De satin

Mai am o lungime de undă
Şi gata-i cu mine de-acum,
De moarte mă rog să m-ascundă
Sub negru-i, de gală costum.

La balul acesta, se pare,
Doar eu am venit nechemat;
- Doar ăsta pereche nu are,
Mi-au spus când afară m-au dat...

M-am furişat, să mai rămân puţin,
Sub neagra morţii fustă de satin.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprindere de toamnă

A mai venit o toamnă-n viaţa mea
Şi-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, şi parcă n-aş mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine

Iar au plecat şi berzele şi cucii
Şi m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mişună haiducii
Şi-n beznă mi-a rămas pe veci retina.

Mă simt aşa de frunză şi de ram
Încât mă rup de mine şi rămân
O frunză doar din cel care eram
Şi-un ram din cea ce m-a ţinut la sân.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfi

Au venit greierii
Şi mi-au spus
Opreşte-te din drum
Ascultă-ne!
Au venit furnicile
Şi mi-au spus
Şi ei, şi ele
Şi mi-au spus
Şi!

Pe un drum m-am întâlnit

poezie de Mihaela Cătană (30 ianuarie 2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer ajutor

Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună şi mie un cuvânt
Şi să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.

Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experienţă ştiu
Că doar din puţin m-a susţinut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?

Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puţin
Şi târziu, ci grabnic şi deplin.

Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ţi-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.

Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai ştiut când m-ai văzut plângând.

poezie de Marius Robu (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer ajutor

Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună şi mie un cuvânt
Şi să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.

Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experienţă ştiu
Că doar din puţin m-a susţinut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?

Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puţin
Şi târziu, ci grabnic şi deplin.

Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ţi-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.

Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai ştiut când m-ai văzut plângând.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, costumele astea ciudate vă protejează fonic... Totuşi, când eşti afară, îmbrăcată cu acel costum şi vorbeşti cu mine, mă auzi.
Sonya: Evident că te aud. Costumele nu ne protejează de sunete ce nu ne-ar dăuna cu nimic, doar de cele mult prea ample, pe care le elimină în totalitate, astfel încât să nu le auzim. Dar pe tine, dacă nu ţipi la mine, am să te aud, chiar şi când port acel costum de protecţie.
Lucian: Să ţip?! De ce-aş face aşa ceva? Nu-mi stă în caracter! Nu ţip la nimeni, deci, nici la tine, evident. Sau mai ales la tine.
Sonya: Luci, dădeam doar un exemplu; nu înseamnă că tu procedezi astfel.
Lucian: Aşa, deci... Păi, cu prima ocazie, poate o să ţip totuşi la tine!
Sonya: Poftim?!
Lucian: Doar ca să verific eficienţa costumelor voastre.
Sonya: N-ai încredere în ceea ce ţi-am spus? Vrei să mă verifici?
Lucian: Nu... Sonya, te rog! Doar nu m-ai şi crezut! Ce-s nebun, să ţip la tine?! Să fim serioşi!
Sonya: Ah... Eşti ciudat.
Lucian: Ştiu... Mi s-a mai spus.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar eu te iubesc

Mi-am întrebat inima dacă te iubeşte
Şi mi-a spus că e obosită şi puţin speriată
Mintea mi-a răspuns că nu e moral
Sufletul a zâmbit
Experienţa - otravă
Trecutul – epavă
Viitorul - greu
Din mine, te iubesc doar eu.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (25 noiembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-au găsit o parte dintre alpinişti, eram aproape îngheţat, pielea de pe braţ îngheţase şi aveam ochii dilataţi. Mi-au spus, mai târziu, că n-au văzut un om mai aproape de moarte ca mine. Aşa că au decis să mă lase acolo, pe mine şi pe Yasuko, o alpinistă care abia mai respira. Nu au crezut că mai am şanse de supravieţuire.

citat din Beck Weathers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Când sughit îmi pare bine
Vorbeşte moartea de mine
I-a venit să se mărite
C-un flăcău care sughite

Venitu-i-a dintr-odată
Ca la mai fiece fată
Şi-a dat buzna-n casa mea
Dar temutu-m-am de ea

Mor şi nu ştiu să profit
De clipa-n care sughit!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (16 decembrie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anestezie finală

Din mine, când o fi să mori
Te rog frumos să nu mă dori
Şi te mai rog, a doua oară
Când mor, nimic să nu mă doară.

Te-aş mai ruga, dacă se poate
Să-mi ierţi vreo câteva păcate
Căci vreau să am la judecată
Din două pete, doar o pată.

Şi-acum, ţi-o spun aşa 'ntr-o doară
Mi-e dor să mor, dar să nu doară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să presupunem că avem două diapazoane cu braţele de aceeaşi lungime... Când faceţi să vibreze pe unul, celălalt va răspunde pentru că vibrează pe aceeaşi lungime de undă. Deci, pentru a ne cunoaşte, pentru a cunoaşte acea fiinţă divină care e înlăuntrul nostru trebuie să ajungem să vibrăm pe aceeaşi lungime de undă cu ea. Numai aceasta e condiţia de a o cunoaşte.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cox: A, şi bobocule? Te rog să nu crezi că ai venit aici pentru că Ben are nevoie de mine. Eşti aici pentru că ţi-e frică de moarte că vă trebui să te bazezi pe tine pentru prima dată. Iar ăsta... ăsta e cel mai trist lucru dintre toate.

replică din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în lumea largă
mi se mai pare strâmtă
doar aşteptarea

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă goneşti?!

Mi-ai spus că vrei să fii morală
Şi ţi-am jurat că sunt moral
Dar m-ai văzut în pielea goală
Pe câmpuri, călărind un cal.

- Nu bate câmpii, m-ai rugat,
Îmbracă-te şi dă-te jos,
Eu sunt femeie cu bărbat,
Să mă răpeşti nu e frumos.

Mai bine vino la costum
Într-o maşină cu mulţi cai
Şi haide să pornim la drum
Pleacă, te rog! De ce mai stai?!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionică şi Domnul

Doamne, când eram în rai
Nu credeam şi nu spuneai,
Dar acum că nu mai îs,
Chiar de spui te iau în râs.

Tu mă dai din rai afară
Pentru cea de-a doua oară,
Pe când eu rămân convins
Că drept în iad m-ai împins.

Iar de-o fi să strigi la mine,
Voi mai crede-n rai şi-n tine?

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am repezit la viaţă cu mâinile-amândouă

M-am repezit la viaţă cu mâinile-amândouă
Sperând că trag de vise spre geana dimineţii,
Am înghiţit durerea şi ziua asta nouă
Îmi pare o greşeală pe fruntea tinereţii.

Mi-am asumat un cântec, un lan şi o pădure
Cum fac nebunii lumii în fiecare iarnă
Crezând că totu-i bine şi pot de-acum să-ndure
Nemernicia clipei când vântul o răstoarnă.

M-am întrecut pe mine răbdând o foame crudă
Şi nu-i poem în care să nu vă dau de veste
Cum taie disperarea cu lama ei cea udă
Şi-n carnea neputinţei croieşte o poveste.

M-am deşirat ca ghemul pe buze de morminte
Şi plânsul mi-a fost leagăn când mi-au plecat părinţii,
Mi-am spus că viaţa-i oarbă şi proastă şi mă minte
Şi-am tras cu disperare de amintiri când sfinţii

Le aşezau pe umeri măsura de lumină,
Şi-ngenuncherea clipei avea să mă doboare,
Iar viul tot pălise, de-acuma în grădină
Doar gânduri răvăşite mai învăţau să zboare.

M-am repezit la moarte cu pumnii strânşi, dar gata
De lupta cea mai dură înlănţuindu-mi firea,
Voiam să-i sfâşii pofta, să-i umflu beregata,
Sperând că voi rămâne la braţ cu nemurirea.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am repezit la viaţă cu mâinile-amândouă

M-am repezit la viaţă cu mâinile-amândouă
Sperând că trag de vise spre geana dimineţii,
Am înghiţit durerea şi ziua asta nouă
Îmi pare o greşeală pe fruntea tinereţii.

Mi-am asumat un cântec, un lan şi o pădure
Cum fac nebunii lumii în fiecare iarnă
Crezând că totu-i bine şi pot de-acum să-ndure
Nemernicia clipei când vântul o răstoarnă.

M-am întrecut pe mine răbdând o foame crudă
Şi nu-i poem în care să nu vă dau de veste
Cum taie disperarea cu lama ei cea udă
Şi-n carnea neputinţei croieşte o poveste.

M-am deşirat ca ghemul pe buze de morminte
Şi plânsul mi-a fost leagăn când mi-au plecat părinţii,
Mi-am spus că viaţa-i oarbă şi proastă şi mă minte
Şi-am tras cu disperare de amintiri când sfinţii

Le aşezau pe umeri măsura de lumină,
Şi-ngenuncherea clipei avea să mă doboare,
Iar viul tot pălise, de-acuma în grădină
Doar gânduri răvăşite mai învăţau să zboare.

M-am repezit la moarte cu pumnii strânşi, dar gata
De lupta cea mai dură înlănţuindu-mi firea,
Voiam să-i sfâşii pofta, să-i umflu beregata,
Sperând că voi rămâne la braţ cu nemurirea.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie!

Omul
Când se naşte
Are gură, dar n-are vorbe
Să spună adevărul –
De unde vine sau ce-l paşte...
Şi numai după ce uită totul
Începe să zică Mamă, Tată...
Până la moarte.
Când îi rămân doar vorbele
Dar nu mai are gură să şi le spună
Şi i le spun alţii
Mistificând adevărul.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!