Cheia poeziei

Gândul meu,
un cântec spre înalt
cu melodii de stele
şi adieri de vânt
înfrunt iernile cu privirea,
mă ascund sub farduri de fulgi
cu raze unice de fericire
din orizontul meu
te-am cunoscut,
în lacrima furtunii
veneai din alte anotimpuri
pe drumul sufletului
lasând în urmă rătăciri
în jurământul de credinţă
caut cu încredere
calea cuvintelor nespuse
de dimineaţă până-n seară
prin labirintul destinului
navigăm în al inocenţei vis
cu cheia poezii...
prin timpul nevinovat de iubire.

poezie de Maria Ciobotariu (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară prin suflete

E seara în sufletul meu,
Bucăţi de suflet stau să plece spre viaţă.
Privesc dar, nu văd nimic!
Gândul meu e înaintea sufletului şi-l opreşte să trăiască.

În pustiul din noi, mă amestec şi eu şi las inima să viseze!
Un fior cunoscut îmi străpunge simţirea,
Petale de gânduri se amestecă cu bucăţi de suflet şi...
Alungă îndoiala acoperind pereţii goi ai inimii cu întelepciune.

Nu mai există obstacole,
Nu mai există lacrimă,
Viaţa absoarbe plânsul din mine şi prin ceaţă,
Ajung la ţărm fără să mai fie nevoie să naufragiez!

Răsare luna, se aprind stelele,
E seară pe cerul sufletului meu,
Se aprinde torţa din mine şi simt cum,
Flacăra arde iar eu... aştern iubire în calea ta!

poezie de Liliana Andrei
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

E timpul întâlnirii,
între zi şi noapte
între trecut şi prezent
între lacrimă şi zâmbet
misterioasă alegere,
au trecut secole de aşteptări
călător mi-e gândul
vibrează ca un ecou
prin câmpiile însorite de emoţii
într-un colţ de rai
simt mângâierea vântului
sub teii înfloriţi
cu aroma primăverii din nestinsa iubire
te-am regăsit printre lumini de sentimente,
rătăcind prin amintiri
privesc răsăritul dincolo de nori
urmez calea destinului.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de pescăruş

Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălţam privirea
în braţele de curcubeu
şi mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniştea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruş
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaşti ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire albastră

vertiginos înaripat îmi este avântul
umple golurile din destinul meu
în vârtej tumultuos dezvolt cuvântul
drumul spre extaz îl caut mereu.

doruri câteodată sunt simple rătăciri
pasiuni pornite pe drumul cu stele
zvâcniri demiurgice alungă năluciri
rodiri de viaţă sunt iubirile mele.

dorinţe ascunse răbufnesc ca focul
gânduri arzătoare scot aburi din idei
storc iar norii să plouă norocul
fericiri albastre să curgă din condei.

din cerul absolut semne culeg
cu zâmbete de raze să mă aleg.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două drumuri

Te-am întâlnit în drumul meu,
Din întâmplare;
Tu te grăbeai spre fericire,
Eu rătăceam către uitare.

Dar m-ai oprit cu un cuvânt
Şi c-o zâmbire;
M-ai luat alăturea de tine
Pe calea către fericire...

Azi te urăsc... şi-mi caut drumul
În urma ta;
Tu eşti aiurea fericită,
Pe când eu nu mai pot uita...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Lumină regăsită
în secunda clipei,
te respir
prin toamna cu ton ruginiu
într-o deplină armonie
învăţ prea devreme
ce-nseamnă distanţa
spre albul ninsorii
telurice semne divine
mi-e gândul un sunet
din cântecul rămas
pe acorduri vechi
în rezonanţă cu depărtarea.
Octombrie, eşti luna mea,
cu adieri de vânt neobişnuite
sfidând iubirea
timpului rece
adun albastre speranţe,
le ascund într-o filă de carte
în dimineţi-mbrăcate
în flori de crizanteme

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec vechi de luna nouă

Ieşise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele şi de lut
ardea pe străzi şi nu l-am cunoscut.

În felinarele cu iz de scrum
ochi de pisică-mi licăreau în drum
şi pasul greu mi se-aşternea nătâng
... şi fluieram, aşa, ca să nu plâng.

Dar tot credeam că poate viermii moi
nu cresc în ochii mai pustii şi goi,
nici în surâsul meu nedăruit
şi tot credeam că poate n-am murit.

Ieşise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut şi, gol de gând,
trecui aşa-nainte, fluierând.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sfântă

Mă întreb dacă aş putea opri,
pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
şi-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristeţea să dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
să gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a aşezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
să împart cu voi nesfârşite bucurii
din ochii mei de mamă
cu iubire sfântă.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de speranţă

Raze de speranţă
O boare caldă a dimineţii
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar şi dispar în tăcere
toamna deschide porţile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una şi înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieţii
cu clipe sfinte luminând
peste tristeţi
printre frunze reci,
raze de speranţă adie...

poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina copilăriei

Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere şi fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
şi mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de şoapte.
Eşti izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată
şi te păstrez în suflet
în culoarea primilor fulgi

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut,
Te caut în sinele meu.
Nu te caut
Prin oraş,
Pe stradă,
Pe la altă adresă,
Pe aleea din parc,
Prin alte paturi,
Prin case conspirative,
Eu te caut doar în mine,
În sinele meu
Când mi-e dor.
Chiar dacă m-ai părăsit de mult,
Eu te găsesc mereu,
Mereu acolo te am,
Într-un ciob de inimă frântă,
Într-un cuib de fântână,
În inima pietrei din inimă,
Într-o cazemată a sufletului,
Necucerită,
Unde te-am refugiat
De potrivnicia vremurilor,
De zgomotele sociale,
De otrava cotidiană,
De toaca care bate...
Mereu eşti acolo şi mă aştepţi
Cuminte,
În sinele meu,
Triunghiul dintre
Inimă, minte şi suflet,
În firida tăcerii,
În cicatricea veche,
Din vremea când mi-ai rupt inima,
Să te poţi ascunde acolo,
Ca să te pot găsi
Doar eu...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am ales

Erai pe undeva... şi eu te căutam...
Erai raza dintâi sau floarea de pe ram,
Erai tumultul mării sau zbor de albatros,
Lumina fericirii, pe un obraz frumos...

În picături de ploi veneai la geamul meu,
Dar eu nu mai vedeam, plângând de dorul tău.
Erai un briliant, căzut în întuneric,
Dintr-un inel prea larg, al unui vis angelic.

În adieri de vânt, mereu te căutam
Şi din adânc de timp, IUBIRE-ţi trimiteam.
Prindeam frânturi de gând în zilele senine,
Să nu mai rătăcesc, că tu eşti lângă mine.

Fii vânt încolăcit pe trupul meu încins!
Fii ploaie, răcorind tot dorul meu aprins!
Fii o furtună-n vis ce-mi ridică păcatul,
Intră-mi în aşternut şi răvăşeşte-mi patul!

Cu zâmbet, strălucind smaraldul ochilor,
Mă-nalţi să rătăcim în lumea norilor...
Eşti marea mea IUBIRE, acum am înţeles!
Din infinit de inimi, pe tine te-am ales...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, suflet de vânt, opreşte-ţi dansul lin şi cuprinde-mi inima într-o dulce îmbrăţişare! Lipeşte-ţi obrazul cald de sânii goi şi hai sa pictăm amintiri pe cerul senin. Te regăsesc veşnic prin gânduri, ca o şoaptă legănată uşor pe gene într-un tainic vis. Mâinile albe îmi ating trupul şi apoi coboară agale sărutând flămând formele dorinţelor vii. Sunt gata să înfrunt o lume şi să câştig fiecare bătalie la braţul tău. Fiorul gândurilor nespuse străbate drumul meu spre fericire şi răsăritul iubirii într-un surd abis! Tu eşti vara mea!

Andreea Palasescu (31 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anotimpuri...

Aştern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
şi dor nemăsurat
din frământările nopţii
timpul aleargă...
prin lumini şi umbre
scăntei din raiul vieţii
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineţii
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început şi fără de sfârşit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvăşită de gânduri
fărâme de nelinişte din glas izvorăsc
iar clipa împleteşte lanţul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veşniciei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul mamei

E dimineaţă în grădina înflorită
încerc să alung tristeţea
dintr-o lume îndepărtată...
e ceva ciudat că plouă
în ziua când speranţele coboară
căutând cărarea de lumină
prin anotimpuri de credinţă
copilul din mine mai crede
în povestea minunată
în care a crescut
ascultând cuvinte dulci
ca sărutul mamei
în locul în care vântul
a poposit... pe dealul iubirii
unde soarele veghează
poarta ce duce spre casă.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă că te-am iertat

Aduni rouă din ceaţa sufetului meu
Îţi dăruiesc zâmbete dimineaţa mereu
Şi sufletul îţi încălzesc doar eu
Iartă-mă iubire că te iubesc prea mult
Iartă-mă eu te-am iertat demult
Mă ocroteşti şi mă călăuzeşti
Eu te-am iertat pentru că te iubesc
Iartă-mă pe drumul drept şi bun
Eu ţi-am ieşit în cale fără să-ţi spun
Iubire iartă-mă din inimă că te-am iertat
Jurământul pe vecie
eu nu l-am încălcat
Cu iubire şi credinţă mi l-am respectat
Tu ai fost cel care fără voia ta poate
Ai trântit uşa şi ai plecat departe
În urma ta nori, ceaţă, rouă,
Potop şi ploaie, picuri de apă
Un lan de grâu copt a inundat
Iartă-mă iubire, eu te-am iertat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nopţii

Eram în visul meu, şi se făcea
că vocea ta şi-un sunet de chitară
se auzeau, în ploaia de afară,
ca o chemare-a stelei ce-mi cânta.

Era suavă, de o duioşie
cum niciodată n-am mai auzit,
şi-nmărmurit, priveam îndrăgostit
spre bolta ce părea că-mi cântă mie.

Mi-ai urmărit privirea către stele,
şi-ai fost, în visul meu, chiar tu, un cant
venit uşor, pe adieri de vânt,
sau coborând pe-a norilor pavele.

Nu te ştiam, nu te-am văzut nicicând,
nu mi-am plecat privirea spre afară,
în bezna nopţii, unde o chitară
înlocuise visul... cu un gând.

Abia atunci, sub razele de lună,
pe strada ce curgea sub stropii grei
purtând aroma florilor de tei,
am început un cântec, împreună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe târzii

Trăieşti la capătul
gândului meu
mult prea departe
să-mi auzi chemarea
în clipele târzii
te caut,
prin labirintul de umbre
sunt trepte ce urcă
şi trepte ce coboară
le număr mereu
din doi în doi
se aprinde o stea
din flacăra de dor
privirea-mi îngândurată
să-mi atingă
nu putem să împărţim bucuria
în noaptea albă
curând se vor aşterne ninsori
şi paşii se vor pierde
pe poteci îngheţate...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine merge prin viaţă fără Dumnezeu, nu găseşte calea spre Rai.
Dumnezeu este lumina vieţii şi a sufletului pe calea eternităţii- Maria Filipoiu / despre credinţă

Maria Filipoiu în citate despre credinţă (23 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!