Spre seară

Spre seară, tunetele şi fulgerele ajunseseră deja acolo.
De ce era tristă doamna?
De ce nu şi-a manifestat Stăpânul bărbăţia?
Ce dorea el, de fapt?

poezie de Ch'u Yuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

cerul înnorat
fulgerele şi tunetele -
ploaia aproape

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Doamna cu coasa. Omul îşi cosise însă trifoiul cu o zi înainte, spre ghinionul lui. Văzând că lucrarea agricolă fusese deja înfăptuită, Doamna se îndreptă amabilă spre bietul cetăţean, care nu avu încotro şi trebui să o urmeze, nu înainte însă de a arunca o ultimă privire spre ogorul proaspăt cosit.

Mihail Mataringa (11 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Enka dispăru în interiorul navei, lăsându-l pe lungan cu dulciurile sale. Însă nu-şi găsi fiul pe puntea principală. Îl strigă de câteva ori, dar acesta nu-i răspundea, chiar dacă ar fi fost acolo. Nu ştia pe unde să-l caute, nava fiind imensă; porni însă spre culoarul ce ducea spre rezervele echipajului. O verifică pe cea cu iniţialele E. L., corespunzătoare numelui fiului ei, dar Lucian nu era nici acolo, sau dacă era, nu dorea să-şi dezvăluie prezenţa, ceea ce-i reuşea foarte bine. Îl mai căută câtva timp, în zadar însă! Fiul ei nu era de găsit pe nicăieri. Dacă-şi propusese să se ascundă, reuşea foarte bine acest lucru. Tristă, Diana Enka ieşi din nava albastră; acum pe trepte nu era doar Nistor, ci şi Alexandru. Amândoi se ridicară în picioare, auzind trapa navei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva clipe, Lucian privi în gol, de parcă era absent din acel loc, cu gândurile aiurea; de fapt se gândea la Lia... Îşi întoarse capul şi o regăsi lângă el; tot nu mâncase nimic, nici nu se atinsese de mâncarea din farfuria pe care el i-o aşezase în faţă. Privind apoi spre farfuria lui, observă că, de fapt, în mod ciudat, era tot plină; deci, nici el nu se atinsese deloc de mâncare. Ceilalţi însă, adică bunicii şi părinţii lui, deja terminaseră. Lucian nu mai insistă ca ea să mănânce, dacă nu dorea; se ridică şi începu să strângă totul de pe masă, lăsând locul curat. Apoi reveni din bucătărie, fără şorţul de bucătar, pe care, probabil, îl lăsase acolo, unde-i era locul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa grea

Nu plânge suflete,
nu plânge...
Nu lăsa clipa grea
să te strivească...
Furtuna asta
nu va dura
o veşnicie!
Doar stropii reci
îţi vor aminti
că eşti vie...
Fulgerele
se scurg în pământ
luminându-te,
tunetele
îţi spun că exişti...
Rămâi de granit,
să nu te mişti!!
Nu plânge suflete,
nu plânge...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţie

Spre sud-est de aici – trei mii de leghe –
Yuan şi Xiang formează un lac grandios.
În susul lacului sunt munţi cu văi adânci,
Acolo trăiesc oameni cu inimi curate.

Voioşi ca nişte copii, forfotesc printre crengile pomilor
Sau intră-n apă să prindă plătică şi păstrăv.
Desfătările lor sunt aceleaşi
Ca ale animalelor sălbatice şi ale păsărilor cerului;
Nu impun nicio constrângere trupului sau minţii.
Apoi, am hoinărit prin toate cele Nouă Ţinuturi,
Dar nicăieri n-am mai întâlnit acea simplitate.

M-am trezit întrebându-mă, uimit şi nedumerit,
Dacă Sfinţii şi Înţelepţii ne-au făcut de fapt vreun bine.

poezie de Yüan Chieh,sec. al VIII lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rău după bine

Când Adam şi-a dat o coastă,
S-a ales cu o nevastă.
Şi-a impus şi bărbăţia,
Dar pierdu... supremaţia!

epigramă de Amalia Costinescu-Crusos din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Jupiter poţi face pluta. Pe un ocean de hidrogen lichefiat la o mie de grade celsius. De fapt, te vei scufunda şi vei rămâne acolo unde densitatea ta se aseamănă cu cea a planetei. Du-te acolo şi vei fi primul om care şi-a donat atomii unei stele ratate.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre deosebire de animal, omul şi-a cultivat o mulţime de instincte şi impulsuri opuse: datorită acestei sinteze el este stăpânul pământului.

Friedrich Nietzsche în Aforisme. Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acolo unde mintea nu e încolţită de frică şi poţi să-ţi ţii capul sus,
Acolo unde cunoaşterea e liberă pentru toţi,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereţii înguşti ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduinţa neobosită îşi întinde braţele spre perfecţiune,
Acolo unde izvorul clar al raţiunii nu şi-a pierdut calea în nisipul mohorât al deşertului obişnuinţelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăşi în tot mai larga gândire şi acţiune,
Acolo în Raiul libertăţii, o, Tată, acolo să se trezească ţara mea!

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânul

Fii tu stăpânul fiecărei ore ce-o ai la dispoziţie.
Categoric, Dumnezeu va fi stăpânul
Fiecărui moment, în interesul tău,
Bucuros, devotat
Şi
Necondiţionat.

Fii tu stăpânul zâmbetului tău însufleţit.
Categoric, Dumnezeu va fi stăpânul
Suferinţelor cumplite ale inimii tale, în interesul tău,
Surâzător, neobosit
Şi
Necondiţionat.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frisoane

eram perna mâhnită
de
somnul raţiunii,
palpitaţiile,
tunetele&fulgerele prin norii de puf,
furtuna asta în oglindă,
capu-i peşteră de piatră coborând
pe fundul mării/malul cerului

râdeaţi de slăbiciunea mea;
ascuns în odihna zâmbetului
ca o pătură
peste frigurile lacrimilor
din tot corpul
geometric/lichid
vă simplificam logica
vă iubeam visele(!) nervilor voştri cochilii

apoi pietrele au rămas,
malurile s-au înverzit,
se vor trezi...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânul meu e plecat

Stăpânul meu e plecat.
M-am trezit de dimineaţă
fără să ştiu ce muncă
mi-a lăsat să fac.

Am mers la servitoare
şi am întrebat:
"Ce-a zis Stăpânul meu
să fac?"

Servitoarea a ridicat din umeri
fără a se opri
din dereticat.

Am coborât în curte
şi pe tăietorul de lemne
l-am întrebat:
"Ce vorbă a lăsat Stăpânul meu
să fac?"

Tăietorul şi-a scuipat în palme,
văzând de treaba sa,
mirat.

Am mers la ciobani
la plugari, la tâmplari,
la ţesătoare...
Am mers şi prin ogradă,
pe la animale

Nimeni n-a ştiut ce muncă
trebuia să fac,
aşa că m-am rugat,
pentru fiecare.

poezie de Silvia Velea (2 octombrie 2001)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul spre Ba Ling

De lângă iezerul Dong Ting călătorim spre vest
către Templul Zeiţei;
aici femei cu sprâncene vopsite
relaxează peregrini obosiţi.
Oraşul de munte este pustiu,
magazinele se închid devreme;
lumina farului din turnul fortăreţei e încă departe,
când tragem barcazul la mal se va fi făcut deja târziu.
Nu vorbim dialectul locului—
vom angaja interpreţi;
ce păsări ciudate! — nu le cunosc numele;
sunt stingherit ca un învăţăcel al Cărţii Odelor.
Cât de improbabil să găsesc un luntraş
care să-mi înţeleagă inima:
de fiecare dată când deschid hubloul cabinei
văd pe ţărm un tufan înflorit.

poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă tristă

Când toamna încă întârzie
Printre haracii vechi de vie,
Cu ploaie, chiciură, spre seară
Ne bate vântul în cămară!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna mea de roşu

Doamna mea de roşu, doamna mea de verde
Renaşte pamântul, eu mă simt un rege,
Am găsit norocul, Dumnezeu mai pierde
Condamnat la viaţă şi iubirea lege.

Doamna mea de roşu, doamna mea de floare
Mângâie-ţi urechea cu glas de primăvară,
Verdele tău pur mă îmbie la visare
Şi vântul cară note pe acorduri de vioară.

Doamna mea de roşu, doamna mea de bine
La braţ ai dimineaţa şi soarele cunună,
Sânul tău e pâine, mi-e şi pasiune
Au muţit poeţii când au venit la cină.

Doamna mea de roşu, doamna mea de foc
Am creeat poveste extrasă din poveşti,
Te iubesc o viaţă cât două la un loc
Tu verşi peste mine plăceri dumnezeieşti.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanizare

Castelul tău de gheaţă l-am cunoscut, Gândire;
Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit,
De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire
În stinsele-i cristale ce-ascunzi nu mi-a vorbit;
Am părăsit în urmă grandoarea ta polară
Şi-am mers, şi-am mers spre caldul pământ de miazăzi,
Şi sub un pâlc de arbori stufoşi, în fapt de seară,
Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri.

Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg
Mi-ai apărut – sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, în frigurosul burg,
Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie!

Sub înfloriţii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare,
Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit
Se revărsa divinul în luturi pieritoare.
O, cum întregul suflet al meu ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi să se dilate,
Să spintece văzduhul şi – larg şi înmiit –
Să simtă că vibrează în lumi nenumărate...

Şi-n acel fapt de seară, uitându-mă spre Nord,
În ceasul când penumbra la orizon descreşte,
Iar seara întârzie un somnolent acord,
Mi s-a părut că domul de gheaţă se topeşte.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii spun că atunci când ai copii, totul se schimbă. Dar poate că aceste lucruri care erau deja acolo, de fapt sunt doar trezite.

citat din Meryl Streep
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă cu cântec

Cum doamna îşi dorea o " fantezie"
El se gândi că nu-i doar un "capriciu"
Şi-n "fugă " declară, din gelozie,
Că ea este " sonată " din oficiu.

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015), traducere de Mihaela Banu
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana îl privi cum porneşte alături de mărunţica domnişoară blondă, încă îmbrăcată în uniforma ei albastră, cea cu trei bulinuţe aurii, spre camera aceea misterioasă, în care ea, Diana, n-ar fi intrat sub nici o formă. Nero se ridică şi-şi urmă stăpânul; doamna Eleonora Stoica, medic veterinar, nu-l mai examina. Lucian intrase deja, împreună cu Maria, într-una dintre cele patru camere destinate exclusiv plantelor şi animalelor. Întreaga încăpere era dominată de numeroase acvarii mari, aşezate pe rafturi suprapuse, până în tavan, iluminate de tuburi fluorescente. Acvariile se aflau nu doar pe pereţi, în loc de mobilier, gen şifoniere, dulapuri, vitrine, sau altceva asemănător, ci şi în mijlocul încăperii, rânduite paralel.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!