Scrisoarea dumitale m-a emoţionat, fiindcă prin ea m-am văzut pe mine însumi la vârsta de paisprezece-cincisprezece ani, în cenuşia Lima de pe vremea dictaturii generalului Odria, entuziasmat de visul de a deveni cândva scriitor, dar şi deprimat la gândul că nu ştiam ce să fac pentru asta, de unde şi cum să încep a cristaliza în opere literare acea vocaţie pe care o simţeam ca pe o poruncă de neamânat: să scriu povestiri care să-i încânte pe cititori aşa cum pe mine mă fermecaseră cele ale scriitorilor ce începuseră să-şi ocupe locurile în panteonul meu particular: Faulkner, Hemingway, Malraux, Dos Passos, Camus, Sartre.

începutul de la Scrisori către un tânăr romancier, I. Parabola teniei de Mario Vargas Llosa (1997), traducere de Mihai Cantuniari
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te bine la mine, iubirea mea. Recunoaşte-mă, recunoaşte-te.

Mario Vargas Llosa în Elogiu mamei vitrege (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este preferabil să-i înţelegi pe oameni, în loc să-i judeci.

citat din Mario Vargas Llosa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scriitor nu-şi alege temele, temele îl aleg pe el.

citat din Mario Vargas Llosa
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aidoma melcilor care poartă, tăinuită în labirintul lor, muzica mării.

Mario Vargas Llosa în Elogiu mamei vitrege
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul era înalt şi atât de slab, încât părea mereu văzut din profil. Avea pielea smeadă, oasele proeminente, iar ochii îi ardeau cu foc nestins. Purta sandale de păstor şi tunica vineţie îi cădea pe trup ca veşmântul acelor misionari care, din când în când, vizitau satele din sertón, botezând copii cu nemiluita şi cununând perechi de concubini. Era cu neputinţă să-i afli vârsta, obârşia, istoria, dar avea ceva pe chipul lui liniştit, în obiceiurile-i frugale, în neclintita lui seriozitate, ceva ce îi atrăgea pe oameni încă înainte ca el să le dea sfaturi.

începutul de la Războiul sfârşitului lumii de Mario Vargas Llosa (1981), traducere de Mihai Cantuniari
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegului Dumitru G., care, pe vremea dictaturii, la înmormântarea lui Nicolae Iscrulescu, emoţionat, şi-a încheiat logosul rostind "Adio, tovarăşe Nicolae Ceauşescu"

Chiar că ai avut noroc!
Vorba-ţi de la cimitir
Ţi-a adus, (ce chilipir!)
Faima a fi fost... prooroc.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Amprenta" (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce stranie e societatea cu regulile şi prejudecăţile ei, în care, dacă nu te încadrezi, eşti catalogat drept delicvent, sau bolnav.

citat din Mario Vargas Llosa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am văzut pe mine însumi

M-am văzut
ca pe un inel de os
în şuvoiul limpede
al tuturor lucrurilor

şi am jurat
să le fiu întotdeauna deschis
astfel ca ele
să poată curge prin el

şi atunci am auzit
"inel de os" unde
inelul este ceea ce

face un clopot.

poezie de Lew Welch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi mic şi ticsit de cărţi şi discuri, apartamentul nu era claustrofobic; avea ferestre ce cădeau spre stradă prin care pătrundea din plin lumina albă şi strălucitoare a Castliei, atât de diferită de cea pariziană.

Mario Vargas Llosa în Rătăcirile fetei nesăbuite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

comunism

Comunismul este, în fond, o societate care trage în jos tot ce este sus.

definiţie de Mario Vargas Llosa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii erau otrava societăţii.

Mario Vargas Llosa în Paradisul de după colţ (1 septembrie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există dragoste fără năbădăi.

Mario Vargas Llosa în Kathie şi hipopotamul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aş fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsuraţi, paşii vorbei m-au
dus uneori către tine şi ţi-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat şi eu,
pierdută prin el, nu mai ştiam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau şi mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea şi cu mine,
credeam că trăiesc.
Şi s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Şi nu mai ştiam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simţeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
şi cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruş străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăţi
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
paşii ar bate doar pe loc,
urmele ar păşi înainte şi
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braţ cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârşit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubeşti şi să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
şi nesiguranţă decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc şi iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viaţa,
cu uşurinţă şi responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detaşat şi mai uşor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârşit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
şi apoi la mama mea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârşit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubeşti şi să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
şi nesiguranţă decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc şi iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viaţa,
cu uşurinţă şi responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detaşat şi mai uşor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârşit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
şi apoi la mama mea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul şi imagistica sa constituie un gen privilegiat care are posibilitatea să reprezinte neliniştea acelui labirint de îngeri, demoni şi minuni, care nu este altceva decât sălaşul dorinţelor noastre.

citat din Mario Vargas Llosa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peru e perceput în lume prin Mario Vargas Llosa, iar Columbia prin Gabriel Garcia Marquez.

citat din Gabriel Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia şi prosperitatea nu produc marea literatură.

citat din Mario Vargas Llosa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă lucrurile nu ies niciodată, ca în visele noastre.

Mario Vargas Llosa în Paradisul de după colţ (1 septembrie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă bine, iubirea mea. Recunoaşte-mă, şi recunoaşte-te!

citat din Mario Vargas Llosa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!