În tristeţe şi nefericire, moartea nu e un chin, ci o uşurare de poveri.

citat din Sallustius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte astfel încât la moartea ta lumea să ofteze de durere, nu de uşurare!

George Budoi (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie...

Voi scrie Adevăr pe braţele sleite
şi vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
şi vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
şi boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
şi vor sfinţi cântări, şi vor sfinţi cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin şi pe durere
şi zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii şi pe ştergare
şi fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
şi lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
şi voi culege mană, şi voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristeţe şi pe-amar
şi voi culege miere, şi voi culege har.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce uşurare simţi când te crezi inaccesibil atât laudei cât şi blamării şi când nu mai ţii să impresionezi pe nimeni! Ciudată uşurare, străbătută de momente de opresiune, eliberare dublată de suferinţă.

Emil Cioran în Căderea în timp, Dorinţa şi oroarea de glorie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu moartea e o nefericire, ci apropierea de ea.

aforism de Publilius Syrus din Sentinţe
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de toamnă...

(lui P.C.)

pogori ca o linişte blândă
tristeţe de toamnă, tristeţe
pogori cum coboară plăpândă
o cratimă-n linia vieţii

pogori ca un vers ce alină
tristeţe de toamnă, tristeţe
cu raze de Lună mai plină
ca punctul din linia vieţii

pogori ca un snop de lumină
tristeţe de toamnă, tristeţe
şi sufletul scaldă-mi, divină
şi dreaptă ca linia vieţii...

poezie de Iurie Osoianu (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nefericire: să-ţi doreşti moartea şi să nu poţi muri!

aforism de Publilius Syrus din Sentinţe
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie în verde şi roz

sigur că te iubesc, te port în memorie
ne leagă-aceiaşi limbă, acelaşi popor
în lumea mea românii sunt fraţi de istorie
uniţi ca o pădure scăpată de topor.

avem aceiaşi soartă cu poveri pe umeri
cărăm moartea în spate ca un rucsac
plin cu pietre mari, n-ai cum să numeri
momente de tristeţe cu sufletul posac.

între cuvinte alese te-am întâlnit
literele iubirii pluteau în cerneală
să fii sănătos, să fii fericit
gustind lumina zilei magistrală.

mă bucur de succes alături de ţine
cerul ninge linişti, ore diamantine.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, ne găsim fericirea în nefericire şi suntem atât de fericiţi încât nu vrem cu niciun chip să renunţăm la nefericire.

citat din Marius Torok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotică pură

În mistică şi în nefericire,
Recurg la erotica pură,
Picurul preacurat din natură,
De dragoste şi de buimăcire,

E duh infinit, e pură trăire,
Sărut şi aromă pe gură,
În mistică şi în nefericire,
Trăiesc la o minimă temperatură...

În rest, iubite,-i doar risipire
Şi parcă-i o cruntă fisură,
Abstractă şi pură literatură,
Speranţă-i de bună-vestire,

În mistică şi în nefericire...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcarea fiului risipitor

Când tatălui cerui a mea avere
Ca să-mi zidesc a fiului putere,
Primind-o, eu povară grea simţii
Şi ca să scap de chin şi de durere
În mari deşertăciuni o risipii.

Şi revenind-mi, plin de remuşcare
Voi cere azi a tatălui iertare
De n-oi primi, povară îmi va fi
De-o voi primi, e-atâta uşurare
Că niciodată n-o voi risipi!

poezie de David Daniel Adam (5 mai 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcarea fiului risipitor

Când tatălui cerui a mea avere
Ca să-mi zidesc a fiului putere,
Primind-o, eu povară grea simţi
Şi ca să scap de chin şi de durere
În mari deşertăciuni o risipi.

Şi revenind-mi plin de remuşcare
Voi cere azi a tatălui iertare
De n-oi primi, povară îmi va fi
De-o voi primi, e-atâta uşurare
Că niciodată n-o voi risipi!

poezie de David Daniel Adam (31 decembrie 2019)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtăm poveri ce nu-şi au rostul...

Purtăm poveri ce nu-şi au rostul
În viaţa asta mult prea scurtă,
Şi ne mirăm că uneori,
Clacăm la singura redută.
Ne încovoaie ne rănesc,
Iar noi le ducem zi de zi....
Şi, ca şi când n-ar fi destul
Le moştenesc ai noştri copii.
Povara banului prea mult
Ce ni-l dorim fară oprire,
A luxului nemărginit
Şi a nevoii de mărire.

Poveri ce nu-şi au locul lor
N-au nici valoare, trebuinţă,
Ci doar ocupă locul gol
Lăsat de lipsa de credinţă.
Sunt Doamne suflete pustii
Şi-s zbuciumate, chinuite,
De truda fără de sfârşit
Şi-a lor poveri nemărginite.

Opreste Doamne suferinţa,
Şi fă-i Tu Doamne să te vadă,
Să te iubească şi să creadă,
Şi... vor scăpa de împovărare.

poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea florilor
Lasă copacii plângând
Câtă tristeţe

haiku de Vasile Solcan
Adăugat de Vasile Solcan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi trece de la fericire la nefericire; drumul invers nu este posibil. În fericire simţi că lumea aceasta trebuie să fie aşa cum e; în nefericire, oricum afară de cum e.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Monopolul suferinţei (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litanii către Satan

O, tu, ce între îngeri, eşti cel mai învăţat
Şi mai frumos, de soartă şi laude trădat,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Prinţ izgonit din ceruri, rămas nedreptăţit,
Şi care, -nvins, de-a pururi, te-nalţi mai oţetit,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu ce ştii totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu care iei leprosul, hulitul şi proscrisul
Şi cu a ta iubire le-nchipui paradisul,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu, cel mereu al Morţii, preamarea ta iubită,
Ai izvodit Speranţa, nebuna fericită,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod,
Dispreţuind tăcerea prostitului norod,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu care ştii acele tărâmuri cu ispite,
În care-ascunde Domnul comori nemaizărite,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenale
Unde, în mari adâncuri, dorm neamuri de metale,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu ce ascunzi cu mâna genuna pânditoare,
Când somnambulul trece pe streşini fără soare,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu care în mod magic mlădii bătrâne oase,
Când e zobit beţivul târziu în nopţi ceţoase,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă,
Şi-i pui trăgaciul armei în mană cu ştiinţă,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mârşav
Pecetea-ţi de putere şi-a aurului brav,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tu ce iveşti în ochii fecioarelor crescând
Poftirea spre amorul de trupul lor flămând,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Toiag celui ce fuge şi far născocitor,
La spânzuraţi duhovnici şi la uneltitori,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie
Goniţi din raiul veşnic, în neagra lui minie,

Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde atâta nefericire?

De unde atâta nefericire,
Când raze pier şi noaptea vine
Pe la uşi, pe la fereşti,
Peste oamenii cu măşti?
Unde-s zâmbetele false,
Şi visele de soare arse?
Unde-s toţi ce i-ai întâlnit,
În drumul tău spre paradis?
Şi azi, ca ori şi care zi
Sperai că soarele va răsări
Acolo unde-i nefericire
În suflete avare de iubire.
Dar e soarele a uitat,
Sau poate doar n-a mai luptat,
Pentru iubiri ce noaptea mor
Iar dimineaţa răsar în zor.

poezie de Adriana Monica Burtea (4 aprilie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi va fi tăcere

Din primăveri abstracte cu râuri de tristeţe
Şi flori de neputinţă îţi scriu câteva rânduri,
Strivesc în mine dorul, curând va fi să-ngheţe
Şi ultima chemare prin ploi de anotimpuri.

Nimic n-are să doară, nici vis, nici amintire,
În praful înserării va aţipi durerea,
Vom fi ca doi străini în straie de himere,
Din resturi de iubire îţi voi sculpta tăcerea.

Nu ne vom mai căuta nicicând şi nicăieri,
Va ninge-o veşnicie cu pulbere de lună
Şi vom purta ţărâna de-amar şi de poveri,
Doar zdrenţe de regrete vor mai stârni furtună.

În nopţile stinghere ne vom căuta în vise,
Dar grăniceri de temeri ne vor opri haini,
Vom împarţi şi moartea, săruturi interzise,
Cu noi vor plânge îngeri de dor, prin ochi blajini.

Apoi va fi tăcere, ne va-ngropa ninsoarea,
Să nu mă-ntrebi iubire de-aducerile-aminte,
Atunci vom înţelege ce-adâncă-i disperarea,
Cum am pierdut iubirea prin ierni de necuvinte.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir hibernal

ce cauţi tu în viaţa mea
tristeţe urâtă şi neagră ca moartea?
cine te pune să-mi răneşti liniştea
să tropotesti febril pe duşumea?

tristeţe nebună mă duci la delir
mă frâng între extaz şi agonie
pulbere de gânduri în noapte răsfir
cu sufletul vrăjit de simfonie.

bătrâneţe grea în lacrimi te scurgi
în fragile slove găseşti alinare
să nu mă-ndepartezi de demiurgi
aud în beznă a cerului chemare.

trec prin mine îmblânziţii murgi
cu coame vrăjite aleargă spre soare.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine moartea

Când părăsesc această lume
papa, regele preşedintele, cineva important
ne cuprinde o mare tristeţe, jale
durerea va trece cândva... va veni cineva nou

Când moartea ne răpeşte
mama, tatăl, copilul, pe cineva apropiat
lumea întreagă se prăbuşeşte peste noi
durerea rămâne... nimeni nu-i poate înlocui

poezie de Ryszard Grajek din Pod okiem Kaliope, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!