Albe amintiri

E prima oară când întind mâinile
şi strâng fulgii spre tâmple...
albe amintiri
frigul mă strânge în braţe
se frâng cuvintele în două
cad stele pe pământ
în paşii fără drum
din iarna ta
o lacrimă îngheţată
se prelinge
încărcată de doruri trecute
se reflectă în imagini
pe chipul plin de ninsoare
picături desprinse
din suflet
calc pe umbre albastre
scufund tristeţea
în norii de fum
las timpul să vorbească.

poezie de Maria Ciobotariu (22 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge pentru prima oară...

Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Stele albe cad peste copii
Ce zburdă cu ochii la cer
Şi fulgii vin, şi fulgii pier...
Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Şi ne cuprinde un dor de alb
Zăpada răscoleşte amintirile din noi
Şi nu vrem să mai ştim c-au fost vreodată ploi.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă cu şi despre timp

Se scurge tăcerea-n clepsidră
Şi ninge în noi liniştit,
Azi chipul reflectă-n oglindă
Un suflet, un gând obosit...
Se nasc chihlimbare la tâmple,
Se zbate o frunză de jad,
Trec îngeri cu plete cărunte,
Gutuile – flamură ard.

Se scurge tăcerea-n clepsidră –
Şi timpul – un râu de nisip,
Mai lasă secunde-n firidă
Şi riduri pe stâncile-chip.
Mai lunecă-n noi risipirea...
De-o vreme murim repetat,
Se pierde – un vis, omenirea
Şi totuşi nimic nu-i schimbat...

Şi ninge în noi liniştit...
La tâmple nămeţi de lumină,
Căci timpul mai arde mocnit
Sub râuri de hrană divină.
Ni-i dor de apus! Răsărit,
Ni-s penele arse de dor
Tristeţea în noi a-ncolţit,
Săruturi şi flori ne-mpresor...

Azi chipul reflectă-n oglindă
Un fals imperfect, un poem.
Nu-s braţe, etern să cuprindă
Ascunsul, uitatul infern.
Şi picură-n umbre tăcerea
Şi cerul se frânge-n felii,
Vuieşte-n furtună durerea...
Coboară în suflet stihii.

Un suflet, un gând obosit...
O linie frântă închisă
Şi timpul de-acum s-a oprit –
O ultimă flacără... stinsă...
Un clopot bătând vinovat,
Ca inima-n pliuri de ape,
Spre cer, ca un vis a migrat...
Acum e atât de departe!

Se nasc chihlimbare la tâmple,
În inimi secundele mor,
De lacrimă pleoapele-s ude,
Prieteni, de voi ne e dor!
În valuri de stele se-afundă,
Se-afundă etern în uitare,
Lumina şi viaţa pierdută...
Atunci vom afla că se moare...

Se zbate o frunză de jad...
Perdele-n liane de flori,
Se-ascund şi-n mătanie cad...
O lume de vis şi de ploi...
Şi timpul ne ninge în gând
La tâmple iubirile ard,
Ne-ntoarcem acasă pământ
Ne-ntoarcem tăcut printre noi...

Trec îngeri cu plete cărunte,
Cărări în păduri de argint,
Trec oameni cu stele la tâmple...
Se-aude un cânt de alint.
Porneşte alai de secunde
În timpuri de timpuri oprite
Şi timpul în noi se ascunde,
În nunţi de aduceri-aminte.

Gutuile – flamură ard,
La geamuri obloanele-s puse
Şi pleoapele-s umbre ce cad
În timpuri de timpuri ascunse.
În stâncă de-acu ne-ntrupăm,
Ni-i plânsul ocean de cuvinte,
Un Sfinx, din prezent evadăm
Şi plângem... şi plângem cuminte!

Gutuile – flamură ard,
Trec îngeri cu plete cărunte,
Se zbate o frunză de jad,
Se nasc chihlimbare la tâmple.
Un suflet, un gând obosit,
Azi chipul reflectă-n oglindă
Şi ninge în noi liniştit...
Se scurge tăcerea-n clepsidră...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de basm

Fulgii dansează
la fereastra aburită
unduindu-şi braţele-n văzduh
în paşi de poezie
prin troiene de lumină
sub tăcerea dimineţii
vântul sună
împletindu-şi aripile
împodobite cu stele albe
copacii îşi scutură podoaba
peste clinchetul clopoţeilor
este iarna de basm
în glasuri de copii
se aude bucuria sărbătorilor
din ochii mei,
izvor de fericire
aşez iubirea într-un vers
să lumineze
bradul de Crăciun.

poezie de Maria Ciobotariu (10 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina copilăriei

Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere şi fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
şi mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de şoapte.
Eşti izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată
şi te păstrez în suflet
în culoarea primilor fulgi

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire neatinsă

Îţi scriu o poezie
pe foaia tăcerii
când norii albi
îşi scutură petalele
în raza dimineţii.
Din fereastra de cer
coboară dorul
picături ce curg
în colţuri de suflet
clipa-strop sfânt de mir
înfloreşte în simfonia
inimii
colţul de rai
vis nemaiîntâlnit
în iarna grea cu ninsori
giuvaer preţios
în infinitul albastru
iubire pură
vinovaţi de necunoaştere
suntem noi,
depărtarea şi anii
de aşteptări.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiuni de timp

Târziu am înţeles
golul rămas
într-un cerc de vise albe,
drumuri necunoscute
în intersecţii de ninsori
cuvinte sub semn
de întrebare
din iarna plecării tale.
Dezleg paşii pribegiei
din hotarul depărtării
dimensiuni de timp
în unghiuri albastre
de cer.
Am învăţat
să cânt balada
răsăritului de soare
în toamna vieţii
ritm de miracol
din cartea speranţei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi albastre

S-a aşternut la poarta
mea-n tăcere
covor de lacrimi albe
fulgi de nea,
mă pierd pe aceeaşi cărare
paşii mi se-afundă în trecut
zăpezi albastre
închid tulburătoare
adâncuri
flăcări în haine sclipitoare
plămădesc viaţă
umbrele nopţii împletesc
flori de gheaţă
dintr-o tristeţe de-a mea.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În singularul meu

Doar amintirile-au rămas
Şi negrul apăsat sub pas
Doar pomii goi şi fără glas
Şi iarna ce-o inspir pe nas

Pe cerul schimbător un nor
Pluteşte singur şi-un cocor
Ca el mă simt urcând cobor
În singularul meu e dor

Din locul care îl străbat
Un drum cu pietre asfaltat
Cum şerpuieşte şi-i crăpat
Cum trece podul care-i plat

Cu valuri repezi, pe sub el
Un râu subţire, mititel
Cum şerpuieşte, cătinel
Din apa lui bea un căţel

Privesc tabloul negândind
Mă plimb cu ochii şi-i întind
Până în depărtări colind
Absent de mine mă scufund

De-odată clopote se-aud
Şi mă trezesc din stări de surd
În faţă gol bătrânul dud
Mi-l amintesc când era crud

Ce amintiri de om pribeag
Şi mă urmează-n pas beteag
Mă ninge alb pe părul alb
Şi fulgii au un gust dulceag

În singularul meu e dor
Din ce mi-a fost răscolitor
Străbat prin gându-mi călător
Imagini vechi revin şi dor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de suflet

Lăcrimezi din suflet când iubeşti,
Sunt picături din stelele cereşti,
Lăcrimezi străpuns de bucurie
Când porţi în suflet omul poezie.

Mai lăcrimezi şi când este durere,
Când paşii rătăciţi pleacă-n tăcere
Fără să ţină cont de a iubirii tunet:
Lumina moare-n picături de suflet!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de suflet (Lui Shanti Nilaya)

Picături de suflet sunt versurile tale
Scrise pe foi albe ca penele de înger,
Sunt parfum divin al dulcilor petale
Ce scutură norii, pe pământ, din cer.

Tu bucuri primăvara şi orice anotimp
Când scrii poeme atât de minunate,
Se opreşte o clipă al clepsidrei timp
Să asculte a tale simţiri adevărate.

Picături de suflet, balsam de mângâieri
Pentru noi cei care cu drag te citim,
Alinare nouă cu versu-ţi ne oferi,
Şi pentru asta noi cu drag îţi mulţumim.

poezie de Răzvan Isac (5 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii roşii din câmpii

Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare şi iubire
în reflexe de lumină
cine ştie câte gânduri
geana nopţii le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet şi cuvânt
flori de dragoste şi dor
lunga noapte se aşterne
peste chipul tău de vară
printre arşiţa de stele
ard în ruguri din priviri
macii roşii din câmpii,
hora visurilor mele.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O primă ninsoare

Aş vrea o primă ninsoare
cu tot ce e sufletul tău,
cu îngerii care stau în fereastra lui
colindând iubirea. O primă ninsoare

Aş vrea o primă ninsoare
cu tot ce e sufletul tău,
cu îngerii care stau în fereastra lui
colindând iubirea.

Să te văd cum intri pe uşă
cu iarna la tâmple
şi să îţi sar în braţe
mai ceva ca un copil fericit.

Să te văd cum intri pe uşă
cu iarna la tâmple
şi să îţi sar în braţe
mai ceva ca un copil fericit.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare am fost viu?

Dacă privesc timpul în urmă
Nu ştiu din el cât am trăit,
Îmi amintesc doar de-o furtună
În care alb m-am rătăcit.

Acum e iarna peste mine
Cu fulgii ei de pămătuf,
Şi-n sobă ard uscate lemne,
Mă încălzesc de frigul brut.

E cald în casă dar mi-e rece,
Am pus pe mine un cojoc
Să nu simt frigul ce mă trece
De la picioare spre mijloc.

Noaptea-i afară şi în rime,
Liniştea-i la ea acasă
Şi e tristeţea lângă mine,
Stă lungită şi nu-i pasă.

O îndulcesc c-o poezie,
Să îmi zâmbească când şi când,
Curge din ea o melodie
Ce-am auzit-o implorând.

Aud mereu note în valuri
De mă gândesc că sunt nebun
Şi-aud şi pomii şi-a lor ramuri
Şi frunzele murind pe drum.

Dacă privesc timpul în urmă,
Revăd roşite flori pe câmp.
Poate-i doar vis c-o vreme bună,
Am fost în viaţă viu un timp.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti dor, departe...

Respir adânc şi
cred în profunzimea gândurilor
scriu cuvinte albe
cu raze de lună
în nopţile ascunse sub stele
când universul cade în visare
o adiere caldă
îmi cutremură privirea
mireasma florilor de tei
în adierea vântului
dau iubirii începutul
eşti dor, departe...
la capătul ţărmului
marea te mângâie
cu valurile ei
lumi şi umbre te-nconjoară
în secundele albastre,
unite peste lume
privim stingheri
cum se stinge flacăra anotimpurilor
în tăcerile noastre.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firave sentimente

Mă ademeneşte iarna la geam
înainte ca visele să fie împlinite
dezleagă tainele astrale
se aştern fulgi rătăciţi
peste file-n calendare
alunecă spre cuvântul nerostit
se pierd în valuri
în abisul de întrebări
respir cu nesaţ aerul rece
simt depărtări lungi
adunate-n suflet
din ani şi anotimpuri
porţi albe se deschid
trezind izvoarele
din aşteptări de ninsoare
pădurea îmi dă de ştire
dezgolind firave sentimente
învingând gheţarii
ce te-au răcit
la malul de amintire
clipa surâde în avalanşe
de priviri...
măsurând distanţa dintre noi.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire...

Când mă gândesc la trecerea vieţii
Nu-mi cenzurez diverse amintiri
Din anii impulsivi ai tinereţii,
Plini de muncă, dar şi de iubiri.

Revin trecute, multe întâmplări
Cu hazul sau cu tristeţea lor
Dar şi câte alte contemplări
Care mă purtau în viitor.

Acum când viitorul e prezent,
Ţi-aduci aminte pronosticul tău,
Dacă a fost sau nu eveniment
A devenit realitate, nu-ţi pare rău.

Un covor albastru plin de stele
Este cerul fără de sfârşit
Nu te mai caut printre ele
Căci pe pământ eu te-am găsit.

În suflet mi-ai pătruns, surpriză
Şi te-am păstrat cu inocenţă
Nu ştiu de cine ai fost trimisă
Dar sunt fericit cu a ta prezenţă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oglinda diversităţii

mă afund în mine ca într-o pădure
izvoare de doruri în vale se bifurcă
la rădăcini de brazi cântă sevele pure
spre trunchiuri de stele vesele se urcă.

mă scufund în mine ca într-o fântână
luna se oglindeşte în gândurile mele
n-aş fi crezut că sunt cu lacrimi plină
că mă înconjoară ziduri de regrete grele.

mă scufund în suflet ca într-un ocean
valuri de iluzii plutesc peste corali
visul de împlinire este imens mărgean
poveşti de succes scot din timpi morali.

mă asemăn cu natura în diverse feluri
în sufletul meu se reflectă prin ţeluri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firave sentimente

O! Cât mă apasă,
cuvintele rostogolite-n urma ta
strivind firave sentimente
în vâlvătoarea nopţii
cu ochi trişti privesc în zare,
luna îmi pare acum umbrită
de lumina unui felinar
e târziu,
crâmpei de gânduri
se aşează-n suflet
aroma toamnei mă cuprinde,
viaţa este un mister
de necuprins
se aşterne zi de zi
cu acelaşi parfum
mi-a arătat drumul frumos al iubirii
prea târziu...
peste clipe nedesluşite
o lacrimă uitată se aşează,
când visele se frâng
se topesc iluzii,
dar renasc primăveri...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesii nocturne

lansez spre cer un vis ca pe-o rachetă
în slava lui vreau să scap de coşmare
să stau la poveşti cu steaua mea cochetă
pentru lumini serafice am mereu chemare.

nopţile albastre provoacă o schimbare
armonii ancestrale sunt dictate de Lună
iubirea de natură mă scoate la plimbare
să strâng lumini cât norii nu se-adună.

nu am să las bezne în suflet să se nască
demonice fantome vreau să piară în foc
turma mea de doruri miresme să pască
la ospăţ cu prieteni să cânt şi să joc

arnunc tristeţea cu întunecată mască
în fântâna de opal ce izvoreşte-n noroc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii în lumină

trăiesc transcendenţa tristeţii din umbră
voalează suferinţa căderii în moarte
elanul comprimat rupe tăcerea sumbră
sunt consecventă visului în lume să mă poarte.

reflexii albastre ca arcurile se întind
peste noiane de gânduri ardente, febrile
atmosfera de cenaclu o port iar în gând
poeme din suflet se măsoară în zile.

m-au trezit lumini m-au mângâiat pe tâmple
şi au estompat coşmarul nopţii mele
aştept în viaţa mea minuni să se întâmple
cu fiecare gând ca să ajung la stele.

răsună în suflet cor de lumini multiple
prin valuri de simţire mă scufund la ele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!