Priveam
Priveam infinitul de la umbra sânului tău,
pescărușii zburau prin mănunchi de fuior,
pe umărul stâng îți plana un cocor,
pe dreptul Soarele își trăgea răsuflarea.
Priveam liniștea serii în zâmbetul tău,
copilul de aur scăpăta încet spre nadir,
în jocul celest scufunda un vapor
în marea de-aramă.
Priveam cum levitezi în universul senzual,
zeița cuvântului banal ce devenise epopee,
mă desprindeam de trup în spațiu-atemporal,
în picătura de magie.
Priveam Luna scursă din lacrima ta,
de-un fir de păr atârna o petală de nor,
cădeam cu brațele deschise în cerul tablou
contemplându-mi himera.
Priveam răsăritul mângâindu-ți urmele pașilor goi,
vântul șoptea nisipului uitarea,
un val rătăcit mă săgeta cu săruturi de dor,
scrijelindu-mi durerea.
Priveam și am rămas un veșnic privitor,
am fost actor și am rămas un simplu autor,
am fost al tău și am rămas al tuturora, un solist,
poetul autist.
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre senzualitate
- poezii despre seară
- poezii despre păr
Citate similare
Trecutul prezent
să mă scriu, să mai scriu
o simfonie a iubirii
pe clapele unui clavecin în astă noapte
priveam tăcutele retine și lăcrimam
în câte un vers
eu te chemam să complectez prezentul
cu verbul a iubi în taina nopții
și oboseam tot alergând după un adverb
tăceai și te-nveleai cu tăcutele suspine
plecai și te întorceai în mine
erai femeia fără chip și nume
și te priveam...
offf, ce priveam
cum pasul tău șăgalnic pierea prin ani
mă alintai și iar plecai
să complectezi trecutul
cu un prezent rămas pe buza sorții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre verb
- poezii despre trecut
- poezii despre poezie
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sculptarea
Priveam norii și sculptam în ei sânii tăi!
Pășeam brusc într-o lume mai bună
Cu izvoare cristaline, fără urmă de călăi,
Priveam la un cer împăturit cu spumă!
Priveam cascada și-ți sculptam în ea chipul
Ce-mi sugera răbdare, calm și-un dor
Ce m-a trezit cu clipa, luptându-mă cu timpul...
Priveam un orizont sorbit de dulcele fior!
Priveam picurii ce-ți tineau loc de-acoperiș,
Cum te sculptau pe forme pân' la carne,
Mi-ar fi plăcut enorm și-aș fi ținut morțiș
Picur să fiu, să-ți curg pe formele externe...
poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre nori sau poezii despre dor
Priveam uimit...
Priveam uimit cascada în cădere
cu vălătucii rupți din rădăcină
pe stâncile cu brâuri austere
sub razele curgând din luna plină.
Ajuns cu vântul serii de departe,
un dor de ducă se oprea pe frunte
brodat cu lacrimile unui munte
care-mi citea trecutul dintr-o carte.
Citea despre idila fermecată,
cu amintiri rămase pe o stâncă
dintr-o iubire care-a fost odată
sub muntele ce lăcrimează încă.
A fost numai o scurtă nebunie
la un sfârșit întârziat de vară,
cu jurăminte dând pe dinafară
în clipele de-adâncă frenezie.
Dar a venit un tren din depărtare,
oprit doar cât să urci într-un vagon,
eu am rămas privind de pe peron
cum dispărea pierzându-se în zare.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trenuri, poezii despre stânci, poezii despre munți, poezii despre sfârșit sau poezii despre promisiuni
Priveam pașii tăi
Veneai din depărtare și te vedeam trist,
Tu care erai un mare umorist,
În gând marea și vântul se-adunau,
Printre stele cu luna desculță luminau,
Dar tu te-ai așezat în poala sufletului meu
Ș-adormi ușor în surâsul tău.
Ne plimbam pe malul mării
Și urmele de tălpi le lăsăm în spatele zării,
Voiam să-ți pun și eu o-ntrebare,
Dar tu ai venit să-ți ceri iertare.
Erai nedumerit că poate nu-ți dau crezare,
Iar eu priveam pașii tăi ieșind din mare.
Zâmbitor, îngăduitor te uitai la mine
Și urmele noastre îmi spuneau că e bine.
poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toleranță, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre iertare sau poezii despre gânduri
Disprețul mării
Priveam în două scoici
binoclul încă netopit al nisipului...
Mă pieptănam cu marea.
Pe cocul sânului tău se așezase
un delfin cu dinții de lapte.
Pe zmeul din hârtie de jurnale
Soarele
întorcea valuri coapte.
Din când în când
un pescăruș își certa stânca flămândă
cu un sunet flămând!
Stabilopozii cerșeau ligamente
din briza gânditoarelor fragmente.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre nisip, poezii despre lactate, poezii despre hârtie, poezii despre dinți, poezii despre delfini sau poezii despre briză
Eram timid, erai o divă
Eram timid, erai o divă
Și te priveam cu jind, cu dor...
Lucram la cooperativă,
Tu pe merțan, eu pe tractor.
Ne mai vedeam pe coridor,
La sediu, când treceai, lascivă;
Eram timid, erai o divă
Și te priveam cu jind, cu dor.
Odată m-am drogat cu clor
Și am făcut o tentativă,
Dar ai rămas inexpresivă
Și-am încercat să mă omor...
Eram timid, erai o divă.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tractoare sau poezii despre droguri
Corabia
Corabia se scufunda încet noi ziceam
și ce dacă se scufundă corabia și mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi și ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
rușinați și ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era rușine
nouă celor care ne-am dat mâinile și
în fiecare dimineață ieșeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur
dar corabia se scufunda atât de încet
încât dupăî o viață de om încă
mai ieșeam unul câte unul și priveam
cerul și măsuram apa și scrâșneam din dinți
și spuneam asta nu e o corabie
asta e o...
asta e o...
poezie de Matei Vișniec
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre marină, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre mâini, poezii despre dimineață sau poezii despre apă
Soarele răsărea pe chipul tău
De pe pod,
privirile noastre urcau pe firul apei.
Acolo, soarele strălucea ca o monedă
în apa limpede.
Priveam amândoi, în tăcere, asfințitul.
Și tu zâmbeai atât de frumos
încât, am surprins pentru o clipă,
răsăritul pe chipul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre apă, poezii despre tăcere, citate de Ioana Voicilă Dobre despre tăcere, poezii despre poduri, poezii despre numismatică, poezii despre frumusețe, citate de Ioana Voicilă Dobre despre frumusețe, poezii despre bani, poezii despre Soare sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre Soare
Priveam...
Priveam întins la Carul Mare
Și-nconjuram Pământul.
Cine știe unde oare
Am fost atunci cu gândul?
Când în față ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.
Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvențe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie, poezii despre copilărie, poezii despre amintiri sau poezii despre Pământ
PRIVEAM...
Priveam întins la Carul Mare
Și-nconjuram Pământul.
Cine știe unde oare
Am fost atunci cu gândul?
Când în față ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.
Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvențe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am aflat misterul
Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.
Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.
Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.
Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înțeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.
În măr se rumenesc mere,
Pe boltă se aprind stele.
Așadar, mărul și cerul
Mi-au dezvăluit misterul.
Mărul, colier cu mărgele
Numai bune de mâncat.
Cerul, policandru cu stele,
Lumânări de luminat
poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre vară, poezii despre religie, poezii despre mândrie, poezii despre mâncare, poezii despre lumânări sau poezii despre lumină
Poză cu liniștea nopții de dragoste, din profil
Priveam decent codița ta-mpletită.
Feromonii mei cu caziere închipuite
conspirau, cu transpirația fină din decolteul tău.
În față, bluza ți-era frumos umflată.
Am compus pilda singurei depresiuni,
de lângă singurul tău munte.
Încă priveam în fusta ta plisată.
Iubesc bijuteriile tale nonvaloare.
Călător în timp, prin regatul sforilor,
aș fi tras un fir, din bluza-ți croșetată.
Ajutat de limbajul cu bezele
făceam jonglerii, cu gânduri sociale,
dar privirea mea era tot incendiată,
și-agățată rău, în fusta ta plisată.
Prinși în satul căzut într-un borcan, de compot,
ca două jumătăți mai mici de-un întreg,
visam fierbinte la o dragoste lavabilă,
fără întrebări, melancolii ieftine,
și rubrici de genul:" știați că?"
Corcodușe, preludiu... și-ai plecat dintr-odată!
Gânduri serioase-au rămas, prin fusta ta plisată.
Repertoarul cuvintelor mele de dragoste
avea termene de valabilitate depășite.
M-am înrolat într-un marș de plictiseală;
unii au dezertat, predându-se rutinei.
Ca un guru suprem al cerșetorilor,
într-un preludiu imaginar cu corcodușe,
am legat toate gândurile plisate, în cătușe.
Pacea de o mie de ani...
Apoi am fost atacați frumos, de concurență.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre pace, poezii despre noapte de dragoste sau poezii despre monarhie
Căutări
pe masă rătăcea o pană
a unui om ce s-a crezut odată zeu
eu adunam absența gândurilor toate
de pe aici, prin altă parte
îngândurat priveam pe geam
cu aparența gândului rămas
căutam un sens
rătăcit între ploaie și vânt
uneori ajungeam la tine
între chemări și rătăciri
în poartă a rămas privirea
se întuneca prin geam afară
nu ți-aș fi scris nicioadată femeie
priveam cum se scurgeai tăcută
absența mea, o clipă mută
greșisem timpul, verbul rătăcea pe o coală goală
aici și gândurile pier
tu n'ai plecat și nici nu ai venit
ploua și era iarnă în toate, în cetate
se scuturau în glastră crinii
loviți de lacrima luminii
îmbătrâneam firesc la porțile tăcerii
iar clipa bate-bate, nu mai tace
și m-am oprit în noaptea aceea
te-ai desfăcut în noapte, printre șoapte
sub un sărut mereu neînceput
eu căutam mereu femeia
în noaptea ultimului veac
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre întuneric
Pleca un tren
Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
avea doar chipu-ți la fereastră
cu zâmbetul rămas afară.
Pleca încet, dar nu știu unde,
lăsând în urmă mica gară,
iar eu priveam rănit de-afară
prin stropii ploii tremurânde.
Rămas acolo-n prag de seară,
mergeam confuz, în urma ta,
văzând că trenul ce pleca
purta o mască mortuară.
Dar unde pleci?te-am întrebat,
cu glas pierdut, în ploaia rece,
când trenul aștepta să plece
cu chipul tău, în păr buclat...
Nu mi-ai răspuns, dar ai zâmbit,
privind peronul cenușiu,
unde plângeam încă mâhnit
plecarea ta c-un tren pustiu.
Plângeam încet cu fulgi de nea
care-mi cădeau în suflet doar,
iar tu, din trenul selenar,
priveai adânc uimirea mea.
Dar ai plecat, într-un târziu,
iar chipul tău, rămas o pată,
mă răscolea fără să știu
de-o să mai vii-napoi vreodată.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 decembrie 2019 (31 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări
Suflet pierdut
Priveam lumânările si florile aduse de voi
Priveam plângând trecutul și ne vedeam pe noi
Am fost prea fericiți în lumea noastră blândă
Acum v-am părăsit sunt doar o stea plăpândă.
Cand vântul bate-afară și-n jur e plin de șoapte
Eu iar vă vizitez, târziu, în miez de noapte
Aș vrea să intru-n casă dar sunt oprit de îngeri
Și iarăși am să plec învăluit în plângeri.
Am fost un suflet bun dar cu mii de păcate
Nici nu credeam că e, pedeapsă moarte
Aș vrea doar să vă spun să credeți în Cel sfânt
Ca veșnic să aveți, odihnă în mormânt.
poezie de Alin Ojog (4 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns sau poezii despre odihnă
Nemărginire
stăteam pe-o margine de cer
precum ai sta pe-un dig și ape
se furișau sub tălpi, aproape
și licăreau cu sori, stingher
priveam de sus la norii moi
la totul forfotind sub ei
și când erau de ploaie grei
și când pluteau și triști și goi
priveam la mările din jur
la munți cu creste dăltuite
și din adânc nebănuite
cum lavele erup, obscur
minuscula imensitate
cuprinsă cu privire lină
și raze reci de lună plină
cerșea parcă mereu dreptate
și eu, un înger rătăcit
pe colț de ceruri în neștire
sorbeam o lentă pustiire
din fastul ei, nemărginit..
poezie de Iurie Osoianu (3 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lună plină sau poezii despre dreptate
Coșmar
În vis te priveam când în adâncul nopții adormeam,
Tremurând plângeam, după tine mă uitam,
Plângeam asa de tare, din sufletul meu mare, părăsit și fără suflare.
Mă priveam și urmăream, cum după tine alergam,
Tresărind mă trezesc, după tine eu privesc, ușurat iți șoptesc,
Cât de mult te iubesc!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre coșmaruri
Ședeam împreună cu Seymour pe maginea lacului și priveam siluetele splendide ale rândunelelor, care săgetau văzduhul până departe. Zburau jos, aproape atingând suprafața verzuie a lacului și din nou țâșneau în sus. Cunoșteam acest joc. Uneori, dar foarte rar, se întâmpla s-o și atingă și atunci se vedea lucind acolo o slabă scânteiere de soare. Era o tăcere deplină, iar de pe panta dealului, acoperită cu brazi bătrâni, venea spre noi un miros de rășină. Priveam și tăceam de pacă ne-am fi dezobișnuit să vorbim.
Pavel Vejinov în Pieirea lui «Aiax»
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre verde, citate despre tăcere, citate despre rândunele, citate despre jocuri, citate despre bătrânețe, citate despre brazi sau citate despre Soare
Era o priveliște uluitoare, oricum mult peste puterile mele de percepere, în timp ce stăteam și priveam cerul, am avut senzația că mă scurg treptat în neființă. Nici urmă de nimicnicie umană în toată splendoarea care se desfășura în fața ochilor mei. Și ea avusese loc de sute de milioane, poate trilioane de ori, cu mult înainte ca viața să aibă loc pe pământ. Priveam fermecat apariția zorilor...
Haruki Murakami în Cronica păsării-arc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp sau citate despre ochi
Impreuna
Vara asta o petrecem impreuna
Cantand melodii sub clar de luna
Traind clipe de neuitat
La care si altii inaintea noastra au sperat
Te priveam pe malul marii, seara de seara
Amintindu-mi cum a fost intaia oara
Nu te stiam, ne priveam intamplator
Cand treceam pe langa tine, eram un simplu calator
Dar totul s-a schimbat cand am vorbit prima data
Cu fiecare cuvant, cu fiecare soapta
Simteam ca ai cucerit o parte din mine
Ceva se aprindea cand ma gandeam la tine
M-ai luat de mana si mi-ai spus
Ca orice intrebare are un raspuns
Ca orice persoana are o soarta
Iar eu iti sunt tie cea predestinata
poezie de Delia Andreea Varaticeanu (17 iulie 14)
Adăugat de Delia Andreea Varaticeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre schimbare sau poezii despre muzică