Speranţă

Mă-nvârt ca un titirez
În jurul meu
Din ce în ce mai repede
Până ce totul
Devine atemporal.
Mă-nvârt până când
Bucăţi din mine
O iau razna
Răspândindu-se în spaţiu
Cu viteză din ce în ce mai mare
Asemenea galaxiilor
Ce se-ndepărtează unele de altele
Generând un efect Doppler
Personal şi bizar
Având în vedere
Faptul că eu
Mă îndepărtez de mine însumi
Tot sperând că odată şi-odată
Mă voi vedea
Născându-mă.

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (aprilie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galaxiile se îndepărtează unele de altele. Până şi ele au ajuns să nu se mai suporte.

aforism de Mihail Mataringa (17 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu arăt ca sinucis, eu sunt numai armonie de la ochelari la slip,
şi ca aromân de sânge şi un pic de albanez....
chiar nu am de ce mă plânge,
mă-nvârt ca un titirez.

catren de Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai evident lucru despre spaţiu e că se întinde şi se tot întinde. Faptul a fost confirmat de instrumente moderne ca telescopul Hubble, care ne permite să sondăm adânc în spaţiu. Ceea ce vedem sunt miliarde şi miliarde de galaxii, de diverse forme şi mărimi. Fiecare galaxie conţine nenumărate miliarde de stele, multe dintre ele având planete în jurul lor. Trăim pe o planetă ce se mişcă în jurul unei stele de pe un braţ exterior al galaxiei spirale Calea Lactee. Praful din braţele spiralei ne împiedică să observăm universul în planul galaxiei, dar avem o vizibilitate bună de o parte şi de alta a planului şi putem înregistra poziţiile galaxiilor îndepărtate. Costatăm că galaxiile sunt distribuite destul de uniform în spaţiu, cu unele concentrări şi goluri locale, iar densitatea lor se anulează la distanţe foarte mari – poate însă că depărtarea şi slaba lor strălucire ne împiedică să le observăm. Universul pare să se întindă nemăsurat în spaţiu.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Având în vedere că lumina circulă mai repede decât sunetul, oamenii îţi par "strălucitori"... până când îi auzi vorbind.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 14-a din 28.11.1981-15.01.1982: 1. Eu ca satelit al tău

Mă-nvârt în juru-ţi satelit,
Nu ca să fiu un eclipsat,
O, tu Bei, soarele slăvit,
De mine să fii explorat...

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără mine

Voi pleca singură,
Fără mine,
Sluga mea cea credincioasă
De-o viaţă,
Pentru că numai eu
M-am însoţit
În drumul anevoios
Spre Eben-Ezer.

Voi pleca singură,
Fără mine,
Către Elyoenai.
Voi arde odată
Cu uleiul de măsline
Al Menorei,
Până la mistuirea
Flăcării albastre
Din al şaptelea braţ.

E-adevărat,
În timpul Jertfei de Seară,
După atâta Arderedetot,
Despărţirea asta
Nu mai doare.

Până târziu,
Până departe,
Până la Manahat,
Voi ajunge
În sfârşit...
Singură,
Fără mine.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (martie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte proastă poate fi totuşi citită cu mare interes, pentru a vedea până unde poate merge stupizenia autorului!

aforism de Mihail Mataringa (4 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu am apreciat un moment de linişte împreună cu prietenii la fel de mult ca atunci când sunt singură, cu o carte. Cred că acest lucru reprezintă o parte din obsesia mea că îmbătrânesc şi că timpul trece mai repede pe lângă mine, iar faptul acesta devine din ce în ce mai plăcut pentru mine.

citat din Candice Bergen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te prinde furtuna pe mare, până şi un pahar cu apă ţi se pare un duşman.

aforism de Mihail Mataringa (1 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce aş lua cu mine pe o insulă pustie? O barcă, domnule, să pot pleca mai repede de acolo!

aforism de Mihail Mataringa (25 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea ...

Umbra mea, o născocire
Sau o ţesătură fină,
Mă petrece-n strălucire
Doar în zilele senine.
Este fiica zămislită
Din iubirea pentru soare.
Izvorâtă din ursită,
E cu mine călătoare.
De ani mulţi mi se agaţă
Când de trup când de veşminte.
De se tine într-o aţă,
Stă în urma mea cuminte.
Fac un pas, nedespărţită,
De cu zori până în seară,
Mă urmează-nsufleţită-
Pasul ei mă înfioară.
E o şubredă făptură
Ce prin timpuri mă petrece,
Iar de am o-ncurcătură,
Nu rămâne nicicând rece.
Dacă eu mă zbat, se zbate
Cuprinsă de-aceleaşi spasme
Din drumul meu nu se-abate-
Nălucire e din basme.
Dacă veselă mi-e faţa
Şi de bucurie râde,
Umbra mea, ca şi paiaţa,
Mă imită şi surâde.
Eu mă-nvârt, ea se învârte
Ne rotim ca într-o horă,
Dintr-o parte-n altă parte
Umbra mea cu mine soră.
Speriat ca un lunatec
De ciudata companie,
Eu alerg ca un zănatec-
Poate-o scutur de sclavie...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut să mă găsesc. Faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că m-am găsit.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile?
Adăugat de Evelin Ivett
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram aici

când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului

atâtea rigori
şi nicio scară pe care să urce
mama natură

încă mă caută
pe taigaua din mine
cu rădăcini până la glezna
întunericului
care mă calcă în picioare
până mă bătătoreşte
aproape de tine

acum te caut şi eu
prin deşertul fierbinte
al infernului

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să ne întrebăm din când în când câte lucruri sunt în realitate aşa cum le vedem noi. Sau şi mai bine spus, aşa cum ne place nouă să credem că sunt ele. E şocant când de cele mai multe ori, dând nas în nas cu realitatea, nu pricepi cu niciun chip cum de n-ai putut vedea până atunci lucruri care acum par atât de evidente. O explicaţie ar fi... Deseori, când eşti prins în interiorul evenimentelor, scapi din vedere unele aspecte mai uşor de sesizat din afară. Iar cu cât eşti mai sigur de ceva, cu atât vei fi luat printr-o mai mare surprindere constatând că, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux de seducţie

Uneori cei din jurul meu se miră
cât de deschis le vorbesc,
se miră şi nu înţeleg
că de fapt conversez cu mine,
doar cu mine însumi.
Neatent la context, la ochii exteriori.

Să văd dacă mai pot regăsi
cheia rătăcită a vechilor semnificaţii,
să văd cât se mai poate merge încă
pe drumul acesta
al lumii pline de paradoxuri.

Lipindu-mi ochii cât mai adânc
de pieptul şovăitor, urmăresc
steaua ce m-a călăuzit până la naştere.
Înfruntând pentru mine
Printre atâtea furtuni, primejdia şi nepăsarea.

poezie de Gheorghe Izbăşescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai legat mâinile

îţi dai seama
ce uşurat mă simt

m-am ascuns cât am putut

nu am să-ţi ascult
poezia lingurilor
în farfuria goală

nu o să înghit de bună voie
trebuie să mă forţezi
să mănânc tot

ai să mă dai afară din mine
astăzi
când urăsc soarele
mă voi învârti în jurul meu
ca un titirez albinos
iar tu...
vei redecora totul în interior

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo (2)

Trebuie să-mi ţin ochii larg deschişi,
Până când Domnul mi-i va închide,
Trebuie să fiu neîndurător cu mine,
Până când Domnul se va îndura de mine,
Trebuie să cred în Har,
Până când Harul se va pogorî şi asupra mea,
Trebuie să iert şi să iubesc,
Până când voi fi iubit de semeni şi de Domnul,
Ruga mea este tăcută ca melcul,
Ea înaintează prin nopţi de poezie, limpezi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan Bănică era un om de un şarm deosebit. Era de o vibraţie extraordinară, totul în jurul lui se mişca cu o viteză uluitoare. Chiar şi el însuşi era aşa, cu vorba şi gesturile lui precipitate. Dar, în acelaşi timp, avea nu farmec nemaipomenit, era de o mare spontaneitate şi drăgălăşenie şi de o mare colegialitate. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că era şi un actor extraordinar.

citat din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Ţi-am privit frumuseţea,
Până când fiecare clipă a Timpului meu
A cerut derogare de limită
Şi s-a transformat în eternitate!
Până când, fiecare milimetru al inimii mele
A primit excedent de Spaţiu şi a atins infinitul...

Ţi-am privit afluxul de iubire,
Până când, fiecare fibră a fiinţei mele
A consimţit refluxul visării
Şi a cuantificat realitatea fericirii!......
Până când, fiecare neutron al trupului meu
Însetat de dragoste, te-a vrut numai pe tine!

Ţi-am privit frumuseţea iubirii,
Până când tu mi-ai revendicat dăruirea
Şi te-ai împlinit, pentru totdeauna, în mine!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!