Ochiul de vis

Dintr-un alint
Zilele-mi pleacă
Prin labirint
Visul să-mi treacă...

Nopţile-mi cad
Coapte pe ruguri,
Gerul uscat
Strigă din muguri...

Zâmbete coc
Ploi de iubire,
Îngeri de foc
Mor în neştire...

Marea-i un dor
Curs în uitare,
Visul-un zbor,
Ochiul - o mare...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Marea-i mare
Oriunde în zare.
Soarele răsare,
Tot în ea dispare

Marea-i mare
Cu valuri călătoare.
Mii de-notătoare
Îţi apar în cale.

Marea-i mare
De la munte pe cărare,
Serpuită pâ-n la vale,
Pân ce dă în largul mare.

Marea-i mare
Cu-a sa zbuciumare,
Cu zbor de păsări călătoare,
În glas doar a lor chemare.

Marea-i mare,
Clară îndrumare
A vaselor fărmare
Spre veşnică uitare.

Marea-i mare,
Totuşi nu atât de mare.
Poate fi o rezumare
Şi putină informare.

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

Când am fost ură am fost mare,
Dar astăzi, cu desăvârşire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Eşti mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ţi-este inima iubire,
Când ţi-este sufletul iertare.

Ştiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viaţă trecem în neştire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriştea cât de mare,

Şi înălţarea e-n iertare.

rondel clasic de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor, Rondelurile pribege (1927)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul de aramă

Am crezut că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă

E cerul arămiu afară
şi habar n-am de unde
mi-e gândul plin de ploi mărunte
de parcă nu-mi este toamnă
cu muşcături de gutuie
pândite de ochiul de aramă
ca în alte dăţi...

Ciudat, azi îmi pare
că plouă cu gândul tău în mine
iar mici tristeţi se pierd în ape limpezi
când îmi culegi iubirea de pe sacre lespezi

Iar din uitare
toamnă-ploaie
tu mă lepezi

Acum cred că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă
doar un pic mă lasă hoaţa
iar apoi întinde braţul
şi mă cheamă...

Jalea despărţirii vara o străpunge
ochiul de aramă stă ascuns şi... plânge.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerul uscat –
În zori ulucile gardului
Înflorite.

haiku de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ciuda vârstei nu-l bănuiesc de-nţelepciune

oricât l-aş descânta de negru
în cerul ciocului
şoapta lui va fi tot croncănit macabru
nicio iubire nu-l va face să cânte triluri de privighetorciudat mai sună-a moarte refrenul vieţii
în limba sa corbească
poate
nevermore
e doar alint de stele răsturnate
de-un car prea mare pentru o delicată buturugă

doar un poet nebun
o stea de miazănoapte-ngână
răsuceşte îngeri din lumină
caută iertarea pe cărări de lacrimi
doarme-n lună cu-n fluture de mână
şi-n inimă tot ceru-i cântă
durerea lumii
prin pana lui curge
şi-şi zâmbeşte fantasmelor sale
fericit de dezastru
împlinit de neştire

refrenul vieţii se cântă clocotitor
prin fiecare răsărit de soare
prin fiecare şoaptă albă de margaretă
oricât se tânguieşte întunecatul fante
nevermore
nevermore

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer şi pământ mai aştept un cuvânt
Şi o notă să cadă în mare.
Eu, pe ţărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima să-ţi adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, să plângi, doar atunci când îţi spun
Şi să-mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, şopteşte-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux şi reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n braţe de muze...

Între mare şi cer e atâta mister
Şi o taină de viaţă bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
Să te cânt într-un vals prima oară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu dublu sens

(se poate citi şi de jos în sus)

Ca într-un Vezuviu mă afund în tine
Mare înspumată cu miros de rai,
Margini de iubire şi de doruri n-ai,
Nimeni nu mai pleacă, nimeni nu mai vine,

Nimeni nu mai moare, veşnice sunt toate
În a noastră lume ruptă din neant,
Tu îmi eşti atlantă, eu îţi sunt atlant,
Vom domni o eră ori o oră poate...

Ale noastre-atingeri s-or preface-n ruguri,
Peste care-n lanţuri vom aşterne zei,
Îmbătaţi de izul florilor de tei
Stoarce-vom sub lună copţi ciorchini de struguri.

Cu albaştrii îngeri vom întinde hora
Tropotind pe-al nopţii de-abanos pustiu
Pătrunzând mistere care nu se ştiu
În eternitate vom preface ora.

Nimeni nu mai pleacă, nimeni nu mai vine,
Margini de iubire şi de doruri n-ai,
Mare înspumată cu miros de rai
Ca într-un Vezuviu mă afund în tine.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei spun că marea-i lipsită de iubire

Ei spun că marea-i lipsită de iubire, că în mare
iubirea nu poate trăi, acolo e numai golul, particule sărate
de viaţă lipsite de iubire.
Dar, iviţi din mare,
delfinii fac tumbe-n jurul corabiei lui Dionisos,
pe-al cărei catarg sunt împletite viţe viorii
care sus se termină-n curcubeie de purpură-întunecată –
şi, hop, ei dispar, iradiind de încântare, cu nasul în valuri!
Iar marea-l primeşte-n patul ei pe Dionisos
în balansul alintat al acestor mici şi fericite fiinţe marine.

poezie de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crăpat gerul –
mugurii trag cu ochiul
spre cer

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au spus că o să-mi treacă

Mi-au spus că o să-mi treacă
Aşa, cât un clipit
Că nu există suflet
De neînlocuit

Că lumea-mi aparţine
Că-i timpul să trec peste
Şi că iubirea-n sine
E ceaţă şi poveste

I-am ascultat o vreme
Şi te-am lăsat să-mi treci
Trecând la alte buze
Scăldate-n vinuri seci

Era aşa de bine
Ca după nopţi în care
Îmi ocupai toţi porii
Să te-arunc în uitare

"Ce bine e să-ţi treacă!"
Spuneam biruitor
"Ei chiar aveau dreptate
Iubirea-i doar amor

Săgeată ce ţinteşte
Spre inimi de o şchioapă
Le-arată fericirea, apoi le-o ia
Şi pleacă"

Mă vindecasem parcă
De orice fericire
De orice suferinţă
Şi de orice iubire

"La ce să îmi trebuiască?
Iubirea-i slăbiciune!"
Strigam eu sus şi tare
Schimbat ca prin minune

Dar inima-mi de-o şchioapă
Ştia că-i doar minciună
Şi suferea-n tăcere
Fără să îmi mai spună

Plângea închisă-n mine
Fără să ştiu c-o doare
Simţind ca niciodată
Că-i nefolositoare

"Trezeşte-te! Iubeşte!
Nu asta mi-e menirea
Să stau închisă-n tine
Uitându-mi fericirea!"

Spunea şoptit săraca
Dar eu nu ascultam
Să uit de tot de inimi
Mă încăpăţânam

Aşa mi-am pierdut ţelul
Aşa mi-am stins iubirea
Am îngropat trecutul
Stingându-ţi amintirea

Dar cum în noapte visul
Te lasă iar să vii
La noapte, printre stele
Din nou te voi iubi

Şi adevărul este
Că n-o să-mi treci în veci
Oricâte alte buze
Şi-oricâte vinuri seci!

poezie de Gabriel Cîndea (iulie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş

Flori de cireş mă ispitesc c-un vis de primăvară
şi mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocenţă
Cu dor de viaţă, inima-mi e în efloreşcenţă.

Din petalele cireşilor fur raze de lumină,
simţirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veşmânt de sărbătoare.

Când tu mă iubeşti sunt un cireş în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
şi-mi subjugă inima cu adorate primăveri.

Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ţi risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am ştiut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub creangă de luceafăr

Pletele văzduhului se răscolesc în vânt,
Sub creangă de luceafăr creşte un cuvânt,
Se înmulţeşte limba cu rana mântuirii
În ginta de iubire supusă tăinuirii.

O doină se mai plimbă pe buzele de rouă
Şi vulturii s-aşează în pecetea nouă
Unde îngeri dacici prin sânge ne-au sfinţit
Credinţa întru Domnul în rai desţelenit.

Vin muguri, muguri pleacă în umbrele de crini,
Norocul înfloreşte pe pajiştea cu spini
Şi nu se răstigneşte, o, nimeni pentru noi,
Învăluiţii vremii cu doruri şi nevoi.

O, Doamne, lacrimi curg şi lacrimile seacă,
Din aripa de sânge şi zborurile pleacă
Şi noi, o bocceluţă de gânduri şi durere
Rămânem să mustim eternu-n alte ere.

Suntem doar o Golgotă în plaiul românesc,
Brazde de-ntuneric mereu ne răscolesc,
Îngenuncheaţi rămânem învăluirii noastre
Rugându-ne speranţei din cerurile-albastre!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri

Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruinţe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorţilor îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduţi în mare
Îngeri orbiţi de soare
Îngeri uitaţi în cuvânt
Îngeri alungaţi de pamânt.

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Lasă-mă să-ţi sorb
aerul de pe buze
numai aşa o să-mi treacă
de zbor.

Lasă-mă să disting
culoarea dintre două priviri
numai aşa o să-mi treacă
de sete.

Dar mai ales lasă să-mi bată
secundele în inima ta
pentru a vibra sensibile strune.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil

Când eram copil cuminte,
Gândul bun îmi da povaţă,
Să-mi adun la drum fierbinte,
Toată dragostea de viaţă.

Năzuind la vreme calmă,
Drum de soare, vis de foc,
Adunam avântu-n palmă
Şi fântâna cu noroc.

Mi-aprindeam de zbor menirea,
Sorii care-mi ard în fire
Şi-mi strângeam nemărginirea,
Într-o slovă de iubire.

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plâng...

Când plâng, o lacrimă de-a mea,
Îmi plânge-ntreaga lume.
Şi infinitul plânge-amar,
Cu ploi de stele, iar şi iar...
Nu mai cunosc nici zâmbetul nici visul.
Mâ-ntreb dacă există paradisul...
Dar cine să-mi răspundă la-ntrebare?!
Şi sufletul de suferinţă doare.
Oh, nici speranţa nu îmi mai rămâne,
Căci cine-s eu de-acum pe-această lume?!
Adorm - o stea la margine de zare.
Scheletul unei clipe trecătoare
Îmi dă o umbră - aripă târzie -
Un zbor plăpând de puf de păpădie.
M-acopăr cu veşminte de lumină,
Dar singură-s, durerea nu-mi alină
Nici valul cast, nici răsăritul, Doamne.
Cărări de pietre-n vreme de ninsoare...
Şi ochiul plânge albele zăpezi,
Când încă o iubire, iată, pierzi!
În curcubeu mă învelesc şi iar
Iluzii mă apasă vertical.
În înger, transcendent, mă definesc
Şi-aştept de-acum, aştept o mângâiere,
Din visul meu urât să mă trezesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare...

Când suflă vântul dinspre mare uitare,
Aduce zbuciumul cu el.
Învolburare, ceaţă şi furtună,
Se sparg la ţărm fără a avea un ţel!

Se strâng la malul mării trăiri trecute,
Iubirea rătăcită aici se trezeşte,
Din marea învolburată, prin a ceţii vreme,
Dragostea, la mal înfloreşte!

Te strig la ţărm iubire,
Nu trebuie decât să-mi auzi chemarea,
Sunt sigura că vei veni într-o zi
Şi împreună vom trăi visarea!

Totul e vis, totu'-i uitare,
Doar tărmul şi cu marea au rămas,
Te-aştept de-o veşnicie şi uitarea,
O rog să plece cu ultimul vas!

poezie de Liliana Andrei (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec ...

Chingi de rădăcină
ancorate-n tină,
ţineţi în strânsoare
tulpini urcătoare!
Frunze-n verde crud,
într-un dans zălud,
foşnet să v-aud!
Şapte ursitoare,
în muguri de floare
revărsaţi culoare!
Pe iarbă-n răzoare
cerneţi stropi de soare
şi-alţi picuri de ploi,
să prindă altoi!
Zumzet de albină,
vino şi-mi alină
florile-n grădină!
Peste polen, fluturi,
presăraţi săruturi!
Scoateţi capul, muguri,
printre fum de ruguri
şi ieşiţi din pântec
până spun descântec!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i fata?

Într-o bună zi-n grădină
A intrat, cam decoltată,
Cu pas gingaş de felină
O încântătoare fată.

Pe unde calcă răsar flori
Şi saltă-n zbor mici fluturaşi;
La semnul ei apar cocori
Şi crapă-n ramuri muguri graşi.

Cine-i fata zâmbitoare
Care-n urmă-n iarba rară
Ghiocei şi lăcrămioare
Lasă peste tot pe-afară?

Cucul, ce prin văi se-ascunde
Şi se culcă-n crânguri seara,
Mă strigă: - Îţi voi răspunde!
Fata asta-i Primăvara!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina se sfinţeşte-n trăire

Rotesc pe osie lumea
ca un astrolog al destinului,
mă rog şi se înalţă odată cu mine.
Împart la fiecare ce i se cuvine,
nu mă opresc din iubire şi meditaţie,
n-am teamă de umbre.

Lumina se sfinţeşte-n trăire,
se întinde prin sânge odată cu aerul
şi urcă-n inimi visuri înmugurite.

Zilele-mi coboară prin venele scut,
respiră plămânii sub clopote-n zori,
ochiul priveşte din triunghi ascuţit
cum ard flăcările dincolo de margini
şi se nasc semne transparente
pe cerul care acoperă durerea cu nori.

Nopţile topite-n absenţa întunericului
pun dimineţile pe fugă.

În urma lăsată-n memorie
fructul dorinţei prinde coajă rumenă
ca într-o vară cu arşiţă
ce visează ninsori cu îngeri albi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!