Sibiu, acel rai pe care nu încetez să-l regret şi unde, totuşi, mă plictiseam de moarte.

Emil Cioran în Scrisori către cei de-acasă (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Berengea Ani Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublimul este incomensurabilul ca sugestie de moarte. Marea, renunţarea, munţii şi orga - în moduri diferite şi totuşi în acelaşi fel - sunt încoronarea unui sfârşit, care deşi se consumă în timp, destrucţia lui este totuşi dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a eternităţii.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe lucruri sunt de regretat în lumea în care nu ar trebui să regret nimic.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cate ori privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc a aparţine lumii. Cine a numit consolare culoarea celei mai subtile pierzanii?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori nu ni se întâmplă să pipăim timpul, să-l pierdem printre degete, în excese de intensitate care-l proiectează în conture materiale? Sau alteori să-l simţim ca o adiere subtilă prin firele de păr?. Să fi obosit? Caută el vreun culcuş? Sunt inimi mai ostenite ca el şi care totuşi nu i-ar refuza azilul...

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă, iubirea neîmpărtăşită moare. Este o moarte totuşi parcă ceva mai acceptabilă decât moartea unei iubiri realizate. Aceeaşi deosebire ca între regret şi deziluzie.

Emil Dogaru în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mozart mă face să regret eroarea lui Adam.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urâtul mă cuprinde iarăşi, acel urât pe care l-am cunoscut în unele duminici ale copilăriei, care apoi mi-a devastat adolescenţa. Un vid ce pustieşte spaţiul, şi de care doar alcoolul ar putea să mă apere. Dar alcoolul îmi este interzis, toate leacurile îmi sunt interzise. Şi totuşi încă mă încăpăţânez!

citat celebru din Emil Cioran (21 iunie 1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de unde poate veni o asemenea încăpăţânare la o fiinţă atât de indecisă ca mine. Puţinul pe care am reuşit să-l realizez în viaţă, îl datorez acestei înverşunări care nu încetează să mă uimească şi pe care o atribui antecedentelor mele transilvane.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă iubim... totuşi, iar acest "totuşi" acoperă un infinit.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Paius Andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi în jurul vostru: pretutindeni, larve care propovăduiesc... Mi-e de ajuns să-l aud pe careva vorbind sincer de ideal, de viitor, de filozofie..., ca să-l socotesc duşmanul meu.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

De n-ar fi fost străbuna Eva,
La mere când călcat-a greva,
Împinsă de şerpescul grai
... Ne plictiseam şi azi în rai.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Femei celebre care, dând un şut în fund unor mari bărbaţi, i-au împins înainte (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toti aceia care umbla dupa eternitate o fac din frica de moarte...

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se împart în două categorii: cei care caută sensul vieţii fără să-l găsească şi cei care l-au găsit fără să-l caute.

Emil Cioran în Caiete II (1966-1968)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice mizantrop, oricât ar fi de sincer, ne aminteşte din când în când de acel bătrân poet, ţintuit la pat şi cu totul uitat, care, furios pe contemporanii săi, decretase că nu mai voia să-l primească pe nici unul. Soţia lui, din milă, se ducea să sune din când în când la uşă...

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret ceea ce a murit în mine şi din mine.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se mai poate trăi decât pândind viaţa peste tot unde nu-i la ea acasă, ca s-o salvezi de la înstrăinare. Astfel, te surghiuneşti în moarte, ca să guşti viaţa în umbletul ei deşert.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi va reveni vreodată în fire omul după lovitura de moarte pe care i-a dat-o vieţii?

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, La izvoarele vidului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

frica de moarte

Frica de moarte este un fruct bolnăvicios al zorilor suferinţei.

definiţie clasică de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

agonie

Agonia înseamnă frământare între viaţă şi moarte. Agonia adevărată este aceea în care treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârşelii te consumă iremediabil şi când moartea învinge.

definiţie celebră de Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!