Epilog
E mult de-atunci, este o veșnicie,
De când nu ne-am văzut, ești străvezie,
Noi nu ne aparținem, doar altora,
E mult de-atunci, tu te chemai Sefora.
Deasupra vieții mai nimic nu este,
Dar și mai sus, peripeții celeste,
Poetul își iubește slava,
Surâd regine, Mab și Maba.
Doctorul Oz, mai pișicher,
Ne tot măsoară c-un echer,
Ce ne privește? Mult de-atunci,
Atâtea opere și prunci,
Masca poetului, cam mort,
O poartă astăzi Rapaport,
E peste fire, prenormal,
Ce-o fi zicând Sardanapal?
Redevenind floare, pământ,
Eu mă închin adânc și blând.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre măști
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
E mult de-atunci
E mult de-atunci,
de când noi,
juram să nu murim
decât împreună...
E mult de-atunci,
și moartea,
plictisită de-atâția
sinucigași,
parcă-n ciudă, ne pândește
separat...
Are ea metode ascunse,
însă, nu vom ști,
niciodată, cum e
moartea
împreună
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești tot aici
Ai îmbătrânit de-atunci
Și frunzele au riduri îngroșate,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
Acum ai crengile împrăștiate.
Ești tot aici, nu te-au tăiat
Acei ce inimă nu poartă,
Dar parcă acum ești mai înalt,
Se vede vârful cum se-apleacă.
Pe scoarța veche ai crăpat
Și crăpăturile sunt dese,
Dar încă înflorești îmbujorat
Și-mi pare mie să nu-ți pese.
Mă vezi, eu sunt, da, m-am schimbat,
Îți mai aduci aminte timpul,
Când adormeam doar mângâiat
Mi-acopereai cu flori veșmântul?
E mult de-atunci, dar n-am uitat
Și dorul m-a chemat la tine,
Sunt argintat și supărat,
Sunt singur și nu-mi este bine.
Am să rămân să-ți povestesc,
Avem o noapte înainte,
Doar dacă nu te plictisesc,
Cu a mea poveste în cuvinte...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înălțime
- poezii despre supărare
- poezii despre schimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre dor
De când... până când...
De când e lumea și pământul,
Tot de-atunci bate și vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă și tună.
Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile și nopți,
Tot de-atunci sunt vii și morți.
Din acele prea vechi timpuri
Există ani și anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.
De-atunci pomii ne umbresc
Și cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrănește
Tot ce pe el viețuiește.
De-o veșnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.
Toate-acestea își au mersul
De când există Universul.
Și după cum cartea ne-nvață,
Tot de-atunci există viață.
De când planeta are viață
Omul stă mereu în față.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.
Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile și nopți,
Nu vor mai fi vii, nici morți.
Atunci viața se sfârșește,
Când pământu-ncremenește.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Soare, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre păsări
E mult de-atunci
E mult de-atunci
e mult, nepoate,
Și ca prin vis le văd pe toate
Hei! să te miri, să te cutremuri
De câte-au fost nainte vremuri
Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate!
Intrase sabie în țară
Zaveră
ciumă
jaf și pară!
S-au prăpădit ai mei cu toții,
Și tot ce-aveam prădară hoții
Și turcul stăpânea în țară
Cum am scăpat și eu cu zile
Nici aș putea să-ți spun, copile
Pesemne pronia cerească,
Voind ca să mă pedepsească,
Mi-a dăruit pedeapsa-n zile
Că, uite, vremurile-acele
De-au fost amarnice și grele,
Dar inimi drepte, credincioase,
Vin bun și cântece frumoase
Erau pe vremurile-acele
Azi cat nedumerit, nepoate:
Cum toate se schimbară, toate!
Din cântece azi n-ai ce-alege,
Nici vinul nu e vin în lege,
Nici inimi nu mai sunt, nepoate!
poezie clasică de Șt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre vin, poezii despre nuntă, poezii despre muzică sau poezii despre legi
E mult de-atunci
E mult de-atunci, o știi și tu,
Era o dulce primăvară,
Când liliacul înflorea
Și tot atunci, laleaua rară.
Ai apărut ca din văzduh,
Ca un luceafăr ce străluce,
Ce vine de la infinit,
Zâmbește, stă, apoi se duce.
E mult de-atunci, dar mi-ai rămas
De-a pururi încrustată-n minte,
Te văd mereu în fața mea,
Și ieri și azi, ca mai-nainte.
Cu farmece m-ai cucerit,
Tu! Căprioară milenară,
În suflet mi-ai aprins scântei.
Și m-ai făcut să ard ca o pară.
Am încercat de-atâtea ori,
Să te urăsc, să uit de tine,
Dar sentimentele sunt tari,
Nu le distrug nici șapte mine.
Deși în multe-mprejurări,
M-ai alungat, chiar sfidătoare,
Crezând în zilele ce vin
Te-am adorat cu mult mai tare.
Iar după fiecare gest
Și-o despărțire furtunoasă,
Citindu-ți chipul mai speram
Să te-ntâlnesc și mai frumoasă.
Dar timpul nu m-a ascultat,
S-a scurs cum numai el o știe,
Iar eu aștept îndurerat
Speranțele să-mi reînvie.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre primăvară, poezii despre lalele sau poezii despre infinit
Poetul este un om
Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu știe exact ce va urma, el scrie și nu știe
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înțelege, îi iartă prostiile,
Cum și noi iertăm greșiților noștri,
Poetul iubește aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boșorog, cum îl numește
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ții zece ani la pârnaie,
Iubiți poeții și vă veți iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreți, îl iertați,
Mai face și măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om și de înger.
Așa cred.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre îngeri, poezii despre sânge sau poezii despre serviciu
Populară
Ah, războiul blestemat
Câte văduve-a lăsat
În durere și câți prunci
Au rămas orfani de-atunci!
Dar când stai să te gândești,
Toate cele pământești
Sunt ca umbra norilor,
Ca mireasma florilor.
Nu-i mirare că, de-atunci,
Au crescut sărmanii prunci
Și văd încă soarele
Toate văduvioarele...
Doar pe morții din război
Putreziți în vânt și-n ploi
N-are cine-i întreba
Dacă-s fericiți ori ba.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre fericire, poezii despre durere sau poezii despre creștere
Inger
Carti nu vor putea sa stranga
Despre ingerii din cer
Ce ii face ca sa planga
Stiti cu totii e mister.
Nu vor sti ca doar un inger
Pentru dansa a murit
Si mai iute ca un fulger
S-a ascuns in infinit.
Nu vor sti ca el e moarte
Si e viata simultan
Pentru ea a fost o carte
Despre sacru si profan.
Nu e lacrima mai rece
Decat cea ce-o poarta el
Vreme vine vreme trece
Insa dansul e la fel.
Tot indragostit de fata
Care mult l-a mai ranit
Dar cuvantul ala.."Gata!"
I-a ramas intiparit.
Si de-atunci s-a stins amorul
Si de-atunci m-am stins si eu
Stiu doar lacrima si dorul
Si asa va fi mereu!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dans, citate de Vlad Bălan despre dans, citate de Vlad Bălan despre moarte, citate de Vlad Bălan despre infinit, citate de Vlad Bălan despre dor, poezii despre cărți sau citate de Vlad Bălan despre cărți
Prospețimea cuvintelor
Niciun cuvânt
nu mai are prospetimea de-atunci,
anotimpurile s-au strecurat calme
printre șoaptele lumii,
s-au învăluit încercuind roata
ce le poartă pe toate
într-o singură întâmplare,
ce poate apăsa greu pe propria-ti viață -
Nimic din ce a fost nu mai regăsesc
doar pădurile si întinderile-s la fel
în rest, mirosul de ars e pretutindeni,
licuriciul de serviciu
ce salva lumea din noi
stă prins între grinzile casei
în care-am stat cândva,
ne iluminează pe dinăuntru
cu vorbele de-atunci,
Dar nimic, absolut niciun cuvânt
nu mai păstrează prospetimea lor.
poezie de Veronica Stănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre păduri, poezii despre lumină, poezii despre licurici sau poezii despre anotimpuri
Supliciul revederii tale
Citeam cuvinte împreună
te-am recunoscut de-atunci
de-atunci de la ultima noastră întâlnire
de-atunci dinainte de noi de acum
de-atunci de când am inventat iubirea
te iubesc în limita literelor
care pot forma o infinitate de cuvinte
îți decupez privirea și
mi-o cos pe încheietura mâinii
pentru a scrie poezii...
pătrunzi pe holul prelung
răpit în fiecare privire
de infinitatea iubirii mele
de fiecare dată când te văd
te reflecți în pupila mea
asta înseamnă că te port în mine?
poezie de Mălina Elena Grigoriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre limite sau poezii despre inventatori
Ce-a fost nu se mai poate...
mi-e dor de tine draga mea,
mi-e dor de-a noastră tinerețe,
de focul care ne ardea,
de tot ce azi nu ne mai este
e totul vis și nu mai știu,
de-a fost vreodată a mea poveste,
la ceasul ăsta de târziu,
îmi deapăn totul și nu-mi tace,
mă doare trupul de-amintiri,
mă dor săruturile tale,
le simt și-acuma fir cu fir,
pe iarba bătrâneții goale
mi-e dor de tine draga mea
și-acum adorm în gând cu tine,
e mult de-atunci și aș mai vrea,
să-ntoarcem timpul care vine
dar știu că totu-i fără rost,
căci timpul ăla e departe,
e mult de-atunci și-așa socot,
ce-a fost atunci nu se mai poate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Doamna
"Îți mai aduci aminte, doamnă,
Când îmi spuneai că mă iubești?"
"E mult de-atunci și asta-nseamnă
Că dintre ei nu-ș' care ești!"
epigramă de Romulus Filip din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre iubire
Mintea tinerilor este mult mai scuțită astăzi, sensibilitatea lor mult mai înercată, modelele de urmat mult mai numeroase și mai valoroase, mijloacele de expresie artistice mult mai bogate și mai variate. Platforma de lansare deci, îi proiectează mult mai sus.
Demostene Botez în revista Viața Românească, nr. 10 (1968)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre tinerețe, citate despre prezent, citate de Demostene Botez despre prezent, citate despre bogăție, citate despre artă sau citate de Demostene Botez despre artă
Destin...
destinul a venit la ușă, și a bătut într-un târziu,
eram prea mic, cu o mătușă, surzită prea de timpuriu,
și cine să-i deschidă oare?... și a plecat îngândurat,
lăsându-mă ca pe o floare într-un deșert, mult prea uscat
crescut sub soarele fierbinte de-atunci, mă ard între nevoi,
degeaba am un cap și minte, degeaba om, degeaba voi,
degeaba înțeleg de toate, degeaba sfaturi le culeg,
rămas în negura de noapte, degeaba caut și le aleg
mult de-atunci, prea multe zile, prea multe veri am străbătut,
prea multe întrebări în mine, le caut în timp, răspuns tăcut,
răspunsuri care niciodată nu se termină cu un vers,
răsar în crengi pe altă față, rodesc mai multe, cu mult stres
destinul este și nu este... poate atunci când eram mic,
un altul a pătruns hoțește, îmbrățoșat cu tot cu dric,
și de atunci mă plimbă-n lume, în carul lui, fără de flori,
fumându-mi liniștea plăpândă și rest de fum în goii nori
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre stres sau poezii despre sfaturi
Ce faci acum?
Ce faci acum, mă-ntreabă Dumnezeu,
De parcă nu ar ști, murim încet,
Mari profeții s-au spus, se spun mereu,
Vin de la școala vieții c-un caiet,
Vorbește mult, mai scrie pe pereți,
Se plâng arhanghelii, eu râd cam pe ascuns,
Potopul a trecut, oameni bureți
Sar să mă pupe, eu am creier creț,
Enoch și-a împărțit progenituri,
Se umple lumea de hoții, minciuni,
Iubirile s-au prefăcut în uri,
Ne-obișnuim să ținem totu-n pumni,
Pe unde-s Ieremia și Daniel,
Speranțele au rădăcini adânci,
doar eu și tu, deasupra noastră El,
Doamne, pe noi nicicând să nu ne plângi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre școală, poezii despre școala vieții, poezii despre vorbire sau poezii despre râs
Nimicuri
Femeile... e mult de-atunci
Purtau și rochii lungi...
Dar le-au scurtat câte un pic.
Că azi, nu mai ascund nimic!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre rochii, epigrame despre prezent sau epigrame despre femei
Amintire
Unde ești astăzi nu știu.
Vulturi treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre și-nalte de tot.
Zvon legendar se ridica din brazi.
Ochi atot înțelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbește și astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristețe mă-ncing.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre tristețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre brazi sau poezii despre apă
Eu nu ți-am cerut să mă iubești
Eu nu ți-am cerut să mă iubești
Cum aș fi putut cere iubire,
Când ea este peste tot ca și aerul,
Dar noi nu știm să respirăm,
Mai mult gâfâim, ne opintim,
Gândurile își întind din ape mâinile,
Ai impresia că strigă după ajutor,
Dar știm noi ce gândește sângele?
Omu-și face loc oriunde,
Taie un pom, dărâmă un munte,
Iartă-ne Gea, iartă-ne Tea,
Fiul rătăcit va reveni în pământ,
Uneori mă simt prins ca de o stâncă,
Precum Prometeu, alteori mă apasă
Pământul, ca pe Atlas, halucinații,
Lasă impresiile, ia o țigară și taci.
Citesc un poem cu ochii închiși
În aula Academiei de Surzi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre ochi, poezii despre munți sau poezii despre lectură
Se pare...
Se pare cum că Cerul
Ar fi voit cândva,
Și nouă adevărul
Din milă a ni-l da,
Și fericiți din fire,
Am zămislit și noi,
Născuți într-o gândire
Spălată de gunoi.
Însă mai mult uitasem,
Ce preț nu a avut!
Căci calea ce-o urmasem,
Demult am și pierdut!
Prea îndoită-n fire,
Nimic nu-ți este cert!
Tot cauți omenire,
Cu gândul tău deșert!
Azi lutul trist, pragmatic,
Privește cu amar,
Cum arde pe jăratic,
Uitat de un olar.
Nimic nu garantează
Al timpului cuvânt
Ce întru noi viază,
Și moare în pământ!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre naștere sau poezii despre lut
Politica este domeniul în care răul poartă cel mai mult masca binelui, în care viciul poartă cel mai mult masca virtuții și în care trădarea e la ea acasă.
aforism de George Budoi din Politică și politicieni (9 ianuarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre trădare, aforisme despre politică, aforisme despre măști, aforisme despre bine și rău sau aforisme despre acasă