Din cauza sărăciei în care se zbăteau tinerii români, consecinţă a stărilor materiale grele, în care se aflau păturile sociale mai umile din mijlocul cărora proveneau majoritatea studenţilor, îi transformau într-o pradă uşoară în faţa tenţatilor politice, în veşnică căutare de clientelă. Acestea le promiteau situaţii optime în viitor şi le ofereau chiar ajutoare materile pe parcursul studenţiei, în formă de sinecure statale. Condiţia era ca să se înscrie şi să militeze în rândurile partidului respectiv. Prin urmare, valorile latente ale individului, pe câteva monede, necesare pentru a trăi. O serie întreagă de tineri culţi, inteligenţi şi bine pregătiţi, sătui de mizeria şi de lipsurile pe care le sufereau în cursul vieţii lor de studenţi, se înscriau în partide. Ei se vedeau împinşi acolo numai de nişte nevoi organice, pe care societatea românească, condusă de aceleaşi partide, nu voia să li le satisfacă pe alte căi mai demne pentru individ. Căci dacă este legitim şi necesar chiar, să te alipeşti unei idei politice când ea coincide cu concepţia ta de viaţă şi cu necesitatea interioară de a te face părtaş al unei acţiuni sociale, este total inadmisibil şi degradant, este o prostituare a omului şi a intelectului său, o stâlcire periculoasă a demnităţii, ca să-l atragi într-un partid, prin specularea nemiloasă a mizeriei în care, în parte, i-a fost într-adins provocată.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şedinţele Frăţiei se strângeau şi cotizaţiile. Scopul acestora era tot de ordin educativ şi numai în al doilea rând venea importanţa materială. Întărirea în tineri a spiritului de sacrificiu. Dacă se ţine seama de posibilităţile materiale restrânse de o perioadă ce a decurs în acea perioadă (când tineretul era incomparabil mai sărac decât cel de astăzi), efortul pe care îl făceau pentru a-şi plăti cotizaţiile era foarte mare şi îi obliga, în majoritatea cazurilor, să se lipsească de unele mici plăceri, necesare şi acestea la vârsta lor (o prăjitură, un cinematograf, o ţigaretă sau chiar o floare oferită unei fete). Dar fraţii de cruce făceau cu bucurie aceste sacrificii, ştiind că le făceau pentru Legiune şi pentru ţara lor. Şi dacă lipsurile ce şi le impuneau ar fi fost jenante la un moment dat, bucuria sufletească de a fi putut înfrânge în ei o dorinţă, sau, poate, chiar o necesitate, în folosul idealului lor, îi ridica în faţa propriilor lor ochi şi le neutraliza acel posibil sentiment al frustrării ce s-ar fi putut naşte în ei. Să nu se uite că erau doar tineri între 16 şi 20 de ani, cu acelaşi dor de viaţă ca al tuturor tinerilor la vârsta lor, care se luptau cu ei înşişi pentru a înlătura unele tentaţii şi chiar bucurii, inerente vârstei ce-o aveau.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca urmare a schimbărilor sociale şi tehnologice uriaşe din ultimele secole, societatea nu funcţionează bine. Nu mai trăim în societăţi tradiţionale şi statice. Dar, opunând rezistenţă la schimbări, guvernele noastre se comportă ca şi când am trăi în astfel de societăţi. Dacă nu ne vom autodistruge complet, viitorul aparţine acelor societăţi care, deşi nu ignoră latura noastră reptiliană sau de mamifer, dau posibilitatea elementelor tipic umane ale fiinţei noastre să se dezvolte; acelor societăţi care încurajează mai curând diversitatea decât conformismul; acelor societăţi dispuse să investească resurse într-o varietate de experimente sociale, politice, economice şi culturale şi pregătite să sacrifice avantajele imediate în favoarea celor pe termen lung; acelor societăţi care tratează ideile noi drept căi gingaşe, fragile şi extrem de valoroase duc spre viitor.

Carl Sagan în Balaurii Raiului
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru om pare a fi o imposibilitatea de a trăi fără mit, fără credinţa că rutina şi corvoada, durerea şi frica acestei vieţi au vreo însemnătate sau vreun scop în viitor. De îndată se creează noi mituri - mituri politice şi economice cu promisiuni extravagante despre cel mai bun viitor în această lume. Miturile îi dau individului un anume sens vieţii prin a-l face părtaş la un efort social vast, în care el pierde un pic din propria goliciune şi singurătate. Cu toate acestea, violenţa acestor religii politice le trădează anxietatea de dedesubt - pentru că ele sunt doar oameni care se strâng împreună şi strigă ca să-şi dea curaj în întuneric.

citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăţi critice. Individul din cadrul unei mulţimi nu mai este el însuşi, ci un automat pe care propria sa voinţă nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulţime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, îşi pierde capacitatea de a judeca critic şi se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive şi barbare. În consecinţă, judecăţile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unuia care a fost în mai multe partide politice

Zace-ntr-una din firide,
Un fost membru-n cinci partide.
Deci acuma, nu ştiu, zău,
De-l găseşti la locul său.

epitaf epigramatic de Iulian Dămăcuş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptatea este cea dintâi virtute a instituţiilor sociale, aşa cum adevărul este al sistemelor de gândire. O teorie, oricât de elegantă şi de economică, trebuie respinsă sau revizuită dacă este neadevărată. De asemenea, nişte legi sau nişte instituţii, oricât de eficiente şi de bine orânduite, trebuie reformate sau abolite dacă sunt nedrepte. Fiecare persoană posedă o inviolabilitate întemeiată pe dreptate, iar aceasta nu poate fi nesocotită nici măcar în numele bunei stări a unei societăţi în ansamblul ei. Din acest motiv nedreptatea tăgăduieşte ideea că pierderea libertăţii pentru unii este legitimată printr-un mai mare bine al celorlalţi. Dreptatea nu admite că sacrificiile impuse câtorva cântăresc mai puţin decât suma mai mare de avantaje de care se bucură mulţi. Prin urmare, într-o societate dreaptă egalitatea drepturilor cetăţeneşti este considerată garantată; drepturile stabilite de justiţie nu sunt supuse vreunei negocieri politice sau calculului intereselor sociale.

John Rawls în A Theory of Justice
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii de pe toată planeta se revoltă intuitiv din toate statele suverane şi din toate ideologiile politice. Tinerii Pământului trec intuitiv spre o umanitate complet fără clase sociale, fără rase, omni-cooperantă, globală. Copiii vor fi eliberaţi de sistemele educaţionale tradiţionale înfiinţate din ignoranţă şi expuşi doar la chemările lor spontane, cu date stocate în computere şi distribuite de acestea, cu flux de date fiabile şi curăţate de opinii, cu date verificate experimental, vor duce într-adevăr societatea spre ieşirea fericită din toate obiceiurile de ieri construite pentru a dezinforma, impuse prin frică, prin legi şi întărite prin pedepse fizice. Ei pot duce umanitatea spre supravieţuire cu omni-succes precum şi intrarea într-o eră total nouă a experienţei umane într-un univers care până acum şi pentru totdeauna va fi în mod fundamental misterios.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

'Prin legile nelegitime, nedrepte promovate de către degradanta clasă politică, coordonată de decidenţi instituţionali corupţi, după 1990, o parte importantă a avuţiei noastre naţionale create cu sudoarea muncii şi a jertfei de sânge a înaintaşilor români, a fost trecută discret, gradual, sistematic în proprietatea a mii de familii legate de marea corupţie. Aceste grupuri familiale şi-au trimis "reprezentanţii" (rude, colegi, prieteni, parteneri de afaceri) în toate structurile de putere ale statului. Ce poate fi mai grav în istoria unei naţiuni! Populaţia este pasivă, istoric. Modelul este preluat din alte state pretins democratice. Au fost promulgate voalat legi de restrângere a libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti. Legea partidelor politice prin dificultatea îndeplinirii criteriilor de constituire (minimum 10.000 de membrii fondatori în cel puţin zece judeţe ale ţării; în ţări occidentale cu tradiţie democratică pot fi create constituţional partide de la doi membrii până la câteva sute) îngrădeşte maximal înfiinţarea altor partide politice din afara sistemului oligarhic financiar-economic-informativ. Instituţiile fundamentale privesc pasiv la derularea acestui fenomen nedemocratic, neumanist.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum nu se poate vindeca o boală decât dacă i se cunoaşte cauza, la fel trebuie acţionat şi cu relele politice. Desigur, sunt îngrijite doar manifestările exterioare ale unei boli, acelea care izbesc privirea şi sunt mai uşor de deosebit şi de descoperit decât cauza adâncă. Şi de aici motivul pentru care atâţia oameni nu ajung nicicând să distingă efectele exterioare şi le confundă chiar cu cauza lor; ei preferă chiar să nege prezenţa unei asemenea cauze.

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În majoritatea relaţiilor sociale, ambele faţete ale puterii, atât cea colectivă şi de distribuţie, cât şi cea funcţională şi de exploatare operează simultan şi sunt interconectate. Desigur, relaţia dintre acestea două este dialectică. În căutarea atingerii ţelurilor lor, oamenii se angajează în relaţii de putere colectivă. Dar pentru concretizarea acestor ţeluri colective sunt instituite organizaţii sociale şi o diviziune a muncii. Cei puţin din vârful ierarhiei pot menţine masele care alcătuiesc păturile de jos într-o stare de supunere doar în cazul în care controlul exercitat de aceştia este instituţionalizat în legile şi normele grupului social în care activează ambele categorii.

citat din Talcott Parsons
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Platon nu a inventat atenieni cu tot cu numele, familiile şi rudele lor; el a scris despre oameni reali – unii încă trăiau şi erau activi în Atena –, oameni cu reputaţii, familii, vecini şi afilieri politice, oameni care apar şi în alte mărturii istorice: ridiculizaţi în comedii, chemaţi ca martori, aleşi în funcţii, vânduţi, căsătorindu-se, cumpărând proprietăţi, călătorind, murind. Societatea din vremea lui Socrate nu era făcută doar din instituţii şi ideologii, ci era compusă din oameni reali, indivizi prinşi în ochiurile unei reţele de relaţii familiale, sociale şi politice, fără de care înţelegerea dialogurilor lui Platon ar fi denaturată.

Debra Nails în Oamenii lui Platon. O prosopografie a lui Platon şi a altor Socratici (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT MULŢI OPORTUNIŞTII CARE SE STRECOARĂ ÎN POLITICE PARTIDE
Sunt mulţi oportuniştii care se strecoară în politice partide
Sperând să-şi împlinească marile dorinţe pe căile perfide,
Iar dacă pentru ei " scopul mijloacele scuză", se cred îndreptăţi
Să mintă şi să fure ca să-şi poată umple buzunarele avide.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele care te înconjoară sunt rezultatul unei frecvenţe. Dacă schimbi frecvenţa, schimbi rezultatul. Fiecare formă, indiferent de nivelul său, are o vibraţie proprie prin care îşi construieşte călătoria prin Ansamblul Existenţial. Ca idee, pentru a construi o imagine de ansamblu, putem spune că iubirea vibrează înalt şi repede, în timp ce frica vibrează jos şi încet. Prin rezonanţă, atunci când trăieşti iubirea, atragi acele energii care se află pe aceeaşi frecvenţă cu ceea ce trăieşti tu - iubirea. La fel şi în cazul fricii. Când experimentezi frica, în realitatea ta vor pătrunde alte experienţe şi circumstanţe care îţi vor provoca tocmai vibraţiile prin care tu le-ai atras, pentru că vibraţia prin care atragi, este vibraţia pe care o atragi.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala pregăteşte o profesiune, dar viaţa are nevoie de toate profesiunile. Profesiunea învăţată în şcoală este o iniţiere vagă, care numai încadrată în viaţă capătă contururi precise. Omul are nevoie să cunoască bine, foarte bine profesiunea sa, dar trebuie să aibă şi o cultură generală, să aibă anumite orientări şi despre celelalte profesiuni şi realităţi sociale, politice, culturale, religioase din timpul său pentru ca să-şi dea seama, să se încadreze în condiţiunile cele mai optime cu activitatea, cu profesiunea, cu specialitatea sa.

Dumitru Zamisnicu în Credinţa în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treptat mi s-a descoperit că linia care desparte binele de rău nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om – şi apoi prin toate inimile omeneşti... Şi chiar şi înlăuntrul inimilor copleşite de rău, se păstrează un mic cap de pod al binelui. Şi chiar şi în cea mai bună dintre toate inimile, rămâne nedezrădăcinat... un colţişor de rău.

citat clasic din Aleksandr Soljeniţîn
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul D r u mu l u i f ă r ă p u l b e r e consideră că "proza epică scrisă la noi în ultimii ani condamnă societatea pe care a condamnat-o însăsi istoria. Nu fac aici o apreciere de valoare, ci constatarea unei atitudini sociale si politice. Talentati sau mai modest înzestrati, tineri sau vîrstnici, în cărti strălucite sau mediocre, prozatorii nostri se află pe o pozitie de protest social si politic fată de societatea burghezo-mosierească. Prin aceasta, ei împărtăsesc atitudinea poporului nostru si se află deci pe locul care li se cuvine.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un număr mare de oameni care pur şi simplu nu posedă valorile şi viziunea necesare pentru a fi o parte a unei lumi inter-dependente. Ei cred că diferenţele lor – fie religioase, politice, tribale sau etnice - sunt mai importante decât umanitatea noastră comună. Ei cred că adevărul lor justifică respingerea adevărului altor oameni chiar dacă asta duce la moartea unor inocenţi.

citat din Bill Clinton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevinovata greşeală pe care o comite un cititor, este aceea de a se îndrăgosti de un personaj, dorindu-şi chiar să fi trecut prin viaţa sa. Cu toate acestea, cel de care ar trebui să ne îndrăgostim este autorul, căci numai acesta a putut imagina şi însufleţi o entitate atât de fascinantă, peste care, dacă ai putea, ai arunca o suflare magică, doar să se rupă din carte pentru câteva minute, să schimbaţi o vorbă, un cuget, 'o viaţă'... Mulţi memorează personaje, uneori uitând din povestea cui, uitând chiar esenţialul... Iar dacă personajul îţi pare incredibil, numai gândeşte-te cum este creatorul său...

Valentina Ruică (25 mai 2021)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Diversiune colosală: se discută public despre partide, personaje politice neomarxiste [marxiştii nu susţin marele capital] şi despre comunismul globalist, în realitate asistăm la un proces de consolidare a capitalismului globalist corporatist cu accente dramatice de neofascism şi neonazism [forma cea mai violentă, antiumanistă a fascismului]. Este o diversiune internaţională care are drept scop mascarea crizei morale, sociale, spirituale prin care trec regimurile capitalist-corporatiste actuale. Omenirea nu are nevoie de regimurile politice corporatist-neofasciste şi de regimurile neomarxiste, ci de civilizatia Umanismului etic!"■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Adrian Ibiş, Intelligence. Studii de Securitate, Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să presupunem că eşti un extraterestru inteligent, interesat numai de adevărurile verificabile. Descoperi o specie care s-a divizat în mii – ba nu, de acum trebuie să fie milioane – de mici grupări tribale care păstrează o incredibilă varietate de credinţe despre originea Universului şi a felului în care trebuie să se poarte în el. Deşi multe dintre aceste grupări au idei în comun, chiar şi atunci când părţile care coincid acoperă 99%, restul de 1% este suficient pentru a-i face să se ucidă şi să se tortureze reciproc, din cauza câtorva chestiuni triviale legate de doctrină, total lipsite de sens pentru cineva din afară. Cum să caracterizezi un asemenea comportament iraţional? Lucretius a pus punctul pe i atunci când a spus că religia este produsul secundar al fricii – o reacţie la un Univers misterios şi adesea ostil. Pentru cea mai mare parte a preistoriei umane s-ar putea să fi fost un rău necesar, dar de ce a fost atât de mult rău, mai mult decât era necesar, şi cum de a mai supravieţuit atunci când n-a mai fost necesar?... Oare a omorâ oameni în numele Domnului nu este o definiţie destul de bună pentru nebunie?

Arthur C. Clarke în 3001: Odiseea Finală
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!