Cu sufletul suflecat
Pășim cu sufletul suflecat în mâini,
Îl hrănim cu pâinea sărutului,
Îi punem sare pe rana amintirilor
Și visăm capătul drumului
Legat de umbra picioarelor.
Unde este asfințitul soarelui?
Unde este zborul stelelor printre stele?
Unde este transferul sufletului în liniște
Și liniștea în porumbelul
Ciugulind pâinea sărutului?
Cu sufletul suflecat pășim în amintire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unde zbori cu sufletul ești tot...
Unde zbori cu sufletul ești tot:
Pământ și cer, și apă dar și foc,
Ești om înălțător și roditor
Încercat de marele noroc.
Dau târcoale sufletului pur,
Zbor sub curcubeie disipate,
În iubiri mă scutur peste umbre,
În parfumul femeii încercate.
Tu privește zborul, lasă umbra,
Simte-mă din fapte și cuvânt,
Păcat de viața care ni-e dată
S-o neglijăm cu totul pe pământ.
Zborul tău în alte sensuri
Nu va prinde visul aripii de top,
Viața va rămâne fără sens
Sub cerul crud și veșted, și miop!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești...?
sunt aici...
unde privirea ta îmi urmărește gestul
unde respirația ta îmi simte pulsul
unde umbra ta îmi urmărește pașii
și acolo.....
acolo unde gândul tău îmi este umbră...
unde sufletul tău îmi este aer...
unde iubirea ta îmi este viață...
unde ești tu iubita mea...
pretutindeni....
poezie de Silviu Petrache (6 februarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul
Taina sufletului este boală sigură.
Conștiință nepurificată sufocă sufletul.
Acolo unde Conștiința este pură, purifică sufletul,
Acolo unde nu există conștiință
Sufletul moare odată cu sufletul.
Armonia sufletului cu viața
Te înalță într-o lume purificată
Plină de viață și Lumină!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spațiul unde sunt canalii
Pășim cu-nsuflețite vise
Cu iz de rouă pusă-n clipă,
Ca să zburăm în cerul falnic
Cu sufletul sub o aripă.
Din inimă, roiuri de fluturi
În ochii tăi caută zborul,
În mine crește pofticios
Dorința ce aprinde dorul.
În spațiul nostru de căldură
Ne sărutăm fără măsură,
Ca semn de dăruire-mi pui
Arătătorul tău pe gură.
Sunt vertical, țin fruntea-n soare,
Sunt ca stejarul-ngemănat
Cu fericirea-ți radiantă,
Te strâng la piept și mă simt beat.
Cădem în valsul nemuririi,
Două statui ce se topesc
În spațiul unde sunt canalii,
Dar ce contează, te iubesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mângâie cuvântul
În ochii mei sălbatici de curiozitate
Pasărea singurătății și-a pierdut zborul,
Sufletul iubirii în arhitectura străveche,
Prin noi gesticulații, renaște fiorul.
Aștept îmbrățișări pe ulițe ascunse
Unde câinii latră luna măreață, rotundă,
Unde săruturile fac șezători la porțile
Satului topit în bucuria profundă.
Uit sincronizarea în zbor de păpădii,
Mirosul tău de stele împlinește-avântul,
Redirecționez în hematii lumina poeziei
Unde iubirea mângâie cuvântul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visăm că alergăm
Visăm că alergăm cu flăcări
Întinse pe flori cu petale
Colorate cu cenușa
Păsărilor călătoare.
Visăm c-ajungem în câmpia
Încercuită cu lumină
În care sufletul renaște
Într-o aripă de albină.
Visăm că fuga ni-i calvarul
Căzută-n calea nemuririi,
Dar amândoi punem în rame
Cuvinte stinse în iubire.
Visăm că suntem o poveste
Și alergăm, și ne iubim,
Și steaua ta pe cer aleargă
Așa încât nu ne-ntâlnim!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnic pierdut
Parcă veșnic pierdut prin ținuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veșnic peisaj:
Unde nori colorați îmi cântă despre tine,
Folosindu-ți surâsul pe post de mixaj...
Unde soarele veșnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbești s-ajungi în viitor...
Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...
Unde eu sunt acelea ce îți urmează pașii,
Când pășim împreună pe aceeași cărare!
Unde timpul, nebunu', nu își păstrează așii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...
Unde lumea și pacea se-nțeleg de minune,
Unde nimeni nu știe să trăiască-n trecut,
Unde tu și cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veșnic pierdut...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipătul
pășim printre puncte sau virgule incomode
până la limita timpului
măsurăm înălțimi pe diagonala sărutului
urcăm către cer
apoi ne prăvălim
tulburați în adâncul din noi
căutări între limite impuse
de ce nu descompuse
îmi ceri infinitul
azi ai aflat
împreună pășim dincolo de infinit
doar împreună iubire
am explorat trupul, gândul, dorul
cu patima clipelor scurse
în țipătul spasmului final
în acea noapte, am aflat că te iubesc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde
De unde această
curgătoare lumină
ce îmi transformă în vitralii
pleoapele
și șoaptele acestea sculptate
în ușiorii de cireș
ai sufletului?
De unde
izvoarele susurânde de dor
clipocind stele
și de unde eu
înspre tine târâindu-mi setoasă
umbra?
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub bolta unde ruginesc
Prin geamul nopții trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care crește,
Cum crește zborul la erete.
Mă înfășor în gheara vieții
Și strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morți cu oameni vii.
Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.
Se duc așa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credință-a ta lumină
Când moartea bate din picior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Guvernatorul meu este sufletul meu. Sufletul meu nu are legi. Are propria sa direcție, știe unde merge, eu sunt un suflet într-un trup fizic. Eu sunt sufletul. Sufletul este divin, desăvârșit, atotputernic. Și sufletul știe Adevărul. Orice altceva este minciună, este falsitate. Sufletul este real, este adevărat. Doar îmi ascult sufletul, mă supun lui. Totul este atât de simplu. Nouă ne place să complicăm. Dar nu e nimic complicat. Doar ascultă sufletul.
Ghislaine Lanctot în Yoga Magazin, interviu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășim difuz prin ploile durerii
Pășim difuz prin ploile durerii,
Importăm manifestanți în strada mare,
Perfuzia cuvintelor e varză:
Coduri refăcute, puse-n sare.
Flămânzim cu stele reci sub nas,
Munca nu-i cu chef în țara-adevărată,
Rezistăm vioi în sărăcii și boli,
Cu recomandări și zarea-i bulversată.
Antagonic împărțim credință și iubire
În noaptea minților scăpate
Pe lampa lui Ilici care re-nvie
Peste cei ce rostuiesc gresite fapte.
Casele controversate sunt colivă,
Căința este-a doi părinți orfani
De copii, dar vor, prin moștenire
Să se-mbuibe cu euroi și bani.
Pășim difuz prin ploile durerii,
Luăm felii din țara noastră-n spate
Și o cărăm aiurea să o vindem
Unor făpturi stupide de departe!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile iubirii
iubește-mă femeie în noapte
în noaptea cu căderi de șoapte
e timpul sărutului în țipătul vântului
sărutul, mângâierea sufletului
sufletul, taina nestinsă a gândului
gândul, lacrima universului
revărsat pe corzi de violă
cântă pe tărâmuri de tainic fior
femeie, senzuală, te înfășori
în culori, în flori
flori de liliac, primăvara
primăvara sufletului și lacrima crudă a sărutului
trandafiri, în veri aprinse
de nimeni cuprinse, nestinse
de iubiri pătimașe,
adânc, prelung, în trupul dorului
anemone în toamne târzii
pe unde treci, pe unde vii
flori de gheață
cristale pure de iubire
pe trupuri de jad, ce ard
să stingă, să stingă dogoarea iubirii
alerg pe câmpuri cu flori
aleg, culeg
un vis, un gând, o femeie
o prind, o culeg
te port pe brațe vrăjite de amor
plecăm în zbor
un zbor etern
pe țărmuri de dor
căutând împreună infinitul iubirii
iubește-mă femeie în noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.
Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.
Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârție,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.
Două umbre însetate
Își caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemeții
nu a mai nins de demult
în copilăria mea
mi s-a uscat sufletul
de-atâta așteptare
și buzele îmi sunt crăpate
gura amară
doar mama mai răzbate
din uitare
cu strachina aburindă plină cu lapte
și cu felia groasă de pâine
în mâna cealaltă
apoi îmi mai aduc aminte
de plânsul mut
la căpătâiul ei
dar și de îngerul rătăcit
în așternuturile noastre
a venit și timpul ca să mă smulg
din ideea de frunză din starea de plantă
în mormânt somnul meu alb nemeții
unde visul și rostul roții
este același
în fiecare clipă a eternității
unde luna și-a eliberat lupii pe tărâmul
celor o mie de vânturi
și unde șeful trenului anunță sec
capătul drumului
trupul tău devorat de o mie de vulturi
când tu mai întâi îți desfăceai pulpele
apoi îți deschideai încet încet sufletul
tu îmi spuneai că nu doar întunericul
este veșnic
mult mai rea și nesfârșită este uitarea
carnea bătrână fără amintiri
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Siamezi în iubire
Ia-mi inima în dinți
Din sângele iubirii,
Fluturii tresaltă
Pe-aripa amintirii.
Suntem o contopire
De raze printre flori,
O dulce ciocolată
Sărutului din zori.
Ne mângâie romantic
Semnele trupești
Atât cât râul vieții
Ne poartă în povești.
Ia-mi inima în dinți,
Suntem doi siamezi
În constelații unde
Doar tu știi să visezi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom mira împreună
Nemaiauzite întâmplari îmi secară
liniștea inimii. Unde-aș putea lăsa toamna
cu surâsul ei veșted ruginit de iluzii?
Bat clopotele sunetului în rana sărutului
femeile pleacă, drumurile se rup sub pași
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.
Nu mai știu pe unde te-am căutat
să-ți spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
unde locuiesc pietrele îndrăgostite de mersul tău
și verdele putred ne umple amurgul.
Prin clipa de-ntuneric trec păsări,
singur îmi beau neliniștile și plec
unde ochii și atracția femeii mă cheamă
să împlinesc dorințele buzelor ei,
sânii copți să-i ascund în pieptul meu.
Se vor apropia de inima aprinsă
noaptea ne va șterge de temeri memoria
ne vom mira împreună
cum alunecăm în tipare de plumb.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de sat
Veșnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)
Mi-e dor de sat, unde veșnicia e la ea acasă,
Mi-e dor de sat unde vinul stă limpede în ulcior,
Unde pâinea e tăiată în două și e pusă frumos pe masă,
Unde mă așteaptă un suflet sfâșiat de dor!
Mi-e dor de sat, unde primăvara pomii sunt în floare,
Mi-e dor de sat, unde miroase a pită coaptă!
Unde se-aude susur de izvoare,
Acolo veșnicia cu adevărat mă așteaptă.
poezie de Vladimir Potlog (13 mai 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuim într-un Univers în care atomii sunt confecționați în centrele stelelor; unde în fiecare secundă se nasc 1000 de sori; unde viața este declanșată de lumina solară și de fulgere, în aerul și apa planetelor tinere; unde materia primă pentru evoluția biologică este făcută uneori prin explozia unei stele la jumătatea drumului peste Calea Lactee; unde un lucru așa de frumos ca și o galaxie se formează de o sută de miliarde de ori - un Cosmos de quasari și quarci, fulgi de nea și licurici, unde ar putea fi găuri negre și alte universuri, și civilizații extraterestre ale căror mesaje radio, ajung în acest moment pe Pământ. Cât de palide sunt prin comparație afirmațiile superstițiilor și ale pseudoștiinței; cât de important este pentru noi să urmăm și să înțelegem știința, acea strădanie caracteristică omului.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!