Poezie
Noaptea a cazut peste noi,
Cu trosnet clar de luna
Si ne-a gasit pe dinauntru goi
Si-ncercanati de ura.
Acum suntem un eu si-un tu,
O viata ne desparte.
Am fost odata amandoi,
Dar asta e departe.
Cand soarele-a apus in doi,
Ciudata e menirea.
O lacrima din ochi a curs
Si s-a uscat aiurea.
poezie de Mihaela Baci (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela Baci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Esenta
Ma arde pielea de prea mult dor,
Atingerea ta m-a infierat pentru vecie
Caci prea fierbinte mana ai avut
Cand mangaierea ta mi-ai dat-o mie.
Am cicatrice pe toata pielea,
Pe peste tot pe unde m-ai atins,
Si nici zapada muntilor de la apus,
Nu m-a racorit de atata dor de tine.
Cu buzele cand m-ai atins,
M-ai ars pana la os, si atunci am plans.
Si poate n-ai stiut de unde vine,
Lacrima pe care ai vazut-o
Atunci, odata intr-un colt de ochi.
Ciudata e iubirea mea cu tine,
Si chiar si cand minciuna e un gaj
Surad cu fals desi stiu ca nu fac bine
Si plang desi ma chinui tot pe mine.
poezie de Sorana Topa
Adăugat de Nicoleta Denisescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Primat estetic
Acum daca tu esti departe
cu mine-i parerea de rau
dar ea este arta-ntre arte
in numele numelui tau.
Si iata-ntre noi sunt hotare,
sunt vamesi si sunt graniceri,
se naste, se plange, se moare,
se cauta ziua de ieri.
Dar buzele mele ingheata,
de ras este numele meu
ca viata mea parca nu-i viata
cand suna frumos tot ce-i greu.
Acum, cand te plang de departe,
un vers cara-ntregul meu plans,
si iata-ne iar printre arte
cand viata era de ajuns.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am gasit atatea si nu am nimic
Am dat de lumina,
acolo unde nu m-a asteptat
am gasit raspunsuri,
cand nu am intrebat,
am gasit ploaie, vant si soare
in locuri moarte,
cand am incetat sa sper
am gasit atatea si nu am putut pastra nimic
am vazut atatea si nu am nimic...
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracterizare
Din tot ce fac, nimic nu imi convine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
Aveam credinta-n viata, puneam pret pe iubire
Dar totu-i doar minciuna, e doar o amagire,
As darama toti muntii daca-ar avea vreun rost
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
In jur vad mai mult lacrimi. Putina fericire.
E tot mai neagra viata. Sarmana omenire.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
As vrea sa am puterea sa schimb tot rau-n bine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
Traiesc doar cu speranta, visez la cei frumos,
Mai cred ca poate maiine voi fi mai bucuros,
Ca soarele-mi va bate cu raza lui in geam
La fel ca mai-nainte. Pe cand eram pustan.
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost!
Prea multe vorbe! Si fapte prea putine!
Din tot ce fac,-nimic nu imi convine!
poezie de Florin Dudău (7 iulie 2001)
Adăugat de Florin Dudău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Atunci
Atunci cand esti departe
Si ratacesti prin lume,
Eu iti mai scriu o carte
Si ma visez cu tine.
Atunci cand ai tristeti
Si lacrima iti curge,
Iubirea mea chiar maine,
La tine va ajunge.
Atunci cand ai fericiri
Si viata ti-e frumoasa,
La poarta cu o floare,
Te-astept sa vii acasa.
poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci...
Atunci cand esti departe
Si ratacesti prin lume
Eu iti mai scriu o carte
Si ma visez cu tine.
Atunci cand ai tristeti
Si lacrima iti curge
Iubirea mea chiar maine,
La tine va ajunge.
Atunci cand ai fericiri
Si viata ti-e frumoasa,
La poarta cu o floare
Te-astept sa vii acasa.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima din toamna
De cand n-am stat in ploi de vara
Nu stiu nici eu, nici ploaia de afara
Acum e toamna si pe strazi cad grei
Picuri marunti eterni pe friguroasele alei.
Cu lacrima una se fac cand zboara
Si se aseaza pe aleea ce odata-n vara
A sustinut alti picuri ce cadeau pe buze
Si mai apoi se revarsau ca niste muze.
Doar eu si ea cunoastem ce a fost odata
Intre baiatul ce iubea la nebunie-o fata
Si eu cunosc ce-a fost si ce nu este
Intre baiat, alee si fata din poveste.
Aleea vrea sa-mi mangaie obrajii reci
Eu o opresc si-i spun cuvinte seci
Caci ploaia de afara ma indeamna
Sa nu o las sa-mi fure lacrima din toamna.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza verde de albastru
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora,
am zis os de un schelet,
am zis hot de om întreg,
si privire-am zis de ochi
si ca-i boala ce-i deochi.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
ca am zis doar un cuvânt
despre întregul pamânt,
si de bine-am zis de morti
si de sase-am zis la sorti,
si am zis unu de doi
si zapada de noroi,
si am vrut sa fac cu gura
focul ce-l facea arsura
ca n-am fost trezit, ca dorm
pe un cal cu sa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân' la sapte -
de la sapte pân' la zece
mi-a cazut o viata rece,
de la frunza pân' la umbra
mi-a cazut o viata dubla
ca pamântul si cu luna,
noaptea când stau împreuna.
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
pe care ma tin calare
cu capul la cingatoare,
cu calcâiul la spinare
si cu ochiul în potcoave,
si cu inima-n silabe
de ma duc mari, ma duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza alba
de la floarea de zapada...
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
potcovit pe luna plina
cu miros de la sulcina,
înhamat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
si tinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
ca mi-a fost crescut pe umar
de din doi în doi un numar,
tot din trei în trei o iarba
si din patru-n patru-o salba,
si din cinci în cinci un pom,
si din sase-n sase-un om.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
vad în fata mov si verde,
coloarea care ma perde,
corcov vad cu veselie,
coloarea ce nu se stie,
mai aud si-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi si a nu fi,
când îmi cade umbra lunga
pe sub ochii grei cu punga.
Si-am zis aripa de pene
ca sa zbor cu ea prin vreme,
si-am zis mar ca sa zic sâmburi,
si-am zis pom ca sa zic scânduri,
si-am zis nord ca sa zic suduri
si dulceata ca sa sudui,
si-am zis inima la piatra
si cântec la tot ce latra,
si potcoava
la octava,
si uscata la jilava,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieras de os,
din osul de la picior
care-mi cânta cu fior,
si din osul de la mâna
fluierând o saptamâna,
din osul de la arcada
recea lumii acolada
peste doua oase mari
unde stau ochii polari.
Si-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncalecare pe-o sa,
pe o sa de cal maiastru,
foaie verde de albastru.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirint pagan
Cu pasi de sah ma tarasc,
Uscatul de sub mine il urasc,
In cap sa stau eu nu mai pot
Ghimpi pe jos sunt peste tot.
Si-mi plang talpile cu sange.
Plecat sunt de acasa fara bani,
In disperarea mea grabita,
Pantofii I-am uitat la geam.
Am iesit din casa tatalui
In cautarea unui miez de viata,
Nu am gasit pic de verdeatza
Nici apa sa-mi astampar setea.
Vazand ca nu exista viata,
Am incercat sa ma intorc la tatal,
Dar drumul meu s-a ratacit
Si-am inceput sa caut iarasi viata.
Ajuns departe, prea departe,
As indrazni sa ma intorc,
Dar nu-ndraznesc sa indraznesc
Si singur mi-am ramas dator.
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost o vreme...
A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.
A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.
A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.
A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.
Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Amor
Ies numai noaptea
cand teiul e in floare.
Ma strecor plutind usoara
sunt ca o aripa ce lin coboara
dintr-un vis.
E linistea ce vibreaza in jur,
ma-nvaluie tandru aerul pur
iar teiul se scutura lin
si ma imbata.
O noapte adanca ma-nfasoara,
ma-nalta-n sus de subtioara.
Ating cu mana galaxii,
te chem cu mine ca sa vii
sa ne iubim.
Acum te-nalti si tu grabit,
ti-aduci aminte c-am vorbit
ca noaptea teiul e fecund,
ne daruieste alb parfum
de-amor.
Suntem un corp sudat,
si maini si sold si gat udat
de roua.
Suntem o singura fiinta,
avem o unica dorinta
si-un unic spasm.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de lalele
acum, cand petale de lalele-ncep sa cada,
acum, cand ochii mei in ochii tai incep sa vada
si-albastrul cerului e ideal in soare,
las gandurile tale in mintea mea tresare;
e greu sa fii perfect, cand nici nu esti,
e greu sa simti ca mori, cand tu traiesti,
dar totusi lasa-te purtat de mana sortii
si nu da prada trupul tau in cupa mortii;
a mai cazut inc-o petala... mai sunt trei,
ins-a fi bun nu-i imposibil daca vrei.
simt cum parca pleoapele-mi sunt grele
asa cum sunt aceste petale de lalele,
ce se deschid uitandu-se la soare
si cad duse de vant pe cand laleaua moare.
simt cum ma cuprinde un val far de culoare,
te-apropi-ncet de mine, ce simt in suflet, oare?
dormim imbratisati far a ne da seama
unde suntem sau cat e ceasul, caci ne-a murit si teama;
petalele se-nchid si totu-i clar- se face noapte...
pacat ca maine-n zori au sa lipseasca toate.
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spun
A venit clipa in care ai sa pleci
Si asta fara sa te uiti inapoi
O sa iti fie dor de amandoi?
De clipele cand ne mangaiam in noapte, goi?
O sa-mi lipseasca surasul tau senin
Figura ta perfecta-ntotdeauna o sa am in minte
Tu-mi cureti viata de venin
Si no sa mai fie la fel de-acu-nainte
Deja mi-e dor de al tau dor
De clipele cand ma-ntrebai
De ce nu vii? De ce mai stai?
Fiind un simplu calator
Hai! Vino-acum eu te astept
Sa ma saruti cum numai tu stii
Iubita mea, fii fericita
Cum te-am iubit iubesc...sa fii iubita
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fidelitate
Eu te iubesc ca-n prima clipa,
Macar ca a trecut un an,
Si-o presimtire fara frica,
Ca inca esti al meu un an,
Iar de cuvinte nu-i nevoie,
Caci fara ele-i mai usor,
Si las vorbele in voie,
Sa se prefaca-n fulgi,
Si-n seara asta va tot ninge,
Si-n noaptea se va prelungi,
De acum nici cand nu va mai plange,
Caci tu mereu ma vei iubi,
Dr las sa fie seara asta,
Nemaiuitata de amandoi,
Si las sa fie seara asta,
Ca o vecie pentru noi.
poezie de Andreea Maria Ghetu (21 februarie 2013)
Adăugat de Andreea Maria Ghetu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Stiu ca existi, asa-i in legea firii,
E totul scris adesea prin destin.
Nu-i viata sa nu dea zalog iubirii,
Un cant, un vers, o floare si-un suspin.
Te-astept in capatul de seara,
C-asa e scris destinul pentru noi,
Din toamna sa ne facem primavara,
Cu flori, cu nopti, cu luna si cu ploi.
Sa stam asa un an, o vesnicie,
Indragostiti sub munti de-omat curat...
Si iarna noaptea nuntii sa ne fie,
Cand timpul despre noi va fi uitat...
Sa ninga aurora boreala, lumina lor sa patrunda
Adanc in sufletul tau....
Iar stelele de gheata mici petale,
Sa cada precum florile de mar....
Si cand te vei trezi de dimineata,
In visul alb, ametitor si cald,
Sa se topeasca florile de gheata
Si-afara sa tot ninga din inalt.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul si nimic
Mai da-mi o ora din viata ta fugara,
Cat de nebun am fost sa-ti spun
Cum din iubirea noastra de o vara,
Acum isi canta doua flori viata amara
Mergand pe nori, tinandu-se de mana.
Da-mi un minut din timpul tau acum,
Sa-ti arat, poate-ai sa vezi ca sunt
O floare tanara cu sufletul batran,
C-am rasarit in drumul tau ca sa raman
La tine cu tot ce-i mai frumos si bun
Mai da-mi secunda blanda din visare
Cand ma iubeai ca intr-un Paradis,
Cand ma agatai de-un colt de soare
Si-mi promiteai iubiri si vise in culoare,
Poate-a fost totul, dar acum... s-a stins.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata
Mi-a batut viata la poarta.
A venit sa-mi dea o carte.
Manual de utilizare,
Baterii de incarcare.
I-am deschis frumos, voios,
I-am spus:"Roze!"-tacticos.
Am poftit-o-apoi in casa,
I-am pus tot ce-aveam pe masa.
I-am dat vin,
I-am dat pelin,
Am servit-o cu mult chin,
I-am dat lacrimi si durere
Si amaruri dintr-o bere.
Stai asa ca nu-i asa!
I-am mai dat apoi sa bea
Din paharul de cristal!
Am plimbat-o printr-un bal,
Am luat-o la plimbare,
Pe un roib frumos, calare.
Insa viata.... este viata!
Mi-a cerut si ea dulceata!
I-as fi dat mai pe-nserat,
Dar eram lungita-n pat.
Oasele parca dureau,
Tamplele parca-mi plezneau,
Se-nnoptase dintr-o data....
Iar chiseau..... era sparta...
N-am putut sa-i dau dulceata...
Se-nnoptase, era ceata.
Era prea multa durere.
Ea- nu inceta a-mi cere.
Mi-a deschis atuncea carte....
Ha! Atuncea? Viata! Hoata!
A scos beteriile din punga
Cand stia ca-s intr-o dunga.
Pai acum imi dai tu astea?
Cand la poarta veni coasa?
Pai acum imi spui tu, mie
Ca ai fost o vijelie?
Ca te-am ars, pan'la fitil
Cand din gaz, mai am un kil?
Pai acum imi dai de veste
Ca n-ai fost doar o poveste?
Ca n-ai fost traita, draga!
Cand nu mai am puc de vlaga?!
Sa mori tu, ca-mi dai de veste
C-acea viata nu mai este?
Sa mori tu, de viata-viata
Ca in ac nu mai ai ata?
Sa mori tu de pribegita
Ca imi spui c-ai fost hulita?!
Fugi de-aici cu a ta carte!
Fugi tu, viata....
Lasa-mi moarte!
poezie de Simona Moise
Adăugat de Simona Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a fost sa fie...
n-a fost sa fie
asta e, iubite...
lasa amintirea vie
si taci.
ti-aduci aminte, iubite
in garsoniera de pe 1 mai
silabisind dintr-o carte
stangaci incercam sa pronunt
/le louvre/, /tour effel/ si /versailles/.
dezintereast, profund apatic,
ma priveai si-mi spuneai
ce nenoroc ai avut
cu mine
si cu pariul
la cursele de cai.
ti-aduci aminte, iubite
de noi impreuna la mare
cand eu citeam filosofie germana.
nepasator
m-ai rugat
sa dau televizorul mai tare -
juca dinamo sau steaua
cu nu mai stiu cine.
ti-aduci aminte, iubite
cand intr-o seara
cautand pe encarta
ai gasit
/borgia, lucretia/
mi-ai spus ca seman cu ea.
prin amintiri am gasit
o poza si-o gondola din venetia
si ti l-am aratat
pe fostul meu iubit
imaginar, ca si tine dealtfel,
si el o amintire.
te-as fi iubit oricum
dar lasa,
sa nu dam vina
pe-a sortii amara ironie.
asta e, iubite...
n-a fost sa fie.
poezie de Ruxandra Stănescu
Adăugat de Adina Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand te-am
cand te-am sarutat
prima oara
cerul si-a aruncat stelele
peste noi
luna a luat-o la goana
pe cer
copacii isi intindeau
ramurile peste noi
tremurind
noaptea isi lepada
intunericul deasupra noastra
cand te-am sarutat
prima oara.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand mortii sunt asa departe
Nu mai gandi la zilele apuse
Nu mai privi la umbrele ramase
In urma; sufletele duse
In alta lume-cine stie?-poate
Ne uita.
Cand mortii sunt asa departe
Si cand de la pamant la stele
Atata cale ne desparte
Durerea-cine stie?-daca
La cer peste morminte poate
Sa treaca.
Priveste-n jurul tau-e marea
Vietei; pleaca si o-nfrunta
Imbata-ti ochii-n contemplarea
Minunilor ce te asteapta;
Traieste, mergi oriunde soarta
Te-ndreapta
poezie de Ovidiu Densusianu
Adăugat de Gone Away
Comentează! | Votează! | Copiază!