Frumoşii învinşi

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani romani

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
********************************
Bati laavod, cu un cod între picere,
Lesh li mishpaha, ha-ha- atât.
Nahutz li kesef, un chisel-chisea nu strică.
Lo bati le valot, dar valuta e un fort.
Aavod kashe, adică ascuns în sefe.
Acest texticul ( nu cititzi greshit) are o cheie.
Nimic nu se compară cu admiraţia.
Bach ţine loc temporar lui Dumnezeu.
Subarboretul mi-a adus brevetul.
Herzogenhorn şi Feldberg, nun,
Carne tocată printr-un tun.
Subarboretul mi-a clădit brevetul,
Copacul nu suprtă pădurea.
Dudul dudui, castanul se castră,
Frasinul fu prezident la ţară de du" ment.
Sâmbovina, bat-o crina, ulmul, culmul şi drezina,
Carpen, cimişir, cireş, faci amorul pe un preş.
Bre, dar sideroxylonul se nălţă mai ca balonul.
Un arin, castan porcesc, toate ne reînfrăţesc.
*********************************************
Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată.
Umblaţi uşor, treziţi morţii.
Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie.
Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
În dragoste nimic nu este normal.
Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său.
Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale.
În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Fericirea nu este o proprietate.
Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte.
Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul.
Alarma nu este pentru surzi.
Te pui cu prostul, dai de dracul.
Nu poţi urca mai sus decât muntele visat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecclesiat – Toate râurile curg spre mare, dar marea nu se umple

Cazi, te ridici, iar cazi, iar te ridici,
Dacă nu te mai ridici, eşti mort.
Un cuvânt – ucide, o palma – ucide,
Uneori, glonţul te poate ocoli,
Este trist să vezi cum maimuţele din Zoo-park
Se degradează, devin obscene şi chiar
Respingătoare, la fel sufletele noastre
Îmbibate de ură, orgolii, sufletul – o maimuţă
Închisă-ntre gratii, privită cu o mare curiozitate,
Dar fără dragoste, ehei, pisicile de Angora,
Altă chestie, dar parcă n-au suflet, ce contează?
Cinstitul Iago se autoproclamă Maur,
O violează pe Desdemona, nu o ucide,
El violează o lume, face legi, facer spune,
Cinstitul Iago şi cinstitul Brutus.
Fumul era ultimul cuvânt al celor ucişi.
A fost un ultim sărut.
Un semn, o literă,
Iau litera, o adun cu o altă literă,
O frază, un poem, o cantată,
Orga înţelege şi mi se alătură.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roderigo: Haida-de, nu mai spune! Mă superi rău, Iago; tu, cel ce desfaci băierile pungii mele de parc-ar fi a ta, tu ştiai de asta.
Iago: La naiba, nici nu mă asculţi! În vis măcar de te-aş fi înşelat o clipă, să nu-mi mai spui pe nume!

replicile de început din piesa de teatru Othello, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1603), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii cinstit şi să te cheme Brutus?

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem

Suntem indivizi, ne mai dividem,
Nici sclavi, nici îngeri, suntem bim-bem,
Ne mai gândim la moarte sau la carte,
Dar toate-s vechi şi cam deşarte,
O morţişoară, viişoară,
O draga mea boleşniţă,
Un şvarţ, un şniţel, veşniţă,
Vrei să spui, vere, nene Niţă,
Hai, las-o baltă, chiseliţă,
Că Sf. Augustin, vezi bine,
Închise ochiul de ruşine,
Grav e Tolstoi, dar şi mai gravă
Este privirea noastră oarbă,
Nici Durer nu e mai prejos,
Îl doare undeva, în dos,
E clar, totuna-i să fii viu,
Ori meditând într-un sicriu,
Nu plânge drag hipopotam,
Îmi eşti prieten, asta am,
Tot lunecând în paradox,
Te vei trezi mutat în mops.
Ham-ham.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un răspuns colocvial: Oricărui băiat care vinde ziare

Dacă-l aştepţi la uşa teatrului pe Iago c-o piatră-n mână
Înseamnă că nu te-ai prins care-i morala piesei.
El va cina la noapte cu Othello şi cu nevasta-acestuia.
Se vor simţi grozav tustrei, ciripind voioşi în jurul mesei.

Dar lucrurile-n care crede Iago trebuie-n ţărână îngropate:
Minciuna şi suspiciunea, conspiraţia, cum şi gândul ce desfrână.
Iar eu nu-l urăsc pe Kaizer* – sper că puteţi pricepe asta –
Însă alung toate lucrurile-n care crede c-un pietroi în mână.

* E vorba de Wilhelm al II-lea, ultimul împărat al Germaniei şi rege al Prusiei de la 1888 la 1918.
Poezia a fost scrisă în timpul primului război mondial.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce instaurează o dictatură şi nu-l omoară pe Brutus ori cel ce întemeiază o republică şi nu-i ucide pe fiii lui Brutus, nu va domni decât puţin timp.

Niccolo Machiavelli în Discursuri
Adăugat de adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iago: Nu cu otravă. Sugrum-o în propriul pat, chiar în patul pe care l-a pângărit.

replică din piesa de teatru Othello, Actul IV, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1603), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iago: Desfătarea şi activitatea fac orele să zboare.

replică celebră din piesa de teatru Othello, Actul II, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1603), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus că o iubesc, m-a acuzat de multe,
Primo – nu am bun simţ, nu am simţul măsurii,
Secundo – a muri nu este de bun simţ,
Adică a da colţul, a scrie versuri nu este de bun simţ,
A fi urât nu este de bun simţ, nici a fi frumos nu este,
Umbli strâmb pe străzi întunecate de tristeţe,
Metafizica nu este de bun simţ, a face circ, vai,
A fi nebun, vai, a cădea în extaz, oho,
Suferinţa şi revolta nu cad bine la o masă îmbelşugată,
A fi clovn, no, no, no, fratele meu, că tăţi suntem,
Ridicol? Şi mai cum. Şi mai ce. Încerci a spune ceva,
Dar nu iasă nimic. Citeşte Cartea lui Iov. Nu este vecinul tău?
Imperiul prostiei dăinuie peste veacuri. Nici barbarii
Nu-l pot distruge. Dar ceva am învăţat – viaţa nu trebuie judecată,
Este cum este.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iago: De ce nu-s oamenii aşa cum par; sau, dacă nu, să nu mai pară oameni.

replică celebră din piesa de teatru Othello, Actul III, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1603)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce îşi poate dori interpretul lui Iago, decât să arunce spectatorii cu pietre în el pe stradă?

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iago: Cred într-un zeu barbar ce m-a creat hain ca şi el şi îl invoc când blestem. Dintr-o sămânţă infamă, hidoasă viaţa mi-e dată. Sunt o infamă fiinţă umană şi am fost creat spre a face numai rău. Da! Acesta este crezul meu!

replică din libretul Otello de Arrigo Boito, după William Shakespeare (5 februarie 1887)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice...

Se zice că dragostea durează
Atât cât un zeu
Serveşte în dimineaţa sa nemuritoare
O ceaşcă de cafea.

Se zice că un sărut
Furat de pe buzele unei fecioare
Ori omoară pe loc,
Ori luminează pe veci.

Se zice că mai trăiesc titanii,
Că singuri îşi făuresc calea
Printre stelele croşetate
De sfântul Creator.

Se zice că numele piere
Doar când cel ce l-a purtat
Îşi permite slăbiciunea
De a uita de sine.

Se zice că poeţii
Sunt trimişii întâiului cuvânt...
Se zice că există fericire,
Trebuie doar să ştii unde să o cauţi.

poezie de Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turixmul românesc intenţionat

la gara de coşmar Lehliu-Gazdă
Tanţa şi Costel comandă
la masa de bine
facere din câmp
bere-mici-bere-mici-bere-mici -

sceleratu lui Ciopârţeanu, ah, nu trece pe-aici
(eu aş zice că-i plictiseală)
spune cocardul Păun
decorat
cu Nelegiunea Franceză (?!)
pentr-un Fapt
re
probabil cu-nregistrări
de cacao -

la televizor se vede alb
negru e un tip mai atletic mai în
erecţie prelungită - oare
ce va zice dacă va zice
de sex cocardul Păun?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iago: Virtutea, doar un moft! Ţine de noi să fim aşa ori altminteri. Trupurile noastre sunt grădini, iar poftele ni-s grădinari.

replică celebră din piesa de teatru Othello, Actul I, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1603), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În singurătate se naşte Narcis

"Oricine-ai fi, în seară vino afară,
Din camera în care totul ştii",
Ne spune Rilke, cine-i Rilke,
Pe nici un site nu-l pot găsi.
Întreabă nea Caisă, câţi pe lume
Mai scriu poeme, da, prea mulţi nebuni,
unii scriu minunat, nu spun minciună,
ce mari poeţi erau printre străbuni?
Atunci, mai bine vom sădi pomi, prunci, steluţe,
Să aşteptăm ce vor ieşi, trăim în Rai,
Dar au venit doi inşi cu cămeşuţe,
Îmi spune unul, treci în dubă, hai.
Nu, nu-s nebun, dar am idee,
Nu port nici ochelari de cal
Se enervează slugile, stăpânii,
Zadarnic am ieşit din Neanderthal.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faust avea două suflete, Iago - două feţe.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă imperfecţiunii

Nu voi elogia imperfecţiunea,
Dar nici pe verişoara ei, perfecţiune,
Cu temele făcute, pantofi lustruiţi,
Suflet curat, deşi este la căutare,
Ai două urechi şi o gură, ascultă,
Nimeni nu se plânge de lipsă de minte,
Nimeni nu se plânge de lipsă de inimă,
Dar de bani, cine nu se plânge?
De frică nu se moare, nici nu se trăieşte,
Dar de râs? Se poate muri, Doamne, fereşte.
Admir poeţii care scriu perfect, dar nu-i iubesc,
O fi invidia, o fi teama de perfecţiune, care, zice
Cartea la Scaraoski, este diavolească,
Cineva avea o capră, a mers cu ea în Ţara Promisă,
i-a plăcut, a trimis capra cu un bilet, să-l cheme pe tatăl său,
capra a fost ucisă, din greşeală chiar de tatăl băiatului,
astfel fiul şi tatăl s-au despărţit, de ce, Doamne?
De Don Quijote se râde şi astăzi, de ce, Doamne?
Cine mai ascultă Cântecul lui Roland, de ce, Doamne?
Suntem mereu pe drum, căutăm ceva, chiar de nu spunem,
Cine ştie care este casa lui? De ce suntem singuri aproape în orice moment?
Faceţi linişte, pe această stradă stă un scriitor care lucrează?
Ce lucrează el? Face o casă? Nu, un palat.
Ce palat, are el puterea, banii, priceperea
Să facă un palat? A trecut pe acolo Frumoasa Frumoaselor.
S-a oprit, l-a sărutat pe frunte pe bietul scriitor şi a plecat.
Peste noapte a apărut palatul. Nu era perfect, dar era.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diptic

Sunt scarabeul de aur în aşteptarea
Unei gâze miraculoase, o zână – gâză,
În jur roiesc mici iago, cinstiţi brutuşi,
Mă simt minunat, deşi pustnic într-o peşteră
Numai şi numai de aur, rostesc cuvinte,
Îi înţeleg pe Spinoza, pe Da Costa,
Pe Jeanne D'Arc o înţeleg cel mai bine,
Uneori, seara, vine la mine Pascal,
Îmi spune, o picătură de apă te poate ucide,
Eu nu-l cred, am devenit un mistic îndărătnic,
Cred mai mult în spirite, decât în cuvintele unor prieteni,
Ce ne lipseşte? Nimic, în afara unei mici antante
Cu spirite asemănătoare, eu nu mai pot fi de mult
Împuşcat, reînviu mereu cu Dostoievski, Tolstoi,
Strigătul în pustiu se preface în Fata Morgana,
Cu ea mai vorbim în somn, în pustiu,
Acolo aleargă vioi scarabeii de aur.
* * * * * * *
Stau morţii-n găoace de lut,
Ca puiul cel nenăscut,
Apoi redevin atomi
În Cosmosul monoton.
Doar sufletul bietul de el,
Unde se duce, bleu-ciel?
Astfel, un corp fără corp,
Imagine pentru un orb.
Călătorind va intra,
Umbră-ntr-un vast cinema,
Culoare în visul incert,
Unde mă pierd.
Mă pierd şi mă regăsesc,
Venind din periplul ceresc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!