Moartea şi nemoartea

Moartea nu te loveşte mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
ştiaţi că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poţi, în fleşă, în canafas.
Abluţiune, pură dorinţă de a iubi.
Spune păstorul – trăieşte cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în linişte totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generaţii
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
Pauză adulterină, deflorare antropomorfă,
A mea, a mea, a mea.
Iarba cântă, vântul plânge,
Inima pe loc se frânge,
Pe sub piele îmi trec fluvii,
Între dor şi sărut, mugurii gleznei,
Iubeşti, tu nu-ţi pleca privirea,
Despuiată, nu te vei ruşina,
Minte limpede, sex fremătând,
Dansul mâinilor, unde
ne mai putem despărţi de dragoste?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl rog pe Dumnezeu

Îl rog pe Dumnezeu să mă omoare,
Dar El nu omoară pe nimeni,
Am fost de multe ori nedrept
Cu alţii, cu mine însumi,
Am învăţat ceva?
Ştiu, nici o femeie nu poate fi părăsită,
Aşa cum nu poţi părăsi
Mama Natură, ea ne naşte, ne creşte, ne-ngroapă,
"pe unde trec lebedele, noi bem vinul de foc",
Spune Poetul, "durere şi râs purpuriu",
La bătrâneţe, Ionesco se simţea plictisit,
Subzista, se temea de uitarea oamenilor,
El, neuitatul. Picta.
Cine nu pictează în minte?
Cine nu cântă în şoaptă?
Ne temem de propria voce.
A murit un câine din vecini,
Un suflet de cavaler.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ar muri de foame dacă nu ar fi păstorul. Păstorul ar muri de tristeţe dacă nu ar putea cânta versurile poetului. Şi înveţi să-i iubeşti pe ceilalţi prin ceea ce îţi dăruiesc.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Munca şi ofranda"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geme adânc Universul

Geme adânc Universul,
Grecul, sirianul şi persul,
Contemporanii şi ei
Au ruginit şi sunt chei.
Pe Quai d'Orsay ne plimbam,
Eram hipopotam,
Erai hipopotiţă,
Beţi de iubire, beţi criţă,
Oamenii ne fluierau,
Parcă aţi fi din Macao,
Ei ne spuneau.
Apoi noi ne-am iubit,
În duhul Marelui Brit,
Apoi noi am trecut,
Gemem din stele, din lut.

Copacii stau neclintiţi,
În straie de promoroacă,
Oaspeţii pleacă în zori,
Nimeni nu moare, doar pleacă.
Vin peţitoarele, vin,
Aşteaptă-n iatac mireasa,
Mirele e din vecini
Iubirea e în Alaska.
Totul are-un sfârşit,
Crima a fost făptuită,
Stă un brăduţ neclintit,
Moartea defunctei iubite.

Pădurea, şir de bulumaci,
sunt un copac între copaci,
prin mine trec insecte, ani,
iubirea mea nu-i de doi bani,
iubirea mea-i un munte-n zări,
urcăm pe unde nu-s cărări,
iar muntele e viu, e-n mers,
se depărtează-n Univers.
Suntem copaci îmbrăţişaţi,
Pe trunchiul tău e al meu braţ,
Simt cum vibrezi, precum o stea,
Un munte-n zări – iubirea mea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să scapi de...

Ca să scapi de...
Ca să scapi cum...
Unde se ascunde Ilie?
În camera albă a intrat un piţigoi,
urechile lui se fac aripi,
umbra mea s-a sinucis în curte,
dar eu nu am curte,
cineva spune la mulţi ani?
Unde? Când?
Anii trec ca apa, aiurezi, spune iubita,
simt un nod de piţigoi,
plâng fără sunet, fără lacrimi,
când totul pare normal, nimic nu este,
muzica sferelor este aproape.
Poţi spune aşa ceva?
Citeşte de jos în sus.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr rupt în cuvinte

Iubirea poate întreabă

iubirea poate răspunde

bunica firului de iarbă

zăpada îmi spune du-te

Iubirea poate răspunde

iubirea poate încearcă

dintre zările profunde

soarele-i o altă barcă

Iubirea poate încearcă

bunica firului de iarbă

cerul atât drept cască

iubirea poate întreabă

Iubirea poate răspunde

- poezie pe unde scurte-

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo pe unde

Drago! O, tee,
Dulce mireasmă!
La gură - femeie,
La mijloc mireasă.
Curge izvorul,
Grâul răsare
Acolo pe unde
Trec urmele tale;
Vălură dorul
Des ca o iarbă,
Parcă răspunde,
Parcă întreabă.

poezie celebră de Grigore Vieru din Taina care mă apără (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planuri de amurg

un vis din tinereţe mi s-a împlinit
universul a deschis o poartă pentru mine
eliberată din sclavie zbor spre infinit
urmând supusă lumini diamantine.

iubirea de vers departe o voi duce
unde nu sunt bezne unde nu sunt furi
voi întâlni mântuitorul la răscruce
El poate să se-ndure şi de trubaduri.

cu turma de vise voi trece şi munţii
precum oaia cea blândă voi urma Păstorul
cu tâmplele albite la marginea frunţii
am să ating steaua să îi simt fiorul.

înalţ zilnic spre Iisus rugăciunea minţii
până când moartea va răpi din mine viitorul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mă

Caută-mă în iarba crudă, unde este linişte şi pace.
Caută-mă printre flori mărunte, unde frumuseţea nu se-ascunde.
Caut-mă în câmpia întinsă, unde zarea-i necuprinsă.
Caută-mă la umbra unui brad, unde dorurile ard.
Caută-mă în pădurea adormită, unde tu mi-ai fost iubită.
Caută-mă pe cărări de munte, unde ne-am spus doruri multe.
Caută-mă în tot şi în toate, unde iubirea se împarte,
Poate, în final ne întâlnim şi vieţile ne unim.
De-abia atunci pe strada noastră, soarele va răsări.
Vom fi două flori în glastră şi-n taină ne vom iubi.
Caută-mă cu gândul, cu cerul, cu pământul,
în vise, în piatră şi sigur ne vom întâlni,
Nimic nu ne va despărţi.

poezie de Dumitru Delcă (27 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXVII

Auzi cum strugurii se coc, cum urcă
zahărul din frunză, cum doarme
pe stânga ursul, păstorul de rouă?
Cu inima spre primăvară te-aştept,
cu inima şi cu plânsul, înmugurit
şi gata de soartă, cu faţa şi cu mâinile
înspre primăvară te-aştept.
Se-ngroaşă fumul în grindă,
ca-ntr-un cimitir suspendat,
liniştea zguduie carii şi-i încovoaie,
te aştept ca o lebădă ninsă
şi-aşa cum trec în şir vânătorii
robiţi de lupii şi vulpile lor de departe,
mi se pare că gura puştii lor e lacrima
ce ne desparte.

poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte...

Nu pune la viaţă
Cuvântul povară,
Că viaţa-i o zi,
Trăieşte-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăieşte alături de tot
Ce trăieşte
Şi umblă şi zboară
Şi cântă şi creşte.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
Şi frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc...
Şi mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
Şi mergi mai departe.
Nu pune la viaţă
Ideea de moarte.

Iubeşte pământul
Şi cerul şi marea.
Iubeşte cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubeşte şi-arată
Cât poţi să iubeşti...
Şi-mparte iubire
De vrei să primeşti.
Iubeşte şi ura,
Iubeşte-o de poţi
Şi-ascunde-o în tine
Că ură au toţi.

Iartă...
Acolo unde iertarea
E ruptă din tine...
Şi simte-i puterea-n suspine
Ce mor. În gânduri ce cresc
Pentru-aceeaşi iertare.
În tot ce se naşte
Trăieşte şi moare.
În zile ce trec
Şi nu te mai ceartă,
Trăieşte,
Iubeşte şi iartă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă

Aşteaptă, mai este nevoie de timp,
Cine te poartă, pe unde, de ce?
Bufniţe vin şi te întreabă, în schimb
Fratele stă în căscioară şi be.
Unde se reculeg rătăciţii?
Unde sunt uşile tainice, crezi
Că există minuni şi exerciţii
Care să ducă la Marele Miez?
Hai, să ne credem doar în cuvinte,
Acolo se nasc poeziile, yes?
Ca şoriceii fug, nu se simte
Că timpul trece fără-nţeles.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Sf. Ioan

Capul meu stă pe tava privirilor voastre,
tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră,
cum de nu pot muri după ce am scris un poem?
Înalţ privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn,
nu mai pot nici ochii să-i închid,
lumina mă orbeşte, sunt ca o frunză în vid.
Ne-ndoios, nimic nu stăpânesc,
îmi trec stele galbene în sânge,
eu dansez, cu cartea-mbătrânesc,
Zidul Plângerii mă cheamă şi mă strânge,
iar pustiul ce l-am străbătut
a- nflorit, a dat fructe de aur,
secolul din trupul meu a rupt,
dar sunt veşnic cum este şi valul.
Nume port, morminte – cenuşar,
n-am pus însă doliu pe retină,
inima îmi bate mult mai rar,
când m-apropii tot mai mult de Tine
Ca iarba-n primăvară este iubirea mea,
o paşte timpul, iarna o face fulg de nea
şi mai rămâne-n urmă o lacrimă, apoi
trec norii ca şi anii, nu vom mai fi nici noi,
dar în adâncul firii trăieşte, lumânare
ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare,
sub raza tremurată citesc în mine, scriu,
"De ce-nţelegem rostul iubirii prea târziu?".

Ai ochi de fecioară frumoasă, iubito, cu părul şaten,
lăsat pe umerii netezi ca zarea-n ţinutul Goshen.
Zâmbeşti ca un prunc înaintea descătuşării din vis,
zadarnic aş vrea doar cu mintea
să-mi stăpânesc ochiu-nchis
în mine, în inima care, bătând nebuneşte, cerşind,
îţi caută cu viclenie dorinţele, şarpele – jind.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mi-am dorit atâtea de la viaţă, ce a lipsit?" întreabă inima; "Ţi-am oferit atâtea, unde ai fost?" răspunde sufletul...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dorit atâtea de la viaţă, ce-a lipsit? întreabă inima; ţi-am oferit atâtea, unde ai fost? răspunde sufletul.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă şi păstorul, chestiunea devine politică.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubesc aşa

ştiu sigur câte zile are
o mângâi şi ea râde
de parcă îi mângâi inima
acolo unde suflă vântul
oasele sunt prea dure tăioase
adoarme cu tâmpla pe un colţ de stâncă
şi-n somn trăieşte un vis
unde casele sunt albe
şi atât de mari
prin valea de la capătul satului
trec munţi întregi de apă
oamenii coboară spre vărsare
pare că în orice clipă
norii se scufundă în şuvoiul de lumini
verdele tot se adună în unul
soarele în razele verzi fierbe câmpia
ea întinde o mână spre inimă
dincolo de vis oceanul...

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un prieten

Un prieten mă întreabă, despre
Ce vrei să discutăm? E o întrebare – prăpastie,
Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât,
Telefonul care ucide, busola şi moartea pe o parte,
Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul,
Elefanţii au chiloţi bufanţi, pasărea-spin loveşte din plin,
Pasărea- arc loveşte mai larg, morţii se roagă pentru cei vii şi cei goi,
Am exilat cuvintele, floricele, drăguţele, morfologic nu este corect,
Misiuni şi promisiuni goale, duet fals, cum poţi spunea DA tăcerii?
Viitorul este obscen, e nevoie de dren, printre muţi bâlbâitul spune ce vrea.
Cuvântul de fier nu-mi este prieten, cuvântul ca melcul îmi pare mai blând,
Te-nşeli, zice melcul, tu nu ştii ce zace, durere şi somn şi plâns în adânc,
Acidul cel tare aşteaptă doar clipa, lumina se poate preface-n pârjol,
Primeşte-mi, iubito, cuvântul, sărutul, tu nu ştii ce poate silaba – pistol.
Pot fi precum marea, umil ca pământul, primeşte-mă-n palmă ca pe un duh,
Pot fi stejarul, pot fi şi iarba, prin tine, din haos pot iară să urc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea morţii

Legea morţii trebuie împlinită,
închid ochii, îmi închipui cum ar fi,
Să mori, să dormi, vorba lui Hamlet.

Dar trupul doare. Ochiul vede. Încotro?

Către niciunde. Nu ştim de unde venim,
unde ne ducem. Tahiti spune tot, Tahiti ştie.

Roşul violent al lui Gauguin. Iubiri bolnave.

Ce să-mplinim şi cum? Răspunde.

Să nu atingi inima, mâinile celor ce mor.

Copilăria rămasă pe smalţul cadranului de ceas.

Un surâs ne poate scăpa de dureri, chiar şi ironic.

Mater dulcissima, ce bine te vede cel care pleacă, ce bine...

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreb timpul

Timp al meu, unde te duci?
Încotro vrei s-o apuci?
Unde te călătoreşti?
Oare, nu mă mai iubeşti?
De ce pleci de lângă mine?
Lasă-mă să cred în tine
Ca în bunul Dumnezeu.
Numai fi atât de rău!
Mai rămâi zău, nu pleca!
Unde oare te grăbeşti?
De ce iei şi viaţa mea?
De ce să mă prăpădeşti?
Viaţa e ca o copilă.
Te rog stai mai mult cu ea.
Dovedeşte-i că ai milă.
Doar e prietena ta.
Lumea-întreagă se întreabă
De ce vrei s-o părăseşti.
De ce faci totul în grabă.
Nu merită s-o iubeşti?
Să-i fii prieten la viaţă
Este un lucru frumos.
Uite, eu îţi dau povaţă
Fii şi tu mai omenos.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Eu nu sunt Don Quijote,
Tu nu eşti Dulcineea,
Eu sunt mereu bărbatul,
Tu, uneori, femeia,
Femeia-prim-ministru,
Regină peste regi,
Eu sunt mereu poetul,
încearcă să renegi
iubirea ce e-n toate,
dar tu o uiţi mereu,
eu nu sunt Don Quijote,
nici nu sunt Dumnezeu.
Femeia-Don Quijote
Există undeva,
Sunt Bergerac, probabil,
Trezind iubirea ta.

poezie de Boris Marian Mehr (11 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!