Ex-voto
În zare, începuturile de drum
Apar ca sugestii sensibile la fereastra mea
Iar pietrele de ciocolată sunt sentimentele
nopții de obsesie ale unui zeu
cu suflet fără chei.
Un ritm de o frumusețe și o o voluptate veninoasă
cântă rodul durerii și suferinței
unei flori ce respiră umiditatea din văzduh.
Soarele ce nu-i, e simbolul regelui singur
și dragostea mâinii mele într-a ta se topește
prelingându-se într-o continuă tensiune
la plumbul din grădini... rugăciune.
Imaginea, de frica unui zbor fericit
se sinucide în tainica lumină a fantasticului
ruinând și nucleul de diamant al sărutului
din icoană. De ce acest oraș e un paradis pierdut
în ploaia de timp de afară?
Totul e atât de simplu și lin în natură
că-mi stăpunge inima cu sulița amintirilor...
Cruzimea mesajelor din natură și de la tine
mă transformă în trup de vânt
iar în spate un decor tandru.
Pot sa-ți spun doar: Ex-voto!
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre simbolistică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Căutare
Sunt iar un gând, pe strada
Dintr-un oraș himeric,
Acum, visând balada
De amor, trăit feeric.
Mi se topește piept
La glas de sub timpane.
În vele-n vânt... mă-ndrept
Spre forme diafane.
Cu sufletul la gură
Aștept din nou apel,
Să pier în aventură...
Fără, în minte, țel.
Doar să-ți simt iar parfum,
Amestecat cu tine
Și să te-ajung din drum,
Pe unde-oi fi, cu cine...
Și nu mai dorm, sleit,
De-atât extaz să-nviu
Suflet, de atunci murit
Și trup, în trup să-ți fiu.
Dar gândul nu-i îndeajuns
Că-i doar un vis, neființă
Și-aștept să-mi iau răspuns,
Să-mi caut suferință...
... Și pășesc tremurând
Pe strada de-un oraș,
Cu drog de tine-n gând...
Un sniff de pătimaș...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre somn sau poezii despre oraș
Poem
Tu plutești ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu.
Iți sprijini tâmpla
De inima mea ca de o piatră roșie,
Și aștepți să-ți spun numele
Tuturor lucrurilor
Pe care eu am isprăvit de mult
Să ți le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârșită,
Înclinată ca mătasea unui steag
Într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
Al mâinii,
Ca să răsară durerea care știe
Numele durerii,
Ca să răsară dragostea mea de bărbat
Care știe numele tău ciudat, de femeie.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre roșu, poezii despre poezie sau poezii despre perfecțiune
- dor
Dorul
OlimpieiOctavia
Dorul
e fereastra cenușie,
în zori,
spectralizând
maligna, saturata-mi
de dor
insomnie;
dorul
sunt orele zilei,
tânjind, ofilite,
lunecând,
așternându-se,
ca niște thanatice
flori,
lângă urna ta cu cenușă,
în inima mea,
în inima
ce-a devenit,
și ea,
între timp,
cenușie;
dorul
sunt nenumărații mei pași
fără drum,
dorul
e tăcerea moartă din
cuvintele mele;
dorul
e gustul de
cenușă și scrum
din pâine, din
lacrimi, din paharul
cu apă, din
ale dimineții
sinistre cafele;
dorul
e chipul morții,
e al morții sibilinic
discurs,
ce se insinuează în
rugăciune, ce-mi
susură,
necontenit,
în auz,
ce stăruie
pe ale amintirii
retine;
dorul
e strigătul meu peste abis,
hohotit și confuz...
Doru-i distanța
de neconceput,
de nestrăbătut
dintre mine și tine.
poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Națiunea" din București, 17 februarie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre cenușă, poezii despre religie, poezii despre pâine, poezii despre prăpăstii, poezii despre ore sau poezii despre insomnie
Abandon
oboseală / sevraj / linii de tensiune
între corp și inima care a încetat să mai bată
aparent / mă simt învăluită de un frig tăios
acum când a început să ningă din nou în martie
// nu îmi folosesc la nimic hărțile care îmi arată doar drumul înspre ieșiri //
încerc să merg în partea cealaltă cu soarele înfipt în carne ca o busolă
dezlipesc etichete de pe cutii alb cu mov
unde am pus la păstrare frica
și scriu a b an d on
//
aici în camera frigorifică carcasele animalelor nu mă înspăimantă
sunt detașata și calmă
în mod absurd îmi vine în minte imaginea mamei
cu corpul ei fragil atârnând și ea de unul din cârligele groase pline de grăsime
mă lipesc de ea
și in loc de răceală simt caldură
așa e de fiecare dată când corpul încearcă să mă mintă
dar mintea e mai trează ca oricând / micile dureri și micile obișnuințe
micile bucurii
au devenit
evenimente care mă scot din vise
trebuie doar să nu uit de unde am plecat
din acest oraș lăcuit ca o mare de gheață
am lăsat acolo totul
îmi aprind în vis o țigară în mijlocul unui bulevard
și îmi imaginez din nou blocurile de sticlă și metal din care am evadat
dar am adus cu mine tot
//așteptarea. frica. dominanța. înțelegerea.//
acestea sunt sentimentele care nu mă lasă să dorm
să visez un crater uriaș în care să mă prăbușesc / în zbor lin ca o pasăre
prinsă de iarnă fără casă. scriu din nou ab a n do n aici în camera frigorifică
în mijlocul lui martie
alături de mama mea înghețată pentru eternitate.
și respir aerul rece cu plămânii sedați/ obosiți/ în sevraj /
mai trag un fum de țigară și totul dispare în fumul și ceața această crescândă a visului.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre gheață, poezii despre fum, poezii despre corp sau poezii despre zoologie
Atât de mult aș vrea
Atât de mult aș vrea să pot visa
Că mi-am găsit un loc în viața ta.
Atât de mult eu mi-aș dori
Cu tine-n brațe, de-aș putea muri!
Atât de mult îmi cere inima
Ochii tăi frumoși să-i pot vedea.
Strălucirea lor dacă se poate
Să-mi lumineze chipul pân'la moarte.
Atât de mult aș vrea să te cuprind...
Să văd iubirea-n taină înflorind,
Iar dragostea din trup, văpăi să nască
Ca un vulcan ce stă să mă topească.
Atât de multă dragoste respiri...
Sub pașii tăi cresc mii de trandafiri,
Iar pletele ce-ți flutură în vânt,
Sunt raze de lumină pe acest pământ.
Atât de mult aș vrea să îmi zâmbești,
În șoaptă să îmi spui că mă iubești,
Când eu sărut căușul mâinii tale
Ce-mi ține ferecată inima în zale.
Atata doar aș cere iubirii efemere
Să rupă legământul draconicei himere,
Căci nu vreau să-mi fie pavăza pustie
Și inima să-mi plece iar în pribegie!
poezie de Gheorghe Deniștean (22 septembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre vulcani sau poezii despre trandafiri
Chemare
ochi întunecați de gânduri
fereastra plânge a așteptare
cântă sirene pe mare
roua cade pe un răsărit de soare
lumina se scurge pe o tainică cărare
a mirifică chemare
mereu îmi pun o întrebare
care oare...
offf, am uitat
sunt veșnicul uituc
pierdut la răscruce de gânduri
cobor pe aripi de timp
tu plângi în trepidantul tremur
al unui cuvânt nespus
vioara cântă pe mare
valuri se sparg iar în zare, în dulce legănare
ascund iubirea într-o inimă
sau inima o ascund într-o iubire
off, iar m-am încurcat
nu plec iubito, pe mare
las vioara, sirenele să cânte pe mare
trec pescăruși în zbor de doi în zare, a visare
te țin strâns, a suavă îmbrățișare
plecăm împreună iubito
acolo, dincolo de zare, pe mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre muzică, poezii despre inimă, poezii despre întuneric sau poezii despre vioară
Distanță
sunt la trei poeme de tine
dragostea mea să bat la inima ta
să sparg pietrele din munți cu arcușul
pentru că muzica iubirii nu se cântă singură
aștept să mă chemi din călătoriile mele
cu acest poem mă apropii
tot mai mult de tine ca o garanție
a fericirii noastre și miroase a dud
și a flori de tei
tinerețea mea are gust de vin acrișor
te las să bei puțin cât să te-mbeți
sunt la trei poeme de mintea ta
mă alint ca o vioară sub umbrele
plecate-n veșnică plimbare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre tei, poezii despre plimbare sau poezii despre munți
Alchimie
Nu știu ce, ceva de la tine,
Mă năucește,
Din lăuntrul tău, nu știu ce,
Mă topește,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsucește și mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reașază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre pandemie, poezii despre infinit, poezii despre genetică sau poezii despre alchimie
De Aegypto
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Am privit la Doamna Vieții,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Verde și cenușiu îi e straiul
Dus de vânt.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Manus animam pinxit,
Condeiul meu în mână-l am
Să scriu cuvântul nimerit...
Iar glasu-mi nalțe cuvântul neprihanei!
Cine are gură să se-adape,
Din doina Lotusului de la Kumi?
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
Sunt flacără ce se nalță la soare,
Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.
Luna-mi ninge pe frunte
Zefirul - pe buze.
Luna-i un uriaș mărgăritar pe ape de safir,
Degetelor mele, reci apele curgătoare.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup.
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre rândunele, poezii despre ninsoare, poezii despre lotuși, poezii despre gură sau poezii despre foc
Ploaia
Îmi lipesc fruntea
De geamul rece,
Afară plouă
Și s-a lăsat amurgul
Mă simt atât de singur...
Cu mine,
Nu mai e decât Bacovia,
Cu plumbul
Aripilor reci,
Sunt singur
În această lume...
Mă tot întreb,
Cine mai sunt
Și ce rost
Am avut în lume,
Afară plouă
Și sunt singur...
Un ultim pescăruș,
Pierdut pe cer,
Ce caută
Cu disperare
Un țărm,
El zboară
Prin furtună...
Un simplu scriitor,
Fără talent
Ce scrie poezii
Fără înțeles,
Doar ploaie
Și singurătate...
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre talent, poezii despre singurătate, poezii despre scriitori, poezii despre plumb, poezii despre aripi sau poezii despre George Bacovia
Icoana
Ce frumusețe, câtă lumină,
S-au strâns pe un chip,
Câtă blândețe, ce dăruire,
Ți-a dat sfântul timp...
Diminețile toate senine
În ochii tăi se găsesc,
Roua și ploaia, când vine,
Cu vraja lor mă privesc.
Iubirea la tine-i fericire,
Iar dragostea parte din om,
Ce frumusețe, ce dăruire,
Icoană, în veci fără somn.
poezie de Bebică Ghiță din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre sfinți, poezii despre rouă, poezii despre ochi sau poezii despre frumusețe
Al meu destin
Întâlneam zilnic numai antonime
Ani la rând pe tine te-am așteptat.
Până când ai apărut din mulțime
Și-ntr-o secundă peste cap lumea mi-ai dat.
E de-ajuns doar simpla ta prezență
Și inima din piept îmi bate ca nebuna.
Sărutul tău provoacă dependență,
Iar la iubirea noastră-i martoră Luna.
Buzele mele un singur nume poartă
Imaginea ta e întipărită în minte.
Avem același drum, aceeași soartă,
Iar glasul tău cald inima știe s-o alinte.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 aprilie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre imagine
Cocorul
aici sunt ape zbuciumate
aici plâng norii si cocorii
aici curg lacrimi în cetate
amurgul în triste lumini se scaldă
o lacrimă se scurge în sânge
stau rezemat de mine
afară e frig și e vânt
sorb din clipa amară a unui gând
în ochi doar întristare și timpuri amputate
sunt beat sau visez
pe jos cad petale de flori
sunt lacrimi ce curg dintr-un trup
ce arde pe un rug
ma cațăr către soare
în mână a mai rămas o pană ruptă și un dor
îmi ceri să scriu de centenar
nu vezi cum oamenii în jur, mai mor
azi unul, mâine altul
uciși de demonul unui trecut barbar
privesc cum triste raze
se frâng într-un pahar
sau poate în altă zare
spre stele îl arunc
se sfarmă în cioburi mii
aici pe ăst pământ
odată pur și sfânt
sunt biet suflet plăpând, rătăcit într-un gând
pierdut pe aici, nu știu când
sufletul
sufletul, un trup însângerat
pe treptele murdare ale vieții
a rămas tăcut
de nimeni văzut, necunoscut
nu sunt singur
lângă mine zac
lumina și întunericul, în tăcere
mă dor lanțurile vieții
sânge pe dalele timpului
m-au înfășurat în tristețea cotidiană
singur, pas lent incoerent
bere fără alcool
beții cu ecou
căderi în gol
scuze fără răspuns
în timp ascuns
căutări sterile, toate inutile
ale unui timp pierdut demult
ce să mai caut
doar ascult
cum picură tăcerea
prin geamul spart
al unei vieți
fără sens
într-un deplin consens
singur cu tăcerea timpului
am obosit
au trecut anii
împrăștiați
de mine, de viață
păsări călătoare țipă în zbor
zbor călător
pleacă, mor
a mai rămas
doar un cocor în zbor
pe cerul ăsta trecător
stau la mansarda timpului
trecut, prezent sau viitor
aștept să zbor
un singur zbor
spre infinitul clipei trecător
mă înalț la cer
munții înalți să îi dobor
cu hohotul meu, un râs homeric
ha-ha-ha
cad, ceara a curs peste sufletul meu
pe asfaltul murdar
a rămas un trup zdrobit de întrebări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre viitor sau poezii despre sânge
Ultimul etaj
Ceasul de pe perete a adormit,
Anii tăi nu vreau să-i număr,
Poate că ploaia te-a trezit,
Cu viruși necunoscuți...
Din inima ta culeg amintiri,
Să pot să te uit fericit,
Când pozele au doar priviri
Revino iar la început!
Cu dansuri absurde te caut,
În locuri stinghere pășești,
Și pietrele râd azi de mine,
Căci tu nu mai știi să...
Dăruiești.
O carte e lumina din suflet,
Coperțile merg la machiaj,
Donează penultimul zâmbet,
Doar unui om ce merge,
La ultimul etaj!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre prezent
Psalm
O durere totdeauna mi-a fost singurătatea to ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
și fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în țărână, în foc, în văzduh și pe ape.
Între răsăritul de soare și-apusul de soare
sunt numai tină și rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viața,
mi-ai vorbi. De-acolo unde ești,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.
În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să știu ce-aștepți de la mine.
Să prind din văzduh sulița veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?
Ori nu dorești nimic?
Ești muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeți.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o lași în drum.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vestimentație, poezii despre stele sau poezii despre noapte
Macul sau fulgul de nea?
Am devenit un mac, pierdut în zare
Cu frunzele-n vânt, cu petalele-zburând
Sunt liniștită că pot zbura fără efort
Vântul mi-e prietenul bun,
Mă strânge de trupul firav și mă-ndeamnă
Să zbor, să zbor și să visez mereu.
Singurii ochi ce mă privesc au adormit subit,
Albul ne orbește, ne gâdilă privirea și-apoi dispare
Neaua e eterna alinare a unui suflet singur
Am plecat, am plecat cu ultimele cifre ale destinului
Și pentru a limpezi mintea ta, cititorule
Îți voi scălda privirea cu mantia de lumină divină
Apoi îți voi da să bei din potirul sănătății
Și să cânți la vioara vieții.
Am plecat... ca un fulg în devenire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire sau poezii despre sănătate
Dl. Lindley: Un oraș ca New York-ul unde totul se mișcă constant într-un ritm alert este asemenea unui organism viu ce respiră și se schimbă și în timp relația ta cu el se transformă într-o poveste frumoasă de dragoste. La început este amețitoare, irezistibilă și apoi devine încetul cu încetul liniștitoare și sigură. Ai o legătură strânsă cu el de parcă v-ați cunoaște dintotdeauna. Uneori sunteți în relații proaste, alteori vă împăcați și din când în când ai un moment sublim în care te gândești în sinea ta "Doamne, sunt îndrăgostit nebunește de tine și voi fi mereu" și cred că atunci te surprinde.
replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre început
- citate despre timp
- citate despre schimbare
- citate despre ritm
- citate despre prostie
- citate despre oraș
- citate despre frumusețe
- citate despre devenire
Pașii sufletului
soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
și a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăulește un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munți
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topește amurgul
sunt singur pe țărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea și clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
și noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut și oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuiește-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre stânci sau poezii despre păsări
Atâta timp cât poți privi cerul fără teamă, știi că ești curat pe dinăuntru și că vei fi din nou fericit. Și atâta timp cât există această mulțumire interioară, mulțumirea pentru natură, Dumnezeu și multe altele, atâta timp cât o porți în tine, vei putea deveni din nou fericit. Poți pierde totul: bogația, prestigiul, dar mulțumirea interioară poate fi doar ascunsă și te va face, atâta timp cât trăiești, din nou și din nou fericit.
Anne Frank în Jurnalul Annei Frank
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mulțumire, citate despre viață, citate despre religie, citate despre natură, citate despre frică, citate despre fericire sau citate despre existență
Parfum de zăvoi
Revin amintiri cu parfum de zăvoi,
copilul din mine-mi apare în vis
ajungem deodată, mirați amândoi,
pe-o umbră de karmă-n vrăjit paradis.
În suflet aducem păduri seculare,
poieni de poveste apar din neant,
la margini de codru, o zână călare
privește spre noi cu un aer distant.
Fiori mă cuprind, văd fosta iubită
cândva dispărută pe aripi de vânt,
sedusă de-o vorbă nespusă venită
din umbra amară a unui cuvânt.
In urmă lasa doar o vrajă pustie,
cernută din cosmos pe anii în zbor,
și plânsul uitat într-o toamna târzie
în ploaia căzută cu lacrimi de dor.
Dar iată că visul deodată se curmă,
în poarta uitării ajung doar tăceri,
iar zâna rănită, lăsată în urmă,
dispare în cutele zilei de ieri.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre păduri, poezii despre trecut sau poezii despre toamnă