Pendulez în spaţiu de fericire beat

Mi-am luat mâna stângă în mâna dreaptă
Să-mi port sufletul turnat într-o ladă.

Mă-nţeapă soarele lateral, curcubeul în spate,
Florile din sân cu lacrimi sunt udate.

În anatomia sângelui meu sunt pagini alese
Cu versuri de pe buzele tale săţios culese.

Le sărut la rându-mi cu buzele mele
Şi lada se umple cu îngeri şi stele.

Merg mai departe de mânerul umbrei legat
Şi pendulez în spaţiu de fericire beat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe buze

îmi creşte un sân
e al tău şi-l sărut cu versuri
mă-nţeapă vreo două lacrimi
primele pe săptămâna asta
stearpă în anatomia sângelui
buzele sărută buze
dulci după versuri mieroase
rostite în puterea nopţii
şoptite de himera seducţiei
umplu spaţiu fericirii cu mângâieri
oftez beat de sentimentul sălbăticit
pe buze îmi creşte labirintul corpului tău
neant al pielii
şi al cărnii iluzie
se strecoară o tristeţe străveche
şi un surâs răstălmăcit
se prelinge în colţul buzelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt că sunt plin

ochi de dragoste şi alte boli
de inimă în sufletul care pictează
buzele tale pe buzele mele
mai mult pe retină îmi urcă
am ajuns la punctele de suspensie
sufletul e un fluture albastru
iubesc intens părul blond
lacrimi de nebunie ies să-l ude

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i poleită-n fericire

Iubirea-i poleită-n fericire,
Caută-n lumină împlinire,
În soarele ce veşnic a trecut
Inima cu sângele-n sărut.

Şi aerul pe care îl respir
Prin porii dorului e mir,
Însemne de aleasă floare
Crescută-n deget de cărare.

Iubirea mea nu e ispită,
E din suflarea Domnului zidită,
Din zorii zorilor de pe pământ
Care ne ridică aripile-n vânt...

Iubirea-i poleită-n fericire,
Înălţarea ei e împlinire
În care-nsângerarea s-a născut
Cu buzele prelinse în sărut.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Sufletul meu e un mojar sfânt,
În care eu amestec sentimente,
Iar vorbele–ţi, ca un descânt,
Le-adaug peste, ca ingrediente.

Mai pun şi de la flori, petale,
Stropesc trei lacrimi de iubire,
Îndrăgostit, sărut buzele tale,
Apoi presar un strop de fericire.

Aceasta e reţeta vieţii împlinite,
Şi v-o ofer fără un ban la toţi,
Ea face din femei, îndrăgostite,
Şi din bărbaţi, cei mai buni soţi.

poezie de Paul Constantin (3 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta care îţi mângâie obrazul este mâna mea. Unii oameni sunt stângaci, alţii sunt dreptaci. Noi nu ştim încă tu cum eşti, pentru că tu stai acolo şi mă laşi pe mine să îmi folosesc mâinile. Ăsta e un sărut. Este ceea ce se întâmplă când buzele sunt ţuguiate şi lipite de ceva, uneori de alte buze, alteori de un obraz sau altceva. Depinde. Asta e inima mea. O atingi cu mâna stângă nu pentru că ai putea fi stângace, cu toate că ai putea fi, ci pentru că ţi-o ţin eu în dreptul inimii mele. Ceea ce simţi este bătaia inimii mele. Este ceea ce mă ţine în viaţă.

Jonathan Safran Foer în Totul este iluminat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa să port mâna stângă în ghips

Şansa să port mâna stângă în ghips
Înaintea cuvintelor rotunjite în vis,
Cu iluzii puse în cumpene uzate
De aripi respirate în zboruri înalte,

Şansa să-mi privesc inima cu durere
Prin jurăminte înmuiate-n tăcere,
A fost şi este un şirag din zile amare
Unse cu uleiuri prelinse din soare.

Nimic nu poate să mişte-n greşeală
Decât luminiţa ce ochi-mi înşeală.
Am pierdut distanţa circular – realitate,
Sângele ţâşneşte din degetele retezate.

Aţe catgut se cos în loc de inele,
Umflăturile cresc în nopţi fără stele,
Mirosul amintirii e-n nară de câine
Care latră la cer, se roagă la tine.

Şansă-i că am lângă mine doctorul om
Care taie răsăritul cu nichel şi crom
Şi-mi altoieşte rodiile degetelor sfărmate,
Clipa fluieră bucuria existenţei aparte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti curcubeul sufletului meu

Din poveşti cu un final duios
Mi-am ales culorile iubirii,
Un curcubeu cu sufletul frumos
Ce vopseşte ceru-ntineririi.

Îl port la gât şi îl mângâi în vis,
Îi sărut fundalul dintre nori,
Închipuindu-mi că tu eşti în dânsul
Şi mă ridici prin ploaie uneori.

Blândeţea lui este blândeţea ta
În clipele astrale dintre nopţi,
Mă plimbi în cer cu Caru-i Mare
Ungându-i cu iubire spiţele la roţi.

Eşti curcubeul sufletului meu,
Sămânţa-i ce zvâcneşte-n univers,
Seamăn-o să prindă nemurire
Chiar prin sărutul dăruit ca vers!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naiva închipuită

Într-o vreme şi eu aveam un creier frumos,
Îţi spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme şi eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înţeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
şi te aşteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supravieţuia nebuniei tale de seară.
Până şi familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să priveşti îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălţam zmeul
şi vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpşuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
şi carnea mea dulce
cunoştea carnea ta rece.

Rochia mea grea avea un înţeles
pentru gura ta moartă.

poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făraşul cu stele

Am netezit pavelele gândului
Cu florile aşezate pe gulerul pământului,
Mi-am pus inima într-o cafea descântată
Să fie citită în irişi de fată.

Păcatele s-au rostogolit în gestul făcut,
Ca pe un gard cu vise în ie cusut,
Orbeşte curcubeul m-a dat peste cap,
În braţele tale mă-nghesui să-ncap.

Rodii din crengile stelelor pline
Mi-atinge uimirea sculptată în bine,
Pun catifea pe dâra cu semne,
Inelele iubirii sunt răni şi însemne.

Stejarul din noi izvoarelor cântă,
Ghinda speranţei ne binecuvântă,
Suntem zămisliţi sub canoanele-i grele
S-adunăm bătrâneţii făraşul cu stele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu te ating? Nu sunt nici mâna stângă, nici mâna dreaptă. Sunt inima cu aripile-ntinse.

aforism de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoraţie

Ţi-a spus vreodată cineva
Că ochii tăi
Îngenunchează demoni
Şi buzele tale
Îi transformă în îngeri?
Obişnuiam
Să te devorez privindu-te,
Până când ochii tăi
M-au descoperit
Şi au pus stăpânire
Pe sufletul meu...
Acum, gura ta
Se hrăneşte cu mine,
Iar eu sunt
Servitorul dorinţelor tale,
Un înaripat demonic
Care ţi se închină
Zvârcolindu-şi iubirea
Pe buzele tale
Ca un animal încolţit
De propria-i pasiune carnală...
Aştept să mă ucizi
Cu plăcere!

poezie de Florin Răileanu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture de noapte

Sunt un fluture de noapte
care îşi arde mereu aripile de cântec…
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete…
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniştea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi faţa să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poţi topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în braţele mele
când te mângâi...
Calea Lactee îşi pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopţile plânse odată!

Modelează lutul meu
să poţi face din el
chipul adevărat al omului din mine!

Scrijeleşte cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Şi nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puţin alb
şi cerul prea puţin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simţim:

infinitul fiecăruia dintre noi...

poezie de Lelia Mossora (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu înnebuneşte pasărea morţii

Sufletul meu înnebuneşte pasărea morţii,
Mă ascund într-un cântec de lacrimi şi ape,
Ea mă caută pe corabia lunii plecată unde
Nu există cuvintele departe, aproape...

Vâscoasele aripi sunt promise atemporalului
Cu permis refuzat de-a intra în albastru,
Mi-am zidit tot neamul în istoria mea
Pusă in firida poeziei unde sunt sihastru.

Ploi de întuneric vin peste tot, peste mine,
Aşchii din cer descriu meteori în formare,
Pasărea morţii le prinde în cioc şi guşa
Se umple cu elipse jucăuşe, stelare.

Sufletul meu intră în toate formele şi
Devin persoană ingrată pe corabia lunii
Care se scufundă în ochii păsării nocturne
În care funiile cresc să spânzure nebunii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Te mai las

M-am apucat cu mâna de poala hainei Tale
Cu nici un chip de-acuma nu Te mai las să pleci
Şi dacă mi s-ar pune nălucile în cale
Eu sunt a Ta, Isuse, eu sunt a Ta pe veci.
De multe ori din ceruri nu mai aud nimica,
Pe buzele închise nu-i poate un cuvânt,
De multe ori mă doare, de multe ori mi-e frică,
De multe ori mă clatin înveşmântată-n vânt.

Dar degetele mele de Tine se agaţă,
Nu Te mai las, Isuse, să pleci nu Te mai las,
Am rătăcit în lume, am rătăcit în viaţă
Dar poala hainei Tale, ea tot mi-a mai rămas...

Nu Te mai las, Isuse, nu mă mai las de Tine,
Să-mi steie înainte tot iadul cu năluci
Şi trupul să mi-l frângă, cu mâna mă voi ţine
De poala hainei Tale şi tot n-o să Te duci...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a luat toamna tributul de verde

şi-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
şi am simţit gustul de uscăciune
cum e şi sufletul meu
şi tot acum l-am înţeles pe Paler
când am intrat pe uşă tăcând
pentru că tu plecaseşi
lăsându-mi doar amintirile
şi-am mai ştiut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-şin-du-te...

şi-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mugure de vis

Răpeşte-mă şi du-mă
undeva departe să prind fericirea într-un infinit albastru;
nu vreau amăgiri deşarte -
creează-mă întâi
să prind lumina nopţii din ochii tăi
cu mâna tremurândă,
apoi să-ţi mângâi inima cu buzele încinse
de şoaptele nebune
că tu eşti acela ce îl strig pe malul îndepărtatului izvor.

Poartă-mă desculţă
şi du-mă mai departe,
păşind pe întinsul alb cu suflete de îngeri,
iar timpul să nu-l laşi să treacă peste mine,
mai bine-l duci să treacă-nsângerat
prin macii din răzoare.

Să mă strângi de mijloc
când lumina cade blând dintr-un colţ de cer
peste două inimi
că din mâna ta înmuguresc vise
şi picură...

Nu plânge, sunt fericită, sunt fericită!

poezie de Lusiana Drăguşin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste melancolică

Teiul îşi scutură florile
Pe pletele tale,
Parfumate flori şi petale
Deschid codrul şi porţile,

Aurite ale cerului
Îngeri cu stele în frunte,
Strălucesc ca apele izvorului
Argintiu ce alunecă pe munte.

Apleacă-ţi capul pe mine
Să-ţi şoptesc la ureche tainele iubirii,
Nu-ţi fie frică de stelele fine
Care apar din cerul nemurii,

Şi numai lasă-mă să te îmbrăţişez
Cu o dragoste melancolică,
Iar buzele să mi le aşez
Pe buzele tale când noaptea te ridică.

poezie de Octav Hriţcu (19 iulie 2021)
Adăugat de Octav Hriţcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presară-ţi buzele...

Presară-ţi buzele cu rouă de stele,
Cu miere pură din dulcele alint
Şi vom trăi o noapte şi o viaţă
Iubind cu preţuire în farmec nesfârşit.

Presară-mi cu săruturi inima din mine,
Revarsă-ţi iubito plăcerile trupeşti
În sâni, în focul care arde-n noi
Şi vom trăi sub stele minunile lumeşti.

Presară-ţi buzele cu aripi de fluturi,
Mângâie-mi fruntea atinsă de vis,
Iubirea ţi-o dărui, te rog să mi-o dărui
Cât flacăra vieţii uşor ne-a cuprins.

Presară-ţi buzele cu rima poeziei,
Cu flori, cu avioane, cu tot prin ce trăieşti
Şi nu uita c-o boală ne cuprinde:
Iubirea dăruită în cerul cu poveşti!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două porţii...

Mi-am luat două porţii
Din surâsul tău dăruit,
Buchet din lacrima vieţii
În palma iubirii-nflorind.

Mi-am luat două porţii
Din apa sfinţită, aprinsă,
În candela nuferilor albi
De inima noastră cuprinsă.

Mi-am luat două porţii
Şi-aş fi luat puzderie din timp,
De nu mă pierdea singurătatea
În sânii arşi de stele şi nisip.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai mult de treizeci de ani

şi nu mi-am turnat colegii
la securitate dându-mă anti
comunist feroce
nu am fost şi nu sunt filosof
fără operă
instigator neomarxist - am mai
mult de treizeci de ani şi nu am aş
teptat treizeci de ani
să cadă corti
na, de fier -
nu am pârât colegii la secu
ritate pentru o slujbă
nu am revenit din franţa
să fiu mâna dreaptă
mâna femeii zbir
am trecut de treizeci de ani
şi nu am creat grupuri anti
comuniste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!