Când tristeţea a ajuns să-ţi stăpânească sufletul, cu greu mai poţi s-o tăinuieşti.

citat celebru din Tibul, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi alunga grijile cu bogăţia.

citat clasic din Tibul
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

În noaptea cu mulţi nori
S-o stea înaripată,
Când nu poţi să zbori
Ai iubit vreodată?

În noaptea de insomnie
Cu sufletul pe dos
Şi iz de iasomie,
Ai iubit frumos?

În noaptea înnorată
Cu vânt şi fulgi de nea,
Ai iubit vreodată
Ce nimeni nu iubea?

În noaptea încărcată
Cu amintiri ce vin
Într-o lume complicată,
Ai iubit un străin?

Şi dacă într-o noapte
Fantome n-au ajuns
În sufletul ce bate,
N-ai iubit de ajuns.

Atunci, pricepe acu'
Că stelele mi-au spus
Când tu nu ai iubit
Eu am iubit, pe ascuns.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

E păcat

e păcat
ca păcatul
să-ţi stăpânească
viaţa
şi să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinţei
şi ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ţi spargă viaţa în
mii de cioburi
şi să te arunce
în prăpastia morţii
e păcat
ca păcatul să-ţi
sfâşie trupul
şi sufletul
să muşte din tine
până nu va mai
rămâne nimic
şi apoi să plece
pe potecile infernului.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să văd aerul pe care-l respiri. Vreau să-ţi văd inima bătând. Vreau să-ţi văd sufletul gol, să-ţi sărut sufletul gol! Vreau să văd cu ochii mei moartea ta! Vreau să mă lupt cu ea, s-o rog şi s-o înduplec!

Petru Popescu în Prins
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa tristeţea

Dacă vei lăsa tristeţea
Să-ţi umbrească sufletul,
Îţi vei pierde tinereţea,
Îţi vei scurta umbletul.

Din start alungă tristeţea.
N-o lăsa să odrăslească.
Îţi aduce bătrâneţea,
Viaţa tinde să sfârşească.

poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de greu

E atât de greu să fii om
În lumea asta vie,
Când strigi şi nimeni nu te ştie.

E atât de greu să lupţi cu morile de vânt
Când îţi auzi sufletul strigând,
Dar nu poţi să te ridici de la pământ!

Când simţi că n-ai nicio putere
E atât de greu în lumea asta
Plină de mizerie.

poezie de Vladimir Potlog (9 aprilie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ţi pot şterge lacrimile şi gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine şi toate visele mele.

Aş vrea, să-ţi binecuvântez tăcerea
atunci când simţi ca sufletul îţi moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ţi şterg tristeţea cu a mea candoare.

Aş vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezăşie în sufletul meu,
să te înalţ şi ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o artă a tăcerii, dar...

trăirile nu pot fi niciodată false.
Viaţa a devenit un fel de bal-mascat;
mai multe măşti decât chipuri
prin smârcurile acestei lumi grăbite.
În practica alchimiştilor moderni,
un fel de panaceu paradoxal,
o formă de metabolism bazal.
Oamenii fac eforturi să pară fericiţi.
Eu cred că-i molipseşte clipa cu mici bucurii,
de multe ori, nesperate,
un fel de machiaj temporar.
În sălaşul duplicităţii,
se structurează tristeţea.
Trădând mâhnirea sufletului,
lumina ochilor se bâlbâie.
Pricină de amăgire,
mâna de ajutor a gândului e prea puţin.
Trăirile nu pot fi niciodată false:
e greu să tăinuieşti dezamăgirea,
cum la fel de greu, să mimezi fericirea!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripile tale

E greu să înţeleagă foarte mulţi,
Cum să explic că n-am să pot uita,
Cum să le spun că încă tu asculţi,
Tot ce recit cu drag în urma ta.

Adesea eu te simt cum ne zâmbeşti
Si nu mai ştiu de trebuie să plâng,
Ştiind că de acolo îmi vorbeşti,
Şoptindu-mi ca tristeţea s-o alung.

E greu în urma ta, chiar dacă vreau,
Să mă prefac că nu s-a întâmplat,
Când lacrimi grele peste suflet stau,
Degeaba le ascund, tu ai plecat.

Încerc să uit, dar cum să poţi să uiţi,
O dragoste ce tu ne-ai dăruit,
Frumoasă, ce acum eşti printre sfinţi,
Îţi mulţumesc enorm că ne-ai iubit.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripile tale

E greu să înţeleagă foarte mulţi
Cum să explic că n-am să pot uita
Cum să le spun că încă tu asculţi
Tot ce recit cu drag în urma ta

Adesea eu te simt cum ne zâmbeşti
Si nu mai ştiu de trebuie să plâng
Ştiind că de acolo îmi vorbeşti
Şoptindu-mi ca tristeţea s-o alung

E greu în urma ta, chiar dacă vreau,
Să mă prefac că nu s-a întâmplat
Când lacrimi grele peste suflet stau
Degeaba le ascund, tu ai plecat,

Încerc să uit, dar cum să poţi să uiţi,
O dragoste ce tu ne-ai dăruit
Frumoasă, ce acum eşti printre sfinţi,
Îţi mulţumesc enorm că ne-ai iubit

poezie de Adi Conţu (15 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papillons

Vezi, uneori tristeţea acestor clipe şterse
Nu-i stih s-o poată-ncinge, nici trup s-o poată lua,
Din manuscrisul nopţii stă toată să se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe şi s-ar da...

Tu eşti tristeţea mare, eşti dragostea mea pură,
Singurătate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieţii amiezile se fură
Şi eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu...

La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mă caută, la ce mă mai găsesc...?
Mi-e drag în tine trupul cum dragă mi-e şi floarea
Acestor mâini deşarte în care mă privesc...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie lichidă

soarele bucuriei e ascuns după nori
tristeţea sfredeleşte în profunzime
m-a părăsit extazul s-au destrămat fiori
n-am ştiu că boala e plină de cruzime.

plânsul mi-e aproape, lacrimi eliberează
sufletul şi mintea de gânduri obtuze
linişteşte inima care din greu oftează
se zbate să ridice zâmbetul pe buze.

chem Sfântul Duh în mine să-mi dea pace
energii sănătoase să-mi reverse în trup
tristeţea s-o închidă sub zece capace
de marea deznădejde să pot să mă rup.

să nu mai apară gravă, nebună, vorace
bucurii să freamăte ca albinele-n stup.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lesbiei

Tu, Lesbia, desmăţul nu vrei să ţi-l fereşti:
Cu uşile deschise îţi place să iubeşti.
Doreşti să fii văzută, nu-ţi tăinuieşti amorul;
Mai mult decât amantul, te-ncântă privitorul.
Nici târfa din Submoenium mai deşănţată nu e,
Ea lasă jos perdeaua şi uşa o încuie.
Ias, Chiona, poate, ar şti să-ţi dea povaţă:
Ce-nseamnă a-ţi fi ruşine, tu de la curve-nvaţă!
Chiar cea mai desfrânată, când nu mai are unde,
Coboară-ntre morminte şi-n cimitir s-ascunde.
Am fost cumva prea aspru? Ţi-am spus să te fereşti
Dar, Lesbia, nu-nseamnă că nu poţi să iubeşti!

poligramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea unei lacrimi

E greu să vezi durerea şi lacrimi arzând,
Să-ţi fie milă şi s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculţi în linişte apa din izvor,
Să miroşi o floare, să vezi un cocor,
Să te aşezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viaţa câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ţi treacă
Durerea să te părăsească,
Să poţi merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ţi pleci capul în faţa nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îţi va da mai mult în viaţă,
Tu meriţi un zâmbet nu lacrimi pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

când realitatea se retrage
şi când răsar stelele
vin din toate ungherele
visele
sufletul se zbănţuie
fără oprelişti
în jocuri copilăreşti
poţi fi vânt care stârneşte valuri
apoi le călăreşti
şi le domoleşti
poţi vorbi cu algele
învăţând de la ele
dansurile verzi
poţi elibera multicolorele zmeie
tăindu-le sforile
poţi zbura cu păsările
fără să-ţi pese că nu ai aripi
poţi dărâma cu o suflare
castelele de nisip
şi le poţi reclădi mai frumoase
apoi poţi lega luna la ochi
cu o eşafră de spumă albă
invitând-o să intre la bal
şi câte şi mai câte poţi face
doar până răsar zorii
izbind în poarta realităţii...

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu nu e când nu poţi. Greu e când nu mai poţi.

aforism de Lucian Velea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E greu de crezut că poţi să creezi când sufletul îţi e chinuit şi neliniştit.

Marius Ţeicu în revista "Formula As" (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să nutreşti tristeţea, aceasta trebuie să-ţi fie înclinarea, trebuie s-o accepţi şi să o îngădui.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când cu ordonanţa de urgenţă,
Eu am ajuns cu soţul la urgenţă,
Căci legea asta, s-o poţi respecta,
Nici cu Viagra... nu ajungi... la ea.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!