Bunătatea din ochii lui Dumnezeu o vedem de câte ori ne ridicăm privirea spre un cer senin, iar imensa bunătate a întregii sale fiinţe o simţim de fiecare dată când tragem în piept aerul curat al unei zile însorite de mai.

Cristian Teleucă
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Şi-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...

M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reuşite, nedescris
De câte ori, de câte ori...

M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la ţeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...

Mă simt rănitul d-exterminatori
Şi-mi vreau răscumpărări de libertăţi şi bunuri
Furate de la viaţa-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...

Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..

De câte ori mă ştiu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşi obosit de fiecare dată când treci prin timp.

citat din Cristian Teleucă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dat fiind faptul că, cel mai adesea, "frumuseţea este în ochii privitorului", am mai putea adăuga că, pentru acela care este capabil să o descopere, frumuseţea iradiază un inefabil câmp de bunătate şi tocmai aceasta o face să fie demnă de dorit. Bunătatea manifestată adeseori este o garanţie sigură a calităţii frumuseţii unei fiinţe umane. Adevărata frumuseţe depăşeşte aparenţa. Nu există frumuseţe mai reală decât înţelepciunea pe care o vedem că este plenar trezită în unele fiinţe umane rare. Frumuseţea este adevăr şi adevărul este frumuseţe. Pentru cel care este capabil să se minuneze şi să o contemple în toată splendoarea ei tainică, frumuseţea se dezvăluie ca fiind ceva suprem, care ni-l revelează pe Dumnezeu.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea pote fi matură de fiecare dată când se vrea acest lucru. Maturitatea reprezintă un elogiu adus tinereţii.

Cristian Teleucă
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când alergi după ceva, uiţi de lucrurile din jur şi te concentrezi doar asupra lucrului pe care îl cauţi. De cele mai multe ori nu-l găseşti. Mai bine păşeşti uşor rotindu-ţi privirea în toate direcţiile şi aşa îl vei găsi mai lesne.

citat din Cristian Teleucă
Adăugat de Katavasov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea ca Dumnezeu să-i asculte grabnic rugăciunea, de fiecare dată când se ridică şi întinde mâinile către Dumnezeu, mai înainte de toate şi mai înainte de a se ruga pentru sufletul său să se roage pentru sufletul duşmanilor lui. Purtându-se astfel, ori de câte ori Îl va ruga pe Dumnezeu, Acesta îl va asculta.

citat din Avva Zenon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia din noi

iubim cu toţii magia
şi vrem să aflăm cum se face,
dar câţi iubim poezia
ce-amarul în vis îl preface?

simţim în piept aritmia
când omul din faţă ne place,
dar câţi simţim poezia
când bate cu pumnu-n torace?

ne dregem... melancolia
cu gânduri şi-atingeri rapace,
de-aceea-n noi, poezia,
îşi pierde dorinţa şi... tace.

vedem în jur veselia:
copiii încep să se joace,
iar noi, gonind poezia,
rămânem fiinţe posace.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te lupti in fiecare zi cu clipele incercand sa le rapui, insa ele te rapun pe tine de fiecare data conducandu-te spre somnul de fiecare noapte.

Cristian Teleucă
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Luna-mi zâmbeşte din fereastră
Iar tu mă săruţi pe obraji,
Pe ochii deschişi şi plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu braţele şi cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi şi nu refuzi
Din contră zâmbeşti şi spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeiţa mea frumoasă
Şi dacă te naşti a mia oară, doar a mea vei fi
Tu eşti mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Şi nu cred că altcineva ar putea să-ţi ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ţi-am sărutat obrajii şi privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viaţă întreagă
Şi numai ţie m-am luptat să-ţi cânt iubirea
Cărţile în care ţi-am scris iubirea stau mărturie
Şi încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toţi, în nopţile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvăşit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu doreşte să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte şi vei trăi un ultim ţel
Să ştii că te iubesc
Chiar dacă nu îţi spun de câte ori ai vrea.
Eşti soarele şi luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu eşti a mea şi a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare şoaptă şi te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Şi apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări şi voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe şi vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin şi visător
Copii tăi şi ai mei sunt liniştea din cer şi pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârşit
Iubita mea, tu eşti un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârşit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Şi mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări otrăvitoare

Unele aşteptări sunt otrăvitoare,
Sunt băuturi reci ori fierbinţi ce ajung in sânge,
Tulburătoare licori băute conştient
De mine şi tine... ce ne-am implantat in cuget un cip.

Un cip ce-a prins viată in gândul inimii,
Acel gând ce naşte-aşteptări-dureroase,
Vacanţe de Vară trăite-ntr-o singură zi
De mine şi tine... cu lacrimile unei ploi de Toamnă.

Câte lacrimi varsă un Cer in împărăţia Toamnei?
Câte ploi se îngrămădesc în irişii răbdătorilor?
Câţi au murit otrăviţi de aşteptările amare?
De câte inimii avem nevoie să putem rezista?

Unele aşteptări sunt otrăvitoare,
Sunt clipe ce trec şi muşcă din cord fără ochi,
Sunt foarfece reci ori incinse in flăcări
De gândul pribeag... căutător de năluci.

Gândul pune sămânţa aşteptărilor,
Forţează apoi încolţirea lor în trup,
Un câmp întreg de otravă înverzeşte
Sângele şi pacea Domnului turnată in oase.

De câte ori murim otrăviţi de-aşteptări?
De câte ori trebuie să vină in ajutor Duhul Sfânt?
De câte ori trebuie să ridicăm ochii spre Cer
Să cerşim învierea inimii, şi scoaterea cipului ucigător!!!

poezie de Adelina Cojocaru
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroi au fost

eroi au fost odată
într-o dată ce nu a fost niciodată
sau dacă au fost
au fost în altă dată
când dacii liberi mureau râzând
cu sufletul curat şi faţa către cer
noi, ne târâm,
în morcila cotidiană
zi de zi
în fiecare zi
nu uităm nici o zi
nu urcăm, coborâm în tăcere
desigur ordonaţi
suflete chinuite, suflete frânte
totul e straniu
doar o cioară obosită mai cântă
viaţa asta, o piesă proastă
cu sinistre personaje pe scenă
noi, suflete în lanţuri
nu vorbim
nu vedem
doar murim în fiecare zi
puţin câte puţin
lăsând să curgă pe pământ
nimicul din noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragem linii

Eu este clar delimitat de tu.
Când întrebăm "ce faci?"
doar ne asigurăm
că eu nu e invadat de tu.
Când ne trimitem vorbe,
nu le luăm înapoi,
de teama vreunei contaminări.
Noi nu se amestecă nicium cu ei.
Noi e imperiul lui eu,
ei este "hic sunt leones".
Marcăm teritorii.
Bucăţi de cer şi de pământ.
Fiecare are norul lui.
Firele sale de iarbă şi de praf.
Oamenii mei şi oamenii tăi.
Dumnezeul meu şi dumnezeii tăi.
Tragem linii.
Marcăm teritorii.

poezie de George Mira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

cu degetele spre cer fluieră un vânt
înnoptează un sentiment de iubire
în tine
se opresc săgeţile lui cupidon
privesc prin corpul tău ademe
nitor şerpuiesc forme
se ridică
la cer odată cu degetele tale ridicate
o baladă rock
la tranzistorul din vechea maşină
din cimitirul de elefanţi
ai ridicat ochii din favelă
şi ruga se
- nălţa o
dată cu ruga în chiţăit de şobolani
note muzicale interpretate
- n noapte
până la răsăritul soarelui
sub mângâierea lui se naşte favela
şi moare tot a
colo se aude un plâns de copil
tu ai degetele spre cer
fluieră dulci buze cu ochii flă
mânzi de iubire
dealul prinde viaţă din nou
din nou iubirea umblă sub cerul senin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul duminical

de câte ori ne naştem
într-o viaţă de om
ne cresc aripi din amurg,
topim cu privirea minunile cereşti,
înotăm sub soare, ploaia caldă o sorbim ca pe un ceai
duminical,
după slujba de înviere
uimiţi păşim spre izvoare
să învăţăm de la iarbă a fi verde
iar de la vânt a fi prezenţi.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, neputincioasă tină

"... neputincioasă humă, lumina Lui îţi ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer şi pe pământ...
Şi El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute şi ce este fărdelege.."
Vasile Militaru

O, neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea
Până de lut îţi e retină
Cum poţi privi tu nemurirea?

Din sfânta-I vrere e lumină
Şi-n cer şi pe pământ Îi e ştirea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea.

Virtutea dat-a El creştină
Pe toţi de întrebi îşi dau părerea
Prin mila lui mai şterge vină
De nu-ţi alegi fărădelegea şi durerea
O, neputincioasă tină,

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în fiecare zi
mă uit pe mine
şi tot mai mult
mă curg
pe neuitarea ta

în fiecare zi
se strânge împrejuru-ţi
în cărnurile mele
şi nu mai ştiu
care sunt eu

în fiecare zi
ne ridicăm la ceruri
să ne vedem de sus
cum aripele vremii-n
alt soi de zbor ne-au dus

că-n magica lumină
nu-i drum înspre apus
că dragostea-i în ceruri
la piept cu nemurirea

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurgul străveziu

De fiecare dată când vrei să mă vezi
Nu uita să priveşti amurgul
El te va săruta cu razele lui în depărtarea orizontului
Şi eu voi aduce petalele iubirii mele în colţul gurii
Trandafirii aceştia ai tăi sunt tot mai frumoşi
Stau încă vii, privindu-se în ochii tăi
Ca-ntr-o oglindă frumoasă
Te chem cu fiecare mişcare a coapselor
La dansul argentian al inimilor libere
Hai să simţim limpezimea gândurilor
Prin acest dans al inimilor noastre
Şi să ne privim ochii... adâncindu-ne
Unul în albastrul senin al mării celuilalt
Tu eşti aproape de mine...
Te simt aici cu mine...
Muzica sufletului tău mă va chema
Cu fiecare adiere şi mister...
Dragostea noastră se va scrie duios.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea trebuie temperată prin dreptate şi dreptatea reglementată prin bunătate după înţelepciunea lui Dumnezeu revărsată prin Duhul Sfânt potrivit cu fiecare situaţie.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşi temător spre curtea casei sale. Înainte de a deschide poarta, privi puţin în sus. Pe cerul senin, stelele sclipeau palide, mai mult din cauza luminilor din oraş; la Institut se vedeau mult mai bine. Oricum, Lucian le recunoştea cu uşurinţă pe fiecare în parte, doar era astronom, ba, pe deasupra, chiar şi şef. Dar oricât de cunoscute i-ar fi fost, tot îi fascinau privirea visătoare, care le cuprindea de fiecare dată cu drag. Şi chiar dacă era doar o iluzie, lui i se păreau mereu altfel; nişte punctuleţe timide, ce brăzdau bolta cerească. Existau; deci, trebuiau explorate, atât cât se putea, atât cât permitea tehnologia existentă în acel moment.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bunătate

Bunătatea este sufletul lui Dumnezeu pe pământ.

definiţie aforistică de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!