Ideea de a fi în cor în perioada antică era un mare privilegiu. O mare onoare. Astfel puteai să fii auzit cu ceilalţi, iar Mesajul tău poate să fie primit acolo sus.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrez mult în operă. Să lucrezi cu un cor de operă astăzi este o catastrofă. Niciun corist de operă nu vrea să fie în cor. Toţi vor să fie Domingo, să fie staruri. Dar sunt în cor, săracii, nu au ce să facă. E o atât de mare negativitate a fi corist astăzi, încât nici nu vor să lucreze. Stau acolo şi sunt foarte abătuţi că nu sunt solişti. S-au inversat lucrurile de 2000 de ani încoace.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi măreaţă, deosebită

O zi măreaţă, deosebită,
Plină cu bucurii de sus,
O zi ce n-o uit niciodată,
Zi sfântă, binecuvântată,
Când am primit haina curată,
Şi legământul cu Isus.

O scumpă zi şi fericită,
Când pe Isus eu L-am primit,
Când inima mea a fost plină,
De dragoste şi de lumină,
Şi de prezenţa Ta divină,
De harul Tău nemărginit.

O zi când cerul coborâse,
Când îngerii cântau în cor,
Când răsuna a lor cântare,
Şi bucuria mi-a fost mare,
Caci am primit în dar iertare,
De la al meu Mântuitor.

Îţi mulţumesc o, Doamne mare,
Te laud, Îţi cânt neîncetat,
A fost o zi şi pentru mine,
Când m-ai chemat să vin la Tine,
Să Te urmez să-mi fie bine,
În veci fii binecuvântat.

poezie de Ica Dragoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bucuros că ai nasul pe faţă

Fii bucuros că ai nasul pe faţă
Şi că nu-i pus cumva într-un alt loc
Căci poate te-ai simţi cuprins de greaţă
Şi nasul nu ţi-ar mai plăcea deloc.

Imaginează-ţi nasul tău iubit
De-ar fi precum un deget la picioare
Tu te-ai simţi de-a dreptul păgubit
Să simţi mereu în nări acea duhoare.

Şi, vai, ar fi aşa-nspăimântător
În părul tău să fie aşezat
Fiindcă oricât ai fi de răbdător
N-ai suporta să fie gâdilat.

Iar dacă în ureche s-ar afla
Ar fi o mare, mare nebunie
Căci ori de câte ori ai strănuta
Creierul tău ar fi în agonie.

Cu toate-acestea, vezi că nasul tău
Un pic mai sus de gură se agaţă
Şi de aceea, în loc să-ţi pară rău,
Fii bucuros că ai nasul pe faţă!

poezie de Jack Prelutsky, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un străin poate trece

Un străin poate trece pe Strada Miguel şi spune "Nişte oameni!"
pentru că el nu ar putea vedea mai mult.

Dar noi cei care trăim acolo vedem strada noastră ca pe o lume,
unde fiecare-i diferit de toţi ceilalţi oameni.

Mamman era nebun; George era prost;
Picior Mare era huligan; Părosul era aventurier,
Popo era filozof, iar Morgan comedianul nostru.

poezie de V.S. Naipaul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pulbere de aur

Praful se-abătea mereu peste-aşezarea noastră
Ne-ocolea doar când ceaţa mării se lăsa, albastră;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic şi mare,
Că era aur în praful auriu sclipind în soare.

Şi-n pulberea purtată de vânt în slavă, sus,
Parcă ne-apărea-n asfinţit chipul lui Isus;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic şi mare,
Că era aur pur în praful ce sclipea în soare.

Aşa era viaţa la Golden Gate, astfel trăiam,
Aurul prăfuia tot ce beam şi mâncam,
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic şi mare,
"Trebuie să ne-înghiţim porţia de aur fiecare".

poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puteai...

Din dragostea-mi, puteai clădi un Rai,
Din suferinţa-mi se va naşte-un Purgatoriu;
Cu mine-ai vrut să fii, dar nu să stai,
Astfel, iubirea mi-ai trimis în derizoriu!

Din ce simţeam, puteai crea o lume,
Dar tu, parcă n-auzeai şi nu vedeai cum plâng,
Iubirea noastră-a rămas fără nume,
Mult timp de-acum, în urma ta, cioburile-i strâng!

Noi am fi fost poveste-adevărată,
Despre o iubire mare, fără de sfârşit,
Nemaitrăită de nimeni vreodată,
O legendă frumoasă, cu tâlc, aproape mit!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi iubesc toţi prietenii: cei care mă preţuiesc îmi fac o mare onoare, iar cei care mă ignoră îmi fac un mare serviciu.

Andrei Gădălean (8 noiembrie 2021)
Adăugat de Andrei Gădălean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirilor

Privesc la tine, mire-ales.
Şi cred că ştii, onoare ai:
Să fii asemeni lui Isus,
Miresei dragoste să dai!

Nu obligaţie, corvoadă.
Ci sărbătoare şi cadou...
Iubire ce mereu abundă,
Un cântec despre Dumnezeu!

Şi orice gând, orice simţire,
În zâmbet tu să converteşti.
Şi norii ce vor fi în viaţă,
Prin glasul tău să risipeşti!

Şi tu, mireasă, eşti gătită,
Cununa mirelui să fii...
Şi respectându-l bucuroasă,
Să-l porţi cu drag spre veşnicii!

Un mic secret, în pragul casei,
L-am auzit din cei bătrâni:
Iubirea creşte, de-i udată,
Doar prin cuvânt şi rugăciuni!

Şi niciodată să nu fie,
Uitată clipa la altar...
Iubirea voastră fie vie,
împrospătată iar şi iar!

poezie de Cristinel Agape
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptă

Şoaptă din şoaptă
din şoaptele mele,
şoptiră către tine,
tu nu ai auzit,
tu nu le-ai auzit!

La rândul tău doar ai şoptit
şi nu te-am auzit,
eu nu te-am auzit!

sonet de Mariana Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mereu mai bine să fii aici jos şi să vrei să fii acolo sus, decât să fii acolo sus şi să îţi doreşti să fi fost acolo jos.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretele zeilor

O, zeu trufaş, de ce a trebuit
copacul meu, ce se-nălţa în crâng
atât de mândru şi de împlinit,
să mi-l distrugi? Ştiai că am să-l plâng?

Ce ţi-a făcut? De ce mi l-ai trăznit
cu biciul tău? Era nevinovat,
era frumos şi-adesea, fericit,
din umbra lui, la ceruri m-am rugat.

Acum, gândind la tine, zeu trufaş
c-un trai ce-l vrei intens, mă-ntreb: "Poţi, oare,
acolo, în al zeilor sălaş,
să n-ai, în viaţă, nicio remuşcare?"

Credeam că ai. Un timp, am aşteptat
să umpli golul, îţi era uşor:
pe-acelaşi loc, puteai să fi plantat
un altul, mic, să nu-mi mai fie dor

Şi, poate, peste-un timp l-aş fi uitat
pe cel ce-a fost. Puteai, nu, zeu trufaş?
Dar ţie,-n lumea ta, nu ţi-a păsat,
tu eşti etern! "Regrete, zeii?! Aş!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul

Am găsit scrisoarea într-o cutie de carton,
Istorie comună. Am citit cuvintele.
Cerneala era cafenie şi estompată, hârtia uscată
După trecerea-atâtor ani.
Era scrisoarea unui soldat, de pe front –
Îşi exprima iubirea şi dezamăgirea
De a nu fi primit permisie. E anulată deja, scria el.
Norocul meu e pe fundul mării.

Afară soarele era fierbinte, iar lumea se-arăta luminoasă;
Am auzit muzică la radio, cineva a râs.
Nu cânt, nu râd, nici nu sunt îndrăgostit de soare,
Iar în tăcerea camerei mă gândesc la el,
La tatăl meu ucis – şi la alţi oameni
Care şi-au găsit norocul pe un fund de mare.

poezie de Clifford Dyment, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa arzătoare de a urca pe Negoiu, Omu, Parângu Mare sau Pietrosu izvorăşte din gândul bucuriei şi emoţiei imense ce ştii că le vei simţi acolo, sus...

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gândăcel grăbit

Pe firul de iarbă verde
Urca un gândăcel grăbit.
Credea că nimeni nu-l vede.
Că astfel va fi fericit.

Cu mişcări anevoioase
A ajuns să fie mare.
Pasă-mi-te el uitase
Că nu poate să mai zboare.

Şi făcând un salt, căzuse.
Îşi mai rupse o aripă.
Pasărea neagră-l văzuse
Şi-l înghiţi într-o clipă.

Să fii mare nu-i de ajuns,
Dacă nu ai şi putere.
Repede poţi să fii prins,
Şi mult prea uşor, poţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osmoză

Şi dacă tot ne-ai "osmozat": tu ca poet, noi cititori,
consider că ar fi păcat să nu simţim ai tăi fiori!
Tu, zi de zi, vii şi ne-ncânţi cu aşteptate poezii,
de jale şi de dor le cânţi celor cu suflete pustii.
Şi bucuria este mare când versul tău e ca un foc
ce dă răspuns, fără-ntrebare, la tot ce-n inimi are loc.
Ai intuit că-n cititor se mistuie ce vrei să spui,
pe mine m-ai făcut dator şi nu vreau să-mi pun lira-n cui.
Ne acordăm pe-aceeaşi undă, leacuri şi vise împletim,
profundă, gravă şi fecundă fie osmoza ce clădim!
Şi dacă sufletu-nsetat se-adapă la al tău izvor,
fii fericit, prin ce-ai creat o să devii nemuritor!
Iar ca răsplată-n mod subit obţii al vieţii atestat:
iubeşte ca să fii iubit şi iartă ca să fii iertat,
cinsteşte ca să fii cinstit, respectă să fii respectat,
doreşte ca să fii dorit, stimează ca să fii stimat,
uneşte ca să fii unit, ajută să fii ajutat!
sfinţeşte ca să fii sfinţit şi astfel vei fi lăudat!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonardo da Vinci era o apariţie impresionantă şi frumoasă, şi prezenţa sa magnifică dăruia alinare până şi celor mai întristate suflete; era atât de convingător, încât putea să-i facă pe ceilalţi să-i împărtăşească ideile. Avea o putere psihică atât de mare, încât putea să se împotrivească violenţei, şi putea, cu mâna dreaptă, să îndoaie cercul cu care se bătea în uşă sau potcoava unui cal, de parcă aşa ar fi fost făcute. Era atât de generos, încât dăruia mâncare tuturor prietenilor săi, fie bogaţi, fie săraci... Prin naşterea sa, Florenţa a primit un dar enorm, şi prin moartea sa a suferit o pierdere incalculabilă.

citat din Giorgio Vasari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi şi-a dat seama că atmosfera verde de acolo nu era rece şi a auzit nişte sunete frumoase, deşi disonante, scoase de instrumente de suflat. S-a oprit pe un coridor şi a ascultat. Pentru prima dată, a izbutit să-şi stăpânească teama şi a dorit să meargă mai departe. Locul era ademenitor. Era o boltă mare, roşiatică, având la partea de sus un fel de coş de fum. A ajuns la el fără dificultate şi a continuat explorarea în sus la fel de uşor de parcă ar fi mers normal. Ceva delicat ca o iarbă invizibilă îi mângâia obrajii şi picioarele goale. Braţele şi le pierduse pe undeva şi nu putea să le mai găsească, dar nu-i păsa. A traversat un curs de apă surâzător şi a ajuns la un ţărm de purpură.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresii de vizitator...

am trecut pragul unui muzeu
într-o zi de treisprezece -
pentru că nu trebuia să fiu superstiţios...

prima cameră era luminoasă
cu multe jucării
păpuşi mutilate, mingi de toate culorile...
aici puteai să faci orice,
chiar să spargi o cană sau un geam,
nimeni nu-ţi zicea nimic

a doua era înţesată cu visuri
unele bifate, altele nu,
după biletul pe care îl trăgeai

cea mai mare cameră era plină cu tot felul
de lucruri inutile,
de la castele de nisip
la cea din urmă mască

ultima era goală şi întunecoasă,
acoperită cu linişte,
o linişte atât de mare,
încât îţi puteai auzi chiar gândurile...

nimeni nu ştia ce este dincolo,
unii ziceau că eternitatea
alţii...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom recorela pensiile astfel încât valoarea lor să fie mai mare pentru pensionari decât pentru ceilalţi.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştafeta unională

Noi am primit o Românie Mare
De la străbunii noştri patrioţi
Şi-avem o datorie de onoare,
Să o predăm întreagă la nepoţi.

madrigal de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!