviu Reti (mai 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţe

dorinţele mele vizează absolutul
nu risc cu tristeţea să cad în depresii
iubesc apropierea de pământ de lutul
care se lasă modelat prin progresii.

ating adâncimile vieţii cu visul
revelaţii deschise m-apropie de cer
am gustul frumuseţii ce sfidează abisul
idealurile mele lumii le ofer.

flăcări de iubire ard demonia vieţii
mă apropii de sfinţi cu sentimente pure
culorile luminii pictează pereţii
trec printre obstacole prin lucrurile dure.

dorinţele de puritate trec prin ziduri
prin versuri versatile rânduri, rânduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul

sunt floare de piatră în noapte
rătăcesc singuratic din perete în pereţi
la ceasul apus
cad frunze, cad gânduri
e beznă în casă şi ceasul s-a scurs
uneori izbesc golul din mine prin umbre trecând
am ochii acoperiţi de căutări
drumul se răsturnase în palmă
mâna cade tristă pe o coală
străin între ziduri de hârtie şi paşii mă dor
spaţiul răneşte absenţa
şe abate privirea prin casă
trec zile printre zile
mereu monotone, mereu diferite
trăiesc în imagini răsturnate
pe o retină sfâşiată de gânduri
sunt străinul într-o lume nebună
privesc oameni ce trec prin mine
lăsând în urmă absenţe
între file de carte am aşezat un destin
cu ochii iubirii privesc dorul fără de sfârşit
mâinile ard printre şoapte în noapte
sunt foc nesfârşit
sunt foc de nestins
sunt focul ultimei şoapte
la final, voi lumina cerul arzând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţie confuză

Sunt lucruri fără importanţă,
sunt lucruri ce ne stau în drum,
acum, cu multă inconstanţă
şi urmărite din postum.
Ne bântuie agale nedreptatea
cu pasul ei mărunt şi cadenţat
şi doar istoria ne arată, azi, etatea
pierdută-n fir de păr, brumat.
A oamenilor fire e electrizată în dileme
prin inconstanţa şi nerăbdătoarea gură,
ce nu se poate-abţine să ne cheme
şi ce se stinge-ncet în jocuri tainice şi ură.
În lipsa educaţiei răpuse,
constant şi fără echivoc,
mă-ncearcă sentimentele apuse,
când dragostea era oprită-n loc.
S-au ridicat uşor toţi norii
peste o frunte încruntată la refuz
şi eu, acum, admir cocorii,
ce pleacă şi mă lasă, iar, confuz...

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăuz mi-e Dumnezeu

Ard încet şi ard pe rug,
Condamnat de-un gâde tandru
Răstignit pe-al lunii crug
Spermanţet în policandru.

Ard mocnit de vreme lungă,
Ca jeraticul sub spuze,
De vrea moartea să m-ajungă
Îi prezint, îndată, scuze!

Ard şi ard şi ard mereu
Sunt doar jarul de sub spuză,
Călăuz mi-e Dumnezeu...
Scuze celor ce m-acuză!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec şi toamna...

dacă trec şi toamna asta
iar o toamnă ar sosi,
am deschis demult fereasta,
le primesc şi orice-ar fi...

cuibărită e în mine
şi pe alţii îi aşteaptă,
stă la pândă printre rime,
o vom scrie toţi odată

dacă trec şi toamna asta
chiar de-i vară pe afară,
voi paşi în fulgi de iarnă,
iarna rece, solitară

nu mă plâng, nu am regrete,
totul a fost prea frumos,
primăvara, vara, sete,
mi-a adus toamna pe jos

a venit încet, cu timpul,
care nu l-am drămuit,
acum îmi zâmbeşte chipul,
mi-amintesc cum am iubit

toamnă dulce, dulce toamnă,
doamne, sărut-mâna doamne,
am strâns doruri pentru iarnă
şi mă ard ca nişte toamne

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

Fructe-n pârg sau foarte coapte
Se tot pitulă prin guri
De copii cu dinţi de lapte,
În gemuri şi-n prăjituri.

Ghindă, coarne, roşcove,
Păducele, jir ţepos,
Nuci, mere coricove
Nu se lasă mai prejos.
(Deşi mai corect e spus:

Nu se lasă mai presus!)
Pică-n joc, nu mai încap
În sacul toamnei prea plin;
Tocmai mi-a căzut în cap,
Supărat, un con de pin.

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

Fructe-n pârg sau foarte coapte
Se tot pitulă prin guri
De copii cu dinţi de lapte,
În gemuri şi-n prăjituri.

Ghindă, coarne, roşcove,
Păducele, jir ţepos,
Nuci, mere coricove
Nu se lasă mai prejos.

(Deşi mai corect e spus:
Nu se lasă mai presus!)
Pică-n joc, nu mai încap
În sacul toamnei prea plin;

Tocmai mi-a căzut în cap,
Supărat, un con de pin!

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îţi usuc lacrimile

Lacrimi cad din ochii tăi albaştri
Şi inima-mi palpită la vederea lor.
Te strâng la pieptul meu
Şi-ncerc să îţi alin durerea,
Făcând-o să devină a mea.
Îmi lipesc obrazul de obrazul tău,
Iar lacrimile tale îmi ard faţa
Atunci când îţi şoptesc la ureche
"Iubito, totul va fi bine".

Lacrimile noastre se amestecă
Acum durerea ta este a mea
Iar lacrimile noastre devin una
Şi cad în cascadă pe aşternuturi.

Îţi usuc lacrimile de pe obraz
Cu sărutări blânde şi delicate
Şi te ascund de durere
În cotloanele iubirii mele.
Patul nostru devine un potir
Din care ne bem mâhnirea
Şi-n el găsim alinare
Unul în braţele celuilalt.
Astfel, durerea trece
Şi lasă loc pasiunii,
Aşa că în scurtă vreme uităm
Că aici au existat lacrimi.

poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru...

E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
În care ard tandru

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru..

E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
In care ard tandru

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitire plutind

Mă lasă carnea
ce să zic!!?
Mă lasă ciorbă de om
Mă lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
Mă lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
şi nu-i pasă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!