Căderea soarelui şi căderea frunzelor dădeau ceasului de toamnă o gravitate îngândurată.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Corynna
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist când căderea dinţilor coincide cu căderea frunzelor.

aforism de Mihail Kuzmin din O casă încălzită cu utopii, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind paloarea de frunză veştedă, domol căzătoare, a soarelui, am închis ochii şi i-am ascultat apusul. Şi nu era o părere c-am auzit în căderea lui foşnet de frunze moarte, căci pădurea care-l privea a oftat adânc şi a lăcrimat căderi de frunze.

citat celebru din Ionel Teodoreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decenţă

Ai ascultat tăcerea cu care frunza pică?
Podoabă nelipsită a verdelui din pom...
Căderea ei e moarte, căci nu se mai ridică,
De multe ori căderea e-aceeaşi şi la om.

Căderea ei lipsită de orice tevatură...
Ar trebui în suflet să simţi o despărţire
Ea, în oceanul vieţii a pus o picătură,
Din care viaţa ta să poată să respire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om trebuie să îşi găsească timp să se aşeze şi să privească căderea frunzelor.

citat din Elizabeth Lawrence
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

Mi-am umezit buzele
cu un fluture
apoi mi-am luat zborul
lăsând în urmă
sfărmată
căderea mea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că unii oameni s-ar mulţumi şi cu un paradis în care ploile toamnei şi căderea frunzelor să fie fără de sfârşit.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

aproape noapte – de toamnă

precum căderea obosită a frunzelor
este cadranul şi acele lui grele
umerii acestui amurg
mă împing, întunericul nu mă mai înspăimântă
ţipătul scurt, bătaia de aripă, pasăre nevăzută
încâlcită-n desişul ultimei păduri
gândurile mele, bezmetice chemări, iată frica mea
frica mea ascuţită

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am seară
La căderea soarelui
Chiar eu sunt seară

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea este o cădere a libertăţii. Prin cădere omul pierde libertatea edenică multivalentă (poţi avea orice pom) pentru o libertate istorică bivalentă (un singur pom). Căderea echivalează deci cu o implozie transcendentală, cu o compresie mutilantă a libertăţii edenice originare.

Vlad Mureşan în Teologia perversă a lui Žižek în revista Cultura, nr. 50, dec. 2010 şi nr. 51, ian 2011
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi larg închişi

E toamnă, să nu mor de dor,
Ignor căderea frunzelor,
Închişi ţinând şi foarte strânşi
Ochii, de teama iernii plânşi.

E prima dimineaţă-n care,
Din prea sărate-n mai amare
Decât pelinul s-au schimbat,
De lacrimi zic, şi-au îngheţat.

Oricât îi ţin închişi, n-au cum,
De ochii mei vorbesc acum,
Să vadă visul care-i ţine:
Că vara ce s-a dus, revine.

poezie de Marius Robu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni erau obsedaţi de căderea frunzelor şi de mirosul de lemn ars care rămânea mereu în aer în perioada aceasta a anului; nu şi el, el îşi făcea griji pentru un singur lucru. El însuşi.

Anna Todd în După ce am găsit fericirea
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea lui Adam nu este nici anterioară, nici posterioară unui anume fapt; ea este eternă. De fiecare dată când un spirit coboară pentru a se încarna într-o formă oarecare, el comite păcatul originar, şi Căderea lui Adam se împlineşte în el.

citat din Stanislas de Guaita
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe un portativ de toamnă...

E toamnă, e foşnet, e melacolie şi mai mult vis.
Toamna asta înseamnă şi mai mult somn,
căci dimineţile sunt îmbrăcate sumar în ceaţă
şi te fac să te ascunzi ca un copil în cearşaf.
Toamna asta e despre iubiri care oftează,
despre lupte de orgolii, despre viaţă,
ca să ne scoată sufletele din amorţire.
Totuşi bunătatea nu se demodează niciodată,
iubirea se testează, se simte mai departe,
iubirea e mai profundă toamna,
te face să te uiţi cu atenţie la toate clipele frumoase.
Vei alege să păstrezi în suflet doar câteva clipe,
când vara îţi lasă senzaţii de must de dragoste...
Toamna asta trebuie să ne scoată iubirile din amorţire,
trebuie să ne fie ghid, să mai uităm de alţii,
şi să ne întoarcem la noi, că bunătatea e în noi.
Toamna vine cu muzica ei în fiecare an
şi vântul de toamnă schimbă culorile frunzelor.
Fiecare trebuie să-şi găsească timp, să se aşeze
şi să privească căderea spectaculoasă a frunzelor.

poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintelui (după căderea guvernului Boc I)

Vreo trei bătrâni, şi prunci de grădiniţă,
Nişte vădane, şi femei cu soţ,
L-au plâns, când a rămas fără şuviţă;
Dar azi, când a rămas şi fără moţ?

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirala

Alunec pe-o lume-n spirală,
cu ochii pe-o treaptă în plus,
rotindu-mă iară şi iară,
dar cad, iar căderea e-n sus.

Îngheaţă privirea-mi uimită,
căderea se-opreşte şi ea,
căci toată spirala se-agită,
întinde o mână, mă ia,

şi-ncepe o nouă rotire
cu mine urcând un abis,
şi cad, şi mai urc o clipire
spre vârful spiralei din vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teodoreanu

Teodoreanu (zis Al. O.)
Semnează-n cronici Păstorel!
Defect: preferă vin Bordeaux,
Virtuţi: e frate cu Ionel!

epigramă de Mihu Dragomir din Păstorel, politice şi apulitice (1942)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La chanson passive de la nuit

Căderea grea a somnului
trosneşte mai greu decât căderea ploii pe mii de maşini
mii de grădini, mii de umbrele sub care se ascund
mii de capete cu mii de iluzii.
Fire de iarbă lungi se întind
ca îndrăgostiţii dimineţilor
se amestecă prin genele noastre negre, somnoroase
atinse adesea de frunze ce cad ca şi cum nu ar fi fost niciodată.
Cad ca stramoşii, cad resemnat.
Vom învăţa şi noi, oare, căderea?
Ne vom ţine timid de mână cu timpul
şi când ne va da drumul, îl vom lăsa să ne întoarcă spatele?
Purtăm pe sub pleoape lacrimi
şi-n somn uităm de durere
ca să uitam în durere de somn.
La buletinul de ştiri nu vor spune niciodată
că s-a inventat un leac
pentru uitare.

poezie de Diana Dancu (9 decembrie 2009)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frântura

rugăciunea pe marginile zimţate
ale carcasei
se scutură treptat,
odată cu plecarea frunzelor
şi căderea păsărilor necălătoritoare.

peste gutuia strâmbă, pectina
s-a brumărat cu puf...
amăgitorul amurg amorţeşte
o ultimă privire.

în căldura subpământului
se-ncropesc culcuşuri primordiale,
menite de alb să ne ferească.

lăsăm pe mâine somnul cu vise.

poezie de Monica Dascal
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opriţi-mi căderea!

Opriţi-mi căderea!
În vale, Iarna
îşi întinde braţele,
gata să mă acopere
cu venele ei albe
ce se preling lasciv
de-a lungul
corpului meu,
prefăcându-mă
în stană de gheaţă.

Nimic nu-mi poate opri
împietrirea,
nimeni nu mă poate salva.
Privind înapoi,
nostalgic,
mă preschimb
într-o tristă statuie
ca femeia lui Lot.

Opriţi-mi căderea!
Valul acesta de frig
care-a năvălit
intempestiv în mine,
îmi solidifică
tot sângele.
În capilarele dilatate
curgerea s-a oprit,
ţintuindu-mă locului,
într-o nemişcare
mută şi surdă.

Mă cuprinde un somn
tandru,
de uitare
de mine,
şi de toţi.

În sfârşit,
nu mai sunt!
Ba nu, sunt Sus,
Sus de tot!
Urc...
Mă înalţ...
În mine pătrunde,
încet,
tot Înaltul,
căderii mele.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (octombrie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ionel Gologan, avocat şi epigramist, apropos de Ionel Teodoreanu, avocat şi scriitor

Jurist şi tu, jurist şi el,
De faima lui răsună veacul,
Deşi-l chema tot Ionel,
Dar ce talent avea săracul!

epigramă de Ion Larian Postolache din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!