Epitaful unui păcătos

Şi-a făcut întâi o rugă
Pentru zilele uzate;
Căci a vrut de noi să fugă,
Ca să scape de păcate.

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugă...

ultima rugă frumos mai sună
ultima rugă
şoptită de mine sub clarul de lună
pornite-i să fugă

refren

ultima rugă, ultima rugă
-mai stai, nu pleca încă nu
ultima rugă, ultima rugă
ce vrea s-o auzi numai tu

ultima rugă sfios mai ninge
ultima rugă
dar nici o coardă de suflet n-atinge
pornite-i să fugă

refren

ultima rugă se stinge în zare
ultima rugă
şi brusc întuneric aprinde alt soare
pornite-i să fugă...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui habotnic

Învierea n-o mai scapă
Pentru că, prevăzător,
Şi-a luat cu el în groapă
Şi un ceas deşteptător.

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţi înşelaţi în căsnicie

Nimeni astăzi nu ne vede
C-avem frunţi încornorate,
Cel de sus adesea crede
Că bărbaţii au păcate.

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final

La fiecare uşă deschisă
aşteaptă o speranţă.
Să nu râdeţi, prieteni,
am vrut să cunosc universul
să ştiu de unde vin
şi încotro voi merge.
Pentru că exist,
existaţi şi voi,
şi ea şi el.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de epitaf

Aici doarme, cum se ştie,
Într-un somn adânc şi pur,
Unul ce a vrut să fie
Mai frumos ca Aznavur.

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul ne vede, iar noi ne prefacem că suntem orbi.

aforism de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei critic literar

Şi-a preschimbat condeiu-n sapă
Şi-i priceput, la o adică,
De bagă el pe unu-n groapă,
De-acolo nu se mai ridică.

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Întâmplarea mea din cramă
M-a făcut să bag de seamă
Că de-aici s-au inspirat
Păstorel şi Cincinat.

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Întâmplarea mea din cramă
M-a făcut să bag de seamă
Că de-aia s-a inspirat
Păstorel şi Cincinat.

epigramă de Sorin George Vidoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

O viaţă-ntreagă am fost
O frunză de aloe,
De acum eu nu mai am rost;
La groapă când mă veţi duce,
Să-mi scriţi pe sfânta cruce:
Doar Vidoe...

hexagramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui habotnic

Învierea n-o mai scapă,
Pentru că, prevăzător
Şi-a luat cu el în groapă
Şi un ceas deşteptător.

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre statui

Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă şi vise
Prin fruct de gutui.

Din munţii semeţi
Idei şi statui,
Prin apă şi foc
Trupul cerului.

Dincolo de noi
Prin dălţi de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.

Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea unui beţiv

Când sunt beat, e o poveste;
Că o iau pe serpentine,
Creşte inima în mine,
Căci îmi văd două neveste!

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui ospătar

Iată-mă că-s răzbunat!
Căci murii destul de bine,
Acum doarme şifonat
Fiindcă nu mai strigă: "Vine"!

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă în alb

Mi-am zis:
scoală-te!
Mergi la mântuirea
zilei rânduite.
În numele Lui
pogorâtu-m-am
pe altarul –
Tatălui meu –
prin moarte
fiul a risipit moartea
şi iertarea
a căpătat aripi
de pasăre albă,
jumătate trup,
jumătate apă.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui critic

În idei, prea consecvent
Şi uitând de noi, confraţii,
El consider-accident
Tot ce nu-i intră în graţii.

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia tăcerii

Dincolo de noi
spaţii şi dureri,
absenţă de lacrimi,
norii de apă
fug,
pădurile ard.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii la un roman

N-am să-mprumut cartea asta
Nici celor mai crunţi duşmani,
Căci mi-a dat divorţ nevasta
După 20 de ani.

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru nebuni şi pentru ocnaşi

Voi, de la cari existenţa
uşor şi-a ferit
chipul ei mare: unul,
ce poate există, spune şoptit

afară, în libertate,
încet, în noapte, o rugă:
pentru voi vremea să fugă,
căci aveţi vreme.

Acum când v-aţi amintit,
treceţi mâna prin păr, duios.
Totul e risipit,
tot ce a fost.

O, liniştiţi de aţi sta,
când inima-i veche şi tristă;
nici o mamă de nu ar afla
că asta există.

Sus, luna acum e suită,
unde creanga deoparte se dă,
şi ca de voi locuită,
singură stă.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui umorist

De-o lume întreagă a râs,
Acest confrate, umorist,
Dar azi, în fine, e de plâns,
Căci alţii râd şi el e trist.

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!