Walt Whitman

Eu sunt om.
Atât de obişnuit, de-ţi vine să râzi, –
Râu cristalin între maluri năpădite de gunoaie,
Veacurile-şi freamătă aripile peste mine.
Înfrigurare şi groază
Laminez temerar în topitoriile mele,
Ascultând vuietul vântului, bătaia motoarelor
Şi respiraţia femeii iubite.
Văd nori, pământ, hornuri, fiare şi oameni;
Ating obiectele, adulmec mirosuri:
Eu sunt atât de obişnuit, de-ţi vine să râzi.
Şi ziua mea ca lotusul înfloreşte.

poezie de Oleksa Slisarenko (1919)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de alean

De copil de-ţi vine dorul
Lacrimile-ţi şiroiesc
Şi-i deschizi timid pridvorul,
Amintiri te copleşesc.

Greu s-apropie viitorul,
Depărtările mai cresc,
De copil de-ţi vine dorul
Lacrimile-ţi şiroiesc

Şi aleanuri se pornesc
Inimii să-i umple golul,
Vise tandre cu odorul,
Doar în somn ţi se-mplinesc.

De copil de-ţi vine dorul.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râzi mereu, râzi, fă pe nebunul, nu fi niciodată supărat. Râzi chiar şi când simţi că lumea se prăbuşeşte peste tine, continuă să râzi. Sunt persoane care trăiesc parcă numai ca să-ţi vadă râsul, iar alţii vor roşi când vor pricepe că nu au reuşit să ţi-l omoare.

citat din Roberto Benigni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sună-mă

sună-mă de-ţi este greu
şi voi veni cu soare
sună-mă dacă eşti trist
şi voi veni prin ploaie

sună-mă de vrei să râzi
vom alerga prin parcuri
sună-mă de-ţi este frig
te-aş înveli cu aripi

sună-mă de-ţi este dor
nimic nu este întâmplător
sună-mă şi voi veni.....
chiar şi în orele târzii!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marţi nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

De-aşi fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Mâine aş fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Şi luni când mai vine?

Pentru vineri sunt un deşeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Şi luni când mai vine?

Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Şi luni când mai vine?

Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.

Oră de oră trec şi eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
şi-n lunea care vine?

E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obişnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obişnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obişnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obişnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea şi cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îţi acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea şi moartea sunt fără de mine
Cum este Moş Crăciun
Fără Naşterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ţi fie mai frică
Decât de faptul că eşti om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu eşti, poate, Dumnezeu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tălpile mele – atât de ferm înfipte

Tălpile mele – atât de ferm înfipte în pământ!
Aripile mele – atât de departe sus pe ceruri!
Şi atât de multă suferinţă
În inima sfâşiată între ele.

poezie clasică de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te sărut

Ascultă-ţi inima şi iartă
Iubeşte nu e un păcat
Vezi gândul unde te poartă
Du-te unde eşti aşteptat

Eu te întreb de-ţi este bine
Îmi răspunzi că tu exişti
Lasă sufletul să vină la mine
Viaţa trăieşte-o să rezişti

Când noaptea vine te-apasă
Şi dorul este mai profund
Visează-mă de-ţi sunt aleasă
În zori să te trezeşti râzând

Tu faci un pas eu te urmez
Eu te sărut tu mă îmbratişezi
Să fii mereu iubit eu îţi urez
Râzând lângă mine te aşezi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte la indigo

Nu e cu- "A fost odat' "
şi nici cu "de n-ar fi",
căci este zi de zi
şi –zău!- m-a încântat.

Ea, nouăzeci de ani,
el, nu-i decât un puşti
de-ţi vine să-l deguşti
iar eu... sunt dintre fani.

Cum am aflat de ei?
Păi, nu mai ştiu nici eu!
dar îi tot văd, mereu,
zburând ca nişte zmei

la piaţă, în Obor,
sau la vreun magazin,
de-mi vine să mă-nchin,
dar, cum să spun: ‘i-ador!

Nu se feresc defel
de lumea dimprejur,
şi sunt convins, vă jur:
la minte sunt la fel.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit

Ce bine vine liniştea într-o cameră, singură,
După cutii şi străzi ticsite cu oameni.
O simt aşezându-se în straturi succesive, sigură,
Pe ea şi pe scopul urmărit, fără patimi.

Strat cu strat, spre supremul sentiment,
De împăcare a sinelui cu trupul,
Ce sălăşluiesc atât de dement,
Separate. Şi iată că timpul,

Pare că îşi recapătă sensul de bază
Şi tu treci pe lângă el, utilizându-l,
Nu invers, într-o cursă doar de groază.
Dorinţa ţi-o împlineşte numai gândul.

Totul se mişcă în valuri, repetat
Şi du-te-vino-ul relaxant intră-n tine,
Ca şi respiraţia ce vine pe-nnoptat,
Cu genele somnului să îţi curgă în vine.

poezie de Doina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua Sfinţilor...

de ziua Sfinţilor să-ţi spun,
urarea care-mi pare prea banală,
mai bine dintr-un crâng ţi-adun,
un rând de frunze pe-o beteală,
le leg încet cu rima mea,
le leg cu-atâta îndoială,
nu ştiu de ţie-ţi vor plăcea,
de-aceea am privirea pală

de ziua Sfinţilor din cer,
de ziua ta am scris cu ceară,
lumina mea o ard şi sper,
s-o vezi acum ca prima oară,
pe tine luminându-te în jur,
să o păstrezi că-i tare rară,
s-o legi de tine cu un şnur,
în ea ţi-am pus şi primăvară

te lăsă azi, să zbori, să râzi,
calcă durerile trecute,
încearcă luna să o prinzi,
să-i smulgi tăcerile avute
şi să te-mbraci în crâng de flori,
parfumul lor să te-ameţească,
hai!, râzi şi râzi şi râzi culori,
ce-au început să veştejească

de ziua Sfinţilor să-ţi spun,
urarea care-mi pare prea banală,
eu nu o spun dar îţi adun,
din crâng mii frunze pe-o beteală,
sunt verzi şi galbene şi râd,
să te cinstească azi pe tine,
am scris pe ele şi un rând,
în el am pus un timp din mine..

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spital

ne-am întâlnit
Intâmplator
intr-o rezervă
de spital
să schimb cu tine,
nu aş vrea
dar văd
cat Dumnezeu
Iti poate da
să duci povara
atât de grea
şi râzi glumind de ea.
durerea ta
n-o poate nimeni lua
tu ştii şi râzi de ea.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea, logos sfânt

De-ţi este bine,
nici nu mai contează
în ce cochilii se strecoară luna
să soarbă dintre ierburi seva dulce,
Ia din tăcere cetera, gorduna,
şi lasă capu-n iasomie să se culce!
De-ţi este bine,
stai în luntrea sufletului, leagăn sfânt,
cu flori de măr şoptindu-ţi despre vreme,
culege bucuriile din cer, de pe pământ,
Ia ce-i mai bun din viaţă, nu te teme!
De-ţi este bine, binele se-mparte
cu-ntreaga fire, logosul cerat,
sunt zâmbetul ce se aşterne, alfabet înaripat,
cu inima îţi scriu din ochi poemul,
care-n povestea vieţii te-a-ntrupat.

poezie de Iulia Dragomir (27 martie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
şi mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aş lua în braţe te-aş pupa
să mai schimbăm viruşii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic şi mare

Trece un prăpăd pe lume...
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagră turbă bine,
vine vajnic uragan!
E o spaimă-n toată firea...
Păsări albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
peşti, jivine merg la fund.
Urlă ape biciuite,
dau nebune către mal;
Calcă unul peste altul
şi se-nghite val pe val.
Geme farul... Un grăunte
de nisip, nepăsător,
Râde de urgia oarbă
şi de groaza tuturor;
"Râzi? Nu vezi?" l-întrebă farul.
"Ba văd bine" zice el;
"Ş-apoi, dacă vine, — vină!
Sunt atât de mărunţel!
"Rădăcini eu n-am, să-mi pese!
nu mă simt deloc legat —
"Ori în adâncimea mării,
ori la soare pe uscat —
"Să mă spulbere de-aicea,
cu tot eu am să rămân:
"Mie, unuia, oriunde,
Singur cerul mi-e stăpân!"

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori întâlneşti aşa un prinţ de-ţi vine să te măriţi cu calul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei incertitudini

Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat.
Prea multe într-un singur strat...
De evitat, sau de dorit?!

Îmi pare de nerefuzat,
Pe cât de greu de cucerit.
Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat...

Prin ea te simţi hipnotizat
Şi nu ştii de-ţi va fi sfârşit,
Sau paradisul mult visat.
Atât de crudă de păstrat,
Atât de coaptă de iubit.

rondel de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată ziua vezi o mulţime de oameni. Vorbeşti cu ei, râzi cu ei, ai chiar prieteni, iubeşti câteodată, crezi să te înţelegi, ba şi comuniezi şi nu pot zice că uneori nu reuşeşti s-o faci. Dar toate acestea nu te împiedică să fii singură, îngrozitor de singură. Eşti legată de solitudinea ta pentru todeauna, de todeauna. Sunt eu şi numai eu şi tot timpul gândesc, deci mă schimb tot timpul, deci nimeni nu mă poate cunoaşte cu adevărat. Eu mă ştiu, mă înţeleg şi nu mă ştiu şi nu mă înţeleg decâat pe mine, pe nimeni altul decât mine. Eu mă iubesc şi mă dispreţuiesc şi uneori aş vrea să mă bat – atât de dezgustător de imperfectă mă simt.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna! ...

Iubito, vine toamna peste noi!
Veştede frunze-ţi cad pe umeri goi.
Grădinile, în strai multicolor,
Stau la priveghiul rozelor ce mor.
Copacii, îşi iau cerul ca reper,
Văzând că frunzele în zare pier.
Vântul sfâşie timpul pe-un cadran.
Ploaia-i susţine ritmul pe-un olan.

Iubito, vine toamna peste parc!
Vârtej de frunze zboară ca din arc.
Pe lângă noi, perechi de paşi grăbiţi
Fac un duet cu alţii târşâiţi.
Ne bucurăm de ploi, de soare, vânt,
Fără să le-ntinăm cu un cuvânt.
De-ţi pare-a fi un simplu paradox,
Ajuns-a toamna-n zi de echinox.

Iubito, vine toamna peste burg!
De-a valma clipele-n neant se scurg.
Iubirea nostră-i tot ce ne-a rămas,
Să ne-ncălzească cu-al ei dulce glas.
O mână înspre mine de-ai întins,
Face din timp tărâmul necuprins,
Pe care-un templu 'nalt am să ridic,
Iubirilor ce-n veci nu se dezic.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macedo-românii nu sunt români! Sunt super-români! Români absoluţi - atât de loviţi şi goniţi, că au instinct naţional de fiare hăituite; iar eu şi dumneata, trăind în siguranţă aici - avem forţă domestică de raţe! Măcăim în bătătură... Eu am stat cu macedo-români în temniţă. Păi, nu sunt oameni, domnule! Sunt semizei! Dacă pe unul îl bate până nu-i mai rămân ochi în cap - nu declară nimic! Au o bărbăţie atât de perfectă!

Petre Ţuţea în ziarul "România Liberă" (7 decembrie 1991)
Adăugat de cociu puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!