Dac-o fi
Dac-o fi să mi se ducă
Viaţa ca un fulg de nea,
M-oi topi pe-a tale buze
Neştiut de nimenea.
Mă voi transforma apoi
În a tale lacrimi seci,
Când necontenit vei plânge
Umbra amintirii reci.
Dac-o fi să uiţi cu timpul
Cine-am fost, unde-am plecat,
Eu îţi voi aduce aminte
Cine sunt cu adevărat.
S-or topi pe-a tale buze
Fulgi de nea, iernile multe,
Tu vei ştii mereu iubire
Cin' mereu o să te asculte.
poezie de Răzvan Isac (28 decembrie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Urări scurte
Tu să nu uiţi.
Tu să nu uiţi de tine,
De lume şi de suflet,
Să nu uiţi de durerea
Ce-a provocat un scâncet.
Să-ţi aminteşti.
Să-ţi aminteşti cu viaţă
De oameni şi de locuri,
De întâmplarea care
Te-a dus pe-a' tale docuri.
Să iei aminte.
Să iei aminte orice
În viaţă-o să te-ajute,
Că-i sfat ori că-i îndemnul
Ce nu o să se uite.
Trezeşte-te.
Trezeşte-te şi simte
O lină adiere,
Un cânt de rândunică
Mereu să-ţi dea plăcere.
O să-ţi mai spun...
O să-ţi mai spun atâta
Că viaţa este scurtă
Şi e frumoasă tare
Trăită cât mai multă!
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoresc ades cu visele
Călătoresc ades cu visele
Înspre amurgul de-altădat',
Unde-am gustat din buzele
Ce pătimaşă mi le-ai dat.
Se îngâna ziua cu noaptea,
Stele începeau s-apară,
Iar gura-ţi dulce îmi şoptea
Iubirea de odinioară.
Aş vrea să-ntorc acele vremi
Să ne învăluie amorul,
Aş vrea din vis tu să mă chemi
Să mi se topesca dorul.
Sunt călător pribeag prin vise
Unde caut neîncetat,
Destinele ce ne-au fost scrise
Iar soarta nu ni le-a mai dat.
Eu am speranţă, tu o ai;
- Visele împreună ne-or aduce,
A tale buze ca-n vis să mi le dai,
Să ne contopim cu amorul dulce.
poezie de Răzvan Isac (15 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Şi eu...
Se-aşterne seara liniştită pe obrazul meu
Şi tu te-aşterni uşor prin visele-mi de dor,
Te privesc mereu de parc-ai fi vreun zeu
Când pleci, în vis, îţi simt sărutul acrişor.
Dar tu priveşti cumva din hăul inimii mele
Pe care-l laşi mereu când din vis îmi pleci,
Îţi simt fiorul cum mă furnică pe sub piele
Până şi visele fără tine par mereu mai reci.
Şi eu, eu te aştept să vii ca un fulg de nea
Să te prind apoi în palme chiar de te-ai topi,
Te voi ţine în pumn aproape de inima mea
Cu lacrimi de dor la tine eu mă voi gândi.
poezie de Valentina Banică
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră
În ochii tăi de plumb vad moartea,
Moartea sufletului meu
Distrus de soarta grea
Ce mă făcut să mă îndrăgostesc de tine.
Roşiile tale lacrimi,
De pe-a ta gingaşă faţă,
Se revarsă-n reci şiroaie,
Pe mâinile însângerate.
Zâmbet tău fals pe buze,
Nu mă mai face să cred,
În lumină şi scăpare,
Într-un capăt de tunel.
poezie de Stan Vlad
Adăugat de Stan Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temeri
Cu sufletul acoperit de frunze,
Ma odihnesc pe aleea amintirii,
Tanjind la mierea de pe-a tale buze,
Tanjind la soapta tandra a iubirii.
Ma tem ca n-o sa mai rasara flori,
C-o sa te pierd in toamna ruginie,
Ma tem ca o sa te ascunzi in nori,
Si-o sa-mi ramana inima pe veci pustie.
Ma tem sa nu te ratacesti printre straini,
Sau sa te nasti din nou, departe-n alte primaveri,
Ma tem sa nu te daruiesti padurilor de pini,
Sa te ademeneasca vantul cu placute adieri.
O, ramai, ramai cu mine-n toamna noua,
Acoperiti de frunze amandoi sa ne iubim,
Imbratisati mereu ca doua picaturi de roua,
Sa sarutam pamantul si apoi sa ne topim.
poezie de Marius Alexandru (17 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbră de iubire
Umbra care mă însoţeşte
Era a iubiriii tale umbră.
Umbra ce mă părăseşte
A fost trădarea ta.
Şi, în ciuda trădarii tale
Şi amintirilor iubite,
Vreau să te am mereu
Alături în pragul meu,
Să-mi reverberezi în suflet
Cu inima ta iubitoare.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găseşti, îl poţi adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poţi semnala pagina, ca să creăm legătura.Am rupt din raza de lumină
Am rupt din raza de lumină
Un colţ de soare pentru tine,
Căci văd că ai inima plină
Numai de dor, amar, suspine.
O să-ţi mai dau şi stele multe,
În noapte mii de licurici,
Când le vorbeşti, ei să asculte,
De glasul gurii tale mici.
Nu mi se pare drept să suferi,
Tu fiind un înger - ei nu plâng,
Atunci când dragoste oferi,
În suflet lacrimi ţi se strâng.
poezie de Răzvan Isac (18 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoană de speranţă
Din cer mănunchi de stele să apuc
Să fac din ele - Chipului sfânt o ramă,
Căci timpul trece, anii trec, se duc,
Eu mă gândesc mereu la tine, mamă.
Când viaţa mea e plină de tumult
Îmi eşti, măicuţă, icoană de speranţă,
Glasul tău duios mereu îl ascult,
Căci vorbele tale îmi sunt ca o povaţă.
Tu eşti chip cioplit din razele de soare,
Străluceşti în suflet pentru totdeauna,
Îmi eşti măicuţă dragă, viaţă şi culoare,
Eternă primăvară, ca tine nu-i niciuna.
poezie de Răzvan Isac (8 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile tale
Gândurile tale
coboară spre mine,
pe pleoape zbatându-se
întrebările nespuse...
în ochi legănată ími este prezenţa,
buze tremurânde
nascānd săruturi
pline de iubire ce invadează
gândurile tale!
poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături de suflet (Lui Shanti Nilaya)
Picături de suflet sunt versurile tale
Scrise pe foi albe ca penele de înger,
Sunt parfum divin al dulcilor petale
Ce scutură norii, pe pământ, din cer.
Tu bucuri primăvara şi orice anotimp
Când scrii poeme atât de minunate,
Se opreşte o clipă al clepsidrei timp
Să asculte a tale simţiri adevărate.
Picături de suflet, balsam de mângâieri
Pentru noi cei care cu drag te citim,
Alinare nouă cu versu-ţi ne oferi,
Şi pentru asta noi cu drag îţi mulţumim.
poezie de Răzvan Isac (5 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ochi pierduţi
Vor fi de lacrimi plini şi grei
Doi ochi ce te vedeau odată,
Ca pe-o zeiţă între zei,
A stelelor frumoasă fată.
Şi nimeni nu va fi să vadă
Cum se vor stinge ochii mei,
Şi-n întuneric or să cadă,
Căci eu te-am vrut, tu nu mă vrei.
Cui o să-i pese atunci de mine,
Şi cine o să-mi ducă dorul?
Eu mă înec în reci suspine
Şi plâng că am pierdut amorul.
Nimeni nu-şi va aduce aminte,
În gânduri nimeni nu mă poartă,
Nici de-ale mele oseminte
Ce zac pustii în lumea moartă.
Doi ochi pierduţi în bezna morţii
Au fost cândva strălucitori,
Acum cuprinşi de gheara sorţii
În moarte sunt rătăcitori.
poezie de Răzvan Isac (5 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna neagra...
In causul palmei tale, inima mea se sfarma,
Picurand sfasietor lacrimi moi de roua...
Cu fiecare clipa, inspir umbra ta adanca si cruda...
Sunt precum smoala in mainile tale
Usor, tandretea ta ma invaluie...
E rece mormantul tau, acolo, sus, in stele..
Ma avant cu aripile scaldate in lumina,
Prabusindu-ma tacut in tristetea abisului tau...
Caci nastem mereu... doar haos...
din iubire....
poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
ODIHNĂ...
Lasă-mă să-mi odihnesc privirea
În ochii tăi atât de minunaţi
Şi care ne-au adus iubirea
De care amândoi am fost frustraţi.
Mâinile cu tremurul încet
Se caută-ntre ele
Atingându-se discret
Ale tale cu ale mele
Da, îmi amintesc sărutul
Cu ale tale buze dulci
Acesta a fost începutul
Ţi-aminteşti? Atunci…
Îmbrăţişarea caldă, fermecată
Cu neastâmpăr tineresc
Cu fior avid de fată
Vreau ca mereu să „TE IUBESC”.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te uiţi ce-i viaţa
Când te uiţi ce-i viaţa, pe-a toamnei crude bolţi,
Observi că-i un Mordor cu uriaşe porţi!
Când te uiţi ce-i viaţa, privind cum timpul trece,
Sa ştii că viitorul e-al dracului de rece!
Când te uiţi ce-i viaţa, în prag de Anul Nou,
Vezi cum se-nvârte roata, ca la un cazinou!
Când te uiţi ce-i viaţa la un televizor,
O parte-i comedie, iar restul film horror!
Când te uiţi ce-i viaţa-n al soarelui apus,
Tânjeşti după cei dragi, care demult s-au dus!
Când te uiţi ce-i viaţa, nu fi pesimist,
E câte-un happy-end ce se termină trist!
Când te uiţi ce-i viaţa, privind marea-nspumată,
E valul care nu se va-ntoarce niciodată!
poezie de Alex Dospian, după Mihail Lermontov (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Jurământ
Femeie, azi e Ziua ta,
Eu te iubesc cu pietate,
Voiesc dar prin urarea mea –
De bine şi de sănătate,
De-a pururea a te urma,
Căci cea mai dragă-mi eşti fiinţă,
Eu îţi consacru viaţa mea
Şi-a jurământului credinţă.
Se scutur miile de flori,
În calea vieţii Dumitale
Şi cu ai dragostei fiori
Te-acopăr cu a lor petale.
În feerii de sărutări,
De la obraz pân" la picioare,
În faţa ta aştern cărări
De flori cu zâmbetul de soare.
Las" să-nflorească-n orice zi,
Dulci zâmbete pe-a tale buze
Şi-n dragoste mereu de-ami fi
Cea mai aleasă dintre muze.
poezie de Tudor Gorgos din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ochii mei...
Când ochii mei se vor închide
Şi voi avea mâinile reci,
Tu atunci inima-ţi deschide
Şi pe la cripta mea să treci.
A tale lacrimi când vor curge
Vreau să le simt calde pe piept...
- Ca şi amorul ce n-ajunge,
Deşi eu încă-l mai aştept.
Te-ai rătăcit prin tainic gând
Şi ai uitat că mai exist,
Grăbită te-am văzut plecând
Şi de-atunci sufletul mi-e trist.
.......................................................
Acum sunt dus în veşnicie,
Eu cu speranţa am murit,
Nu mi-ai dat iubirea mie,
Şi pân' la moarte-am suferit.
poezie de Răzvan Isac (27 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai un farmec ce mă doare
Ecoul paşii tăi îngână
Şi răsună-n văi adânci,
Cu-a ta inimă păgână
În uitare mă arunci.
Ţi-am jurat mereu credinţă,
Ţi-am jurat pe viaţa mea,
Iar tu cu bună ştiinţă
Ţi-ai bătut rău joc de ea.
Eu ţi-am dat mereu iubirea
Şi-ai lăsat-o încet să piară,
Mi-ai întunecat privirea
Şi lacrimi încep să doară...
-Ai un farmec ce mă doare,
Sufletul de dor mi-l umple,
De atâta aşteptare,
Mi-a albit părul la tâmple.
Aş striga, dar am la gură
Un căluş din patimi multe...
-Al tău suflet nu se-ndură,
O clipă să mă asculte.
poezie de Răzvan Isac (20 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sperare
s-a spart o rugă-n cioburi felurite
iar lumânarea-i stinsă la statuie
şi nu e dor la demiurge să suie
izbindu-se de ceruri împietrite.
tot pare-n ţărm că foc de viaţă nu e
doar zeii reci, pe-altare măiestrite;
ofrande curg la morţile-nflorite
şi un hristos îşi vinde-a sale cuie.
femeie,-nchinăciune duc în spate
o s-o revărs în moale al tău sân,
mi-s cărnurile de tăceri crăpate.
pe-a tale buze slove de îngân
e-n raţiune de speranţă-un poate
prin secole că viu o să rămân.
poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Euterpe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire albă
Atunci când te rugam să ningi,
Săruturile tale să mă-ngroape,
Ai început, de drag, să plângi...,
Cu lacrimi de iubire, de sub pleoape.
Când îţi ceream să ningi săruturi,
Să mă acoperi cu un strat curat,
Din lacrimile tale ţâşneau fluturi,
Emoţii de bărbat adevărat!
Şi dac-afară este primăvară
Şi primprejur mustesc noi începuturi,
Noi parcă am iubi întâia oară,
Şi vreau să ningi spre mine cu săruturi!
Şi ca iubirea ta să nu mă frigă,
Să nu mă ardă cu căldura ei dogoritoare,
Doresc săruturi care să mă ningă,
Dar se topesc pe pielea-mi arzătoare.
Iubirea mea e pentru tine, nouă,
Am înţeles din felu-n care plângi,
Iar toamna-n care trebuia să plouă
Ai transformat-o-n sărutări şi... ningi!
Să ningi mai tare, să mă răcoreşti,
Să ningi săruturi care să mă-ngroape,
Să ningi mereu, să ningi, să nu te-opreşti,
Să simt răcoarea buzelor, aproape!
Nu-mi pasă cine o să vadă
Când buzele pe corp le treci,
Fulgi se topesc, căci eu sunt caldă
Iar tu săruţi, ningând, pe veci...
Săruturile tale s-au prelins
Năvalnice, nebune, în cascadă!
Aşa cum mi-am dorit a nins,
Iubire albă, pură, de zăpadă!
Ai nins aşa, cu sărutări nebune,
Şi m-am pierdut în alba-ţi reverie!
Ce simt? Aş vrea să pot a spune!
Este ceva, aşa..., precum o poezie...
poezie de Florentina Mitrică (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire albă
Atunci când te rugam să ningi,
Săruturile tale să mă-ngroape,
Ai început, de drag, să plângi...
Cu lacrimi de iubire de sub pleoape.
Când îţi ceream să ningi săruturi,
Să mă acoperi cu un strat curat,
Din lacrimile tale ieşeau fluturi,
Emoţii de bărbat adevărat!
Şi dac-afară este primăvară
Şi primprejur mustesc noi începuturi,
Noi parcă am iubi întâia oară,
Şi vreau să ningi spre mine cu săruturi!
Şi ca iubirea ta să nu mă frigă,
Să nu mă ardă cu căldura ei dogoritoare,
Doresc săruturi care să mă ningă,
Dar se topesc pe pielea-mi arzătoare.
Iubirea mea e pentru tine, nouă,
Am înţeles din felu-n care plângi,
Iar toamna-n care trebuia să plouă
Ai transformat-o-n sărutări şi... ningi!
Să ningi mai tare, să mă răcoreşti,
Să ningi săruturi care să mă-ngroape,
Să ningi mereu, să ningi, să nu te-opreşti,
Să simt răcoarea buzelor, aproape!
Nu-mi pasă cine o să vadă
Când buzele pe corp le treci,
Fulgi se topesc, căci eu sunt caldă
Iar tu săruţi, ningând, pe veci...
Săruturile tale s-au prelins
Năvalnice, nebune, în cascadă!
Aşa cum mi-am dorit a nins,
Cu o iubire albă, pură, de zăpadă!
Ai nins aşa, cu sărutări nebune,
Şi m-am pierdut în alba-ţi reverie!
Ce simt? Aş vrea să pot a spune!
Este ceva, aşa..., precum o poezie...
poezie de Florentina Mitrică (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!