Basarabie, soră dragă
Basarabie, soră dragă,
Care ai fost de dușmani râvnită,
Ești ca o copilă orfană,
De mamă ei părăsită.
Basarabie iubită,
Care ai fost în sânge scăldată,
Ești ca un fir de iarbă
Sub o boltă înstelată.
Basarabie, floare de dor,
Care de mulți ai fost vândută,
Ești ca un izvor, cu apă limpede neîncepută.
Tu să nu cazi în disperare.
Basarabie, soră dragă,
Căci va veni și ziua cea mare,
În care dușmanul o să înțeleagă
Că nu ești singură și orfană,
Că ai o mama iubitoare,
Toți o știu cum o cheamă,
Acesta e România mare!
poezie de Vladimir Potlog (10 decembrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Imn basarabean
În codri 'nalți de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie prinos de Spirit și Transfigurare,
Logos și Lacrimă, Rost și Lumină...
Gură de Rai și sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde și Har,
Leagăn de aur, cu sânge și miere,
Câini fioroși hămăiesc din nou la hotar...
Matcă statornică în substanță și formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolșevicul nu-i om în care să crezi.
În Bălți, la Lăpușna, Cahul și Tighina,
Din nou, graiul țării își plânge destinul,
Între Prut și Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul și Pâinea, și Vinul...
La București, se înfiază jivine,
Se fredonează manele, viitorul geme,
Nimic despre Unire, nimic despre Tine,
Basarabie potir al rodirii și al jertfei supreme.
Dar, într-o zi, soră binecuvântată, vatră de dor,
Tu, Basarabie, care știi să învii și să mori,
Vei reveni... Ca albina la stup, ca râul la izvor,
Ca pasărea la cuib, ca pribeagul în... zori!
Într-o zi, de sacră și binemeritată hodină,
Când Cloșca-Mumă VA desluși al puilor mister,
Fi-va Logos și Lacrimă, fi-va Rost și Lumină,
Fi-va Patria-ntreagă, ca soarele sfânt de pe Cer...
Basarabie...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, Basarabie...!
Sămânța Unirii-n iubire-ncolțită,
Săgeată-nmuiată-n al istoriei val,
Din coardă de arc de Carpați zămislită
Rodește stăpână pe-al Nistrului mal.
În pântec de mamă comun ne-a fost lutul
Și frământați am fost de-același aluat,
Samsarii lumii ne-au pus stavilă Prutul,
Ne-au umilit, ne-au separat, ne-au dezbinat.
Înstrăinată, fără de pod și fără punte,
Plutind în plâns pe-a timpului corabie,
Te-așteaptă mama să te mângâie pe frunte:
Te vrem acasă...! Nu plânge, Basarabie...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldova, țara mea de dor
Moldova, țara mea de dor,
De cântec și baladă.
Ești ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.
Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din țara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!
Care a fost un domn viteaz și mare,
El a apărat cu credință a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingașă floare.
O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Ești țara poporului meu.
Moldovă, dor nemărginit,
Ești ca un strugure de poamă,
Plaiul meu prea mult iubit,
Unde m-a născut a mea mamă!
poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Viața trece ca o clipă
Cine ești tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.
Cine ești tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.
Cine ești tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toți te calcă în picioare.
Poate ești o frumoasă floare.
Cine ești tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate ești un cântec frumos cântat la nai.
Cine ești tu inimă care bați în piept?
Plină de bucurie și regret.
Tu ești acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viața trece ca o clipă și trebuie s-o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, Iisuse, ești speranța mea
Lacrima din ochii tăi, Iisuse,
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfânt
În apă limpede s-a prefăcut.
Rănile tale și pe mine m-au durut.
Știu că-ai fost vândut cu un sărut
De un ucenic pe care l-ai iubit mult,
Căci așa a fost scris de la început.
Iisuse, într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu ești cel de pe urmă și cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu, Iisuse, ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (6 noiembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
Tu ești zâmbetul luminii,
Floarea răsărită-n drum,
Tu ești orizontul care
Sângeră-n urme de fum.
Tu ești cerul și candoarea
Semnului ce-mi dă iertare
În neliniștea ce urcă
Zborul către Carul Mare.
Tu ești marea ce mă poartă
Pe-nalte valurile de vis,
Tu-mi ești strigătul vieții
La intrarea-n paradis.
Și-mi mai ești soră și mamă,
Și iubită și bunică,
Tu ești floarea roditoare
Într-un bobocel de fiică.
Te iubesc zâmbet lumină,
Floare roșie de mac;
Vă iubesc și îmi plec fruntea
Ca un șoim, pe-un steag de dac!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Poezia
Ești ca un fulg gingaș de nea,
Ești ca o stea care răsare la miez de noapte.
Draga mea, scumpa mea,
Ești ca o floare uitată de cineva într-o carte.
Ești ca o femeie iubită de un zeu,
Ești ca o ispită trimisă de sus,
Ca o rugăciune spusă de un ateu,
Ești ca crucea dusă de Iisus.
poezie de Vladimir Potlog (15 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, mamă!
Mamă, tu, izvorul vieții,
Elixirul tinereții,
Tu dai viață, tu pui nume,
Tu aduci copii pe lume!
Azi, de ziua ta, cântăm,
Sufletul să-ți alinăm,
Tu să te bucuri de noi,
Mamă dragă, la nevoi!
Toate florile din lume,
Sunt azi, mamă, pentru tine!
Tânără și zâmbitoare,
Mamă dragă, scumpă floare!
Ești născută-n suferință,
Tu ești sfântă în credință,
Noi te vrem nemuritoare,
Mamă scumpă, dragă floare!
poezie de Constantin Chelaru din Prin labirintul vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basarabie
dintre toate florile din lume tu ești floarea cea mai ofilită
uneori scăldată-n foc de brume alteori de arșiță cumplită
dintre toate sorțile din lume, tu ești soarta cea mai oropsită
și când duci în spate al tău nume și când altă cruce prorocită
dintre toate sorțile din lume tu ești floarea cea mai hărăzită
ba din când în când să mă sugrume, ba mereu-mereu a fi iubită...
poezie de Iurie Osoianu (7 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
O, inimă de mamă!
Frumoasă cale
Ești cântecul de dor
Și cel de jale,
Ești soarele dimineții, ești amurg
În glasul tău duios
Amintiri se scurg.
Azi te privesc, iubită mamă,
Iar chipul tău brăzdat de anii vieții
Sunt un contur al tinereții.
Mă regăsesc copilul de-altădată
În inimă la tine câteodată.
Doresc atât de mult să-ti spun
Sunt fericită și mi-e bine-acum.
Când tu ești, mamă, lângă mine
Ești un izvor curat și sfânt
Ființa cea mai dragă pe pământ.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basarabiei
În memoria lui Grigore Vieru
Basarabie,
rapsozii tăi ți-au ales
cele mai deplasate pidosnice rime:
rabie,
scabie,
tabie,
pe când tu
ai o singură și
cea mai conformă
în lumea poetică rimă:
sabie,
pe care a ridicat-o
contra dușmanilor neamului său,
sus și tare,
un mare poet
din cohorta talentelor tale:
Ștéfan cel Mare.
În fața rimei tale perfecte
și astăzi tremură
scursurile de pe toate coclaurile,
zoile tale de-acasă infecte.
Ca să nu mai rimezi
cu niscaiva spade din spanii sau țărmi japonezi,
ți-au schimbat numele tău în "Moldova",
confundând
apa vie cu apa nova,
tavlegul cu negul,
partea cu întregul.
De unde să știe ei
că sabia ta se poate făuri
nu numai în fierăriile din Toledo sau în oțelăriile nipone,
ci și
la focul inimii unui haiduc
din preajma Sorocii
sau codrii Tigheciului?
Fruntea sus, Basarabie,
lamă de sabie!
Câtă vreme există dușmani
înăuntru și la hotare,
câtă vreme-asasinii morali ne doboară stegarii,
muzele nu tac,
poeți ștefáni.
Sus rima oșteanului
Ștéfan cel Mare!
poezie de Nicolae Mătcaș din Din cartea "Vernale ploi" (2009)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești un înger dulce
Ești un înger dulce pe pământ
Cu suflet tandru și blând,
Ești tot ce eu nu am avut,
Ești un nou început!
Ești o rază de soare care vrea
Să destrame întunercul acesta mare
În care mă aflu eu,
Ești un înger trimis de Dumnezeu.
De ai ști cât de mult te-am așteptat să vii,
Zeița mea cu ochii zglobii,
Vreau buzele tale dulci să le sărut
Și să-ți spun că te iubesc mult!
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ooo, azalee
ești tu cea care
visele-mi torceai,
ești tu cea care
te topeai în mine,
ești tu cea care
risipită-n vânt,
erai sămânța
florilor divine?
o, azalee, dulce,
ca fragă,
cât te-am iubit
și cât mi-ai fost
de dragă,
astăzi te-ai rătăcit
printre dureri
și nu-ți mai amintești
cum a fost ieri.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Femeie!
Ești maică născătoare de răsărit divin,
Ești reazem neclintit în clipa dureroasă,
Ești blândă mângâiere șoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am așteptat! Bine-ai venit acasă!"
Ești piatra ce zidește a vieții temelie,
Ești suflet mistuit de grija tuturor,
Ești înger iubitor, izvor de armonie,
Ești brațul ce alină c-un zâmbet protector.
Ești candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Ești lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Ești inima vibrând, clădind altar iubirii,
Ești slova ne-ntinată ce naște poezia.
Ești mamă, fiică, soră, soție sau mireasă,
Ești gingașă făptură, ești stâncă și ești zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăiești, Femeie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Femeie!
Ești maică născătoare de răsărit divin,
Ești reazem neclintit în clipa dureroasă,
Ești blândă mângâiere șoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am așteptat! Bine-ai venit acasă!"
Ești piatra ce zidește a vieții temelie,
Ești suflet mistuit de grija tuturor,
Ești înger iubitor, izvor de armonie,
Ești brațul ce alină c-un zâmbet protector.
Ești candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Ești lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Ești inima vibrând, clădind altar iubirii,
Ești slova ne-ntinată ce naște poezia.
Ești mamă, fiică, soră, soție sau mireasă,
Ești gingașă făptură, ești stâncă și ești zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăiești, Femeie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Femeie!
Ești maică născătoare de răsărit divin,
Ești reazem neclintit în clipa dureroasă,
Ești blândă mângâiere șoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am așteptat! Bine-ai venit acasă!"
Ești piatra ce zidește a vieții temelie,
Ești suflet mistuit de grija tuturor,
Ești înger iubitor, izvor de armonie,
Ești brațul ce alină c-un zâmbet protector.
Ești candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Ești lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Ești inima vibrând, clădind altar iubirii,
Ești slova ne-ntinată ce naște poezia.
Ești mamă, fiică, soră, soție sau mireasă,
Ești gingașă făptură, ești stâncă și ești zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăiești, Femeie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru mama
Ești soarele zilelor mele
Ești ca o lună între stele
Ești un copac ce mă rezeamă
Ești cea care mă scapi de teamă.
Ești mama care m-a învățat
Să fiu cinstit, să nu mă bat.
Ești textul cântecului meu
Ești mamă, viață, dor al meu.
Ești cea ce veșnic mă susține
Ești ochii mei care văd bine.
Ești cea ce știe când e cazul
Să râd sau să-mi alung necazul.
Ești cea care îmi sprijini visul
Și-mi asculți inima și plânsul.
Trăiesc cu teamă, vreau iubire
Și Dumnezeu îți dă de știre.
Inima mea, sufletul meu,
Prietenă-mi vei fi mereu.
Ești textul cântecului meu
Ești mamă, viață, dor al meu.
poezie de Champagne S. Baker, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețea mea
Tinerețe frumoasă floare,
De ce ai plecat de la mine?
Ai apus ca un soare,
Mi-i trist și rece fără tine.
Tinerețe vis frumos, dar efemer
Ca o rază de lumină ai fost pentru mine.
Ca un izvor cu apă limpede cristalină.
Tinerețe ești darul vieții, dată de cel de sus.
Te venerează în poezii poeții,
Dar tu totuși ca un soare ai apus.
Tinerețe floare rară, care înflorește în luna mai.
Ești o neprețuită comoară!
Te rog nu pleca, măcar o clipă mai stai!
poezie de Vladimir Potlog (7 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unica ființă
Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu ești unica ființă
Care în sufletul meu veșnic va rămâne.
Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica ființă
Care mă va apăra de vânt și ploi.
Pentru tine, scumpă mamă,
Aș trece munții în zbor,
Căci tu ești acea ființă
Care mi-ai dat un viitor.
În fața ta mă închin
Și multă sănătate îți doresc,
Căci tu ești unica ființă
Pe care cu adevărat o iubesc.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!